duminică, 31 martie 2013

Duminiicaaaaaa!!!!!



Hey!

Buna dimineata!

Mare tampenie si cu ora asta.
Mi-am dat aseara ceasul, precauta fiind, sa nu cumva sa ajung tarziu la serviciu.
Nu ca as ajunge la timp de fel, dar m-am hotarat sa fiu mai organizata incepand cu 1 aprilie..
Ca sa pot spune ulterior ca  fost doar o pacaleala..:)

M-am trezit. M-am uitat la ceas. Sapte si putin..o fi sase si ceva?! Opt si ceva?!? Nu mai intelegeam nimic.

Dupa principiul my smartphone is smarter than me, telefonul meu si-a reglat singur ora.
Asta m-a buimacit si mai tare. Din acest motiv, am mai atipit o jumatate de ora.
Apoi m-a chemat datoria si n-am putut s-o refuz..

De cateva ori am mers pe jos de acasa pana la capatul de linie.
Dar astazi a fost cu adevarat o placere. Liniste, cald... Aerul aproape curat, cantau pasarelele si eu alergam pe Muresenilor ca o disperata.
Cum sunt o lenesa nesimtita si nu merg pe jos aproape deloc, nici nu stiu sa apreciez timpul raportat la distanta pe care o am de parcurs.O parte din drum am cascat gura pe la portile oamenilor iar cealalta parte am facut slalom. Printre nimic. Eram numai eu pe strada. Si ceva batranei care mergeau la biserica, probabil.

As fi vrut sa fiu libera astazi. M-as fi dus in parc, sa ma tolanesc pe o banca..cu castile in urechi..sau mi-as fi scaldat sufletul intr-o carte..vreo poveste de dragoste cu happy end.

Nu-i problema! Am tot timpul din lume..

Ma framanta niste chestii de vreo doua zile..o sa scriu despre ele.

Sa aveti o duminica de basm!

:)



joi, 28 martie 2013

Azi nu..



Pffff..in sfarsit!

Nu mi-a mers netul. Ma apuca panica in situatii de genul asta.
L-am reparat imediat. Ma si pricep. I-am dat restart si si-a revenit.

Sunt la a doua cafea deja..

Ma simt usor antisociala azi. Nu stiu de ce...

M-am infasurat in fularul meu de lana lung si calduros, ce miroase a sapte feluri de parfum..si am pornit printre fulgisorii care dansau in vazduh. Si de care mi-e lehamite, apropos..

Si ghici! Am pierdut autobuzul..Nu ca ar fi vreo surpriza!
Mi-am pus castile..dum, dum, dum..
Curajoasa din fire, am plecat pe jos..pana la urmatoarea statie. Pe principiul, mai bine ma misc si ma incalzesc, decat sa intepenesc in statie..

Cred ca una din legile lui Murphy spune ca, atunci cand pleci pe jos, la jumatatea distantei dintre statii, autobuzul trece pe langa tine. Legile lui Murphy sunt legile lui Murphy.
Am injurat printre dinti si mi-am continuat drumul. La fiecare jumatate a distantei dintre statii, autobuzul ma depasea voios pe prima banda.
..si asa am mers pe jos pana in Livada Postei.

Pe drum inspre Poiana incepusem sa-mi mai revin din starea de doi lei cu care m-am trezit.
M-a lasat bateria la telefon. Pa muzica!

Doua tipe in fata mea discuta. Despre dragoste. I-auzi!

Se plange una dintre ele de mama focului..porcul, prostul, dobitocul..mi-a facut, mi-a dres, mi-a zis..

.. Papusica ! Reorienteaza-te! Si asa sunt mai putini barbati..daca tot sunt porci si prosti, ce-ar fi sa te descotorosesti de ei..mie imi plac si asa..

Dragostea e mai rea ca diareea!

Nu stiu cine a spus asta, dar clar a iubit si a avut si episoade de diaree, de cauza infectioasa probabil, ca alea sunt cele mai rele.

Dragostea iti provoaca o distorsiune a realitatii.
Daca as face o analogie cu vreo patologie ( iaca si rima! ), as descrie-o astfel : o afectiune majora, multisistemica, ce afecteaza intreaga personalitate, cu un suport neurobiologic deosebit de complex.
La inceput, cand te ia valul, nu e prezent intreg cortegiul de simptome.
Ala sau aia intruchipeaza tot ce ti-ai dorit. Nu vezi nimic care sa te deranjeze.
Cel putin asa e la mine.

Din fericire, aceasta maladie dupa care tanjim in mod paradoxal toti, are perioade de exacerbare si de remisiune. Perioade influentate de o constelatie de factori...cat timp a trecut, ce pasiuni comune aveti, te plac parintii lui, nu se supara daca mergi cu baietii la bere, etc.
In timp, daca apuci sa petreci acest timp cu omul ala, fluturii se transforma fie in molii, fie in ceva mai frumos decat fluturasii. Las la latitudinea voastra sa decideti ce e mai frumos decat fluturasii.

Daca devin molii, rezolv-o scurt cu Raid. Vezi-ti de drum!
Daca nu, bucura-te de linistea pe care ti-o ofera sentimentul de confort, respectul si increderea pentru cel alaturi de care ai imbatranit.

Cred ca aia e dragostea.

Pasiunea si sexul sunt doar artificiile care acompaniaza petrecerea. Ciudat..de obicei , se aprind la urma..In amor e invers..se aprind si implicit, se sting primele.

Balanta mea interemisferica inclina mai mult spre stanga. Cel putin astazi..Sunt mai rationala si mai rece.
N-am chef de sentimente.

Poate imi revin dupa a treia cafea..

Toate bune! :)






marți, 26 martie 2013

Calcaiul lui Ahile..



Buna dimineata, dragii mei!

Ma aflu inca la serviciu dupa 26 de ore..Mi-am luat cafeaua aburinda si ma uit pe geam de o ora..Sunt aproape socata de modul in care ninge. E deopotriva frumos si enervant.

Abia m-am trezit..
Am avut un vis tare zbuciumat. Inainte sa adorm am citit un articol..ceva poveste de dragoste care aducea cu o experienta din trecutul meu. M-am regasit in unele paragrafe. Mai ales ca cea care conturase povestioara era femeie.

M-a intristat putin relatarea ei. Nici macar nu stiu daca era reala sau daca era facuta pentru a vinde.
Dar m-a intristat. Pentru ca mi-a trezit niste " demoni " despre care credeam ca s-au dus..nu mai exista.

Dupa ce am terminat de citit m-am gandit la COMPROMISURI.
Si la cat de tare ne pot impacta ele viata.

Compromisul, sub aspectul semanticii, reprezinta o " conventie prin care partile cointeresate apeleaza la un arbitru in vederea rezolvarii litigiului dintre ele ", " un acord obtinut prin cedari reciproce ", " o concesie ".
Bla, bla, bla..

In speta, facem compromisuri cand e vorba de dragoste, fie pentru partener, fie pentru familie sau prieteni.

De-a lungul vietii mele, ca orice om cu slabiciuni si cu dorinte, am facut si eu compromisuri. Probabil ca voi mai face.
Stim  toti/ toate ca dimensiunea este importanta.
Dimensiunea in general si cu precadere dimensiunea compromisurilor, ca despre ele vorbeam.
Cred ca impactul lor asupra existentei noastre este direct proportional cu cat de mari sunt ele.
Pentru ca, lasand la o parte definitia pompoasa, a face un compromis, mai ales unul substantial, te depersonalizeaza. Identitatea ti se estompeaza. Faci ce in mod uzual nu ai face.

Dar de ce le facem?
De teama ca am putea supara, ca am putea jigni, de teama de a nu ramane singuri...?

Cred ca pentru fiecare dintre noi sufletul reprezinta calcaiul lui Ahile. La mine asa e!
Afisez des o masca ( Ce cuvant urat!!! ) de femeie insensibila si scorpie.
Ma rog, cateodata chiar sunt..dar sunt si multe lucruri care imi ajung direct in cele mai profunde straturi ale simtirii.

De ceva vreme nu mai fac compromisuri. Si daca se intampla sa fac, atunci e vorba maxim de locul in care iesim la cafea. Si cam atat.
Experienta m-a invatat ca nu merita. Nimeni. Nimic.

Lasam de la noi mai mult decat putem duce. Si asta se intoarce impotriva noastra ca un bumerang.

Astazi e marti. Am o gramada de treaba! Imi termin cafeaua, imi mai pun una si mai vedem apoi!

O zi excelenta va doresc!

Pe curand!



duminică, 24 martie 2013

Balonul meu de oxigen..:)



Va salut! :)

Sper ca ati avut un weekend asa cum v-ati imaginat inca de luni ca va fi..
Eu nu mi-am imaginat nimic special. De obicei nu fac planuri. Am senzatia ca m-ar constrange intr-un fel sau altul sa traiesc asa cum vreau,clipa de clipa.

Si ce planuri sa fac fiind in situatia in care luna este mai lunga decat salariul? Niciunul..Asa ma gandeam si eu! Dar sa nu vorbim de bani! Sunt chestii net mai importante in viata!

Ieri am avut musafiri! Din Braila si Bucuresti. I-am dus pe oameni sa vada imprejurimile.
Am mancat, am baut un vin si am stat la povesti pana noaptea tarziu.

Astazi mi-am vizitat familia.
Si am inceput cu sora-mea.
De la usa mi-a insirat cinci feluri de mancare si trei feluri de prajituri. Cat pentru un batalion.
Am gustat din toate.
O admir pe sora-mea. Gateste excelent si prajiturile ei sunt fabuloase.

Si mie imi iese omleta cateodata...

M-am jucat si cu Emma, nepotica mea..Cere cate un leu pentru fiecare poezie pe care ti-o spune. Ridica degetul aratator, face ochii mari si zice..un lei. Trebuie sa-i dai "un lei" daca vrei sa auzi pățăcăță piș piș piș..sau pisicuta, pis pis pis, in varianta originala.
Sunt curioasa ce face cu banii la cei doi ani si jumatate pe care ii are. Important e ca stie ce vrea de la viata..;)

Sora mea avea la randul ei musafiri, niste prieteni vechi si dragi. M-as fi intins probabil la discutii saptamani intregi.
E placut sa revezi oameni alaturi de care ai trait momente.

Mi-am mutat fizicul armonios acasa la ai mei. Aceeasi poveste..am stat la masa si am vorbit. Mama mi-a pregatit pachetul, ca de obicei..:)

Prietena mea cea mai buna a avut o perioada stresanta. Femeia asta e un fenomen. Daca ii intra ceva in cap, imposibil sa nu obtina. Atata concentrare si staruinta la un loc n-am vazut nici in filmele cu nemti.
Si cum era firesc, a obtinut ce si-a dorit! Si ma bucur foarte mult pentru ea. Nu ne-am vazut in perioada asta si astazi i-am facut si ei o vizita. Mi-a fost dor de ea..

Pe scurt, m-am mutat ca un membru al unei minoritati pe cale sa devina majoritate in prea iubita noastra Romanie, din casa in casa.

De la fiecare am adunat ceva! Energie pozitiva si voie buna! Exact ce e necesar pentru o noua saptamana.

Si cireasa de pe tort a reprezentat-o intalnirea cu un prieten bun si drag. Nu ne-am mai vazut de la Revelion. Din pacate ne vedem rar. Nu stiu de ce nu ne organizam mai eficient.
Seratele cu el, daca le pot numi asa, se desfasoara de regula la mine in bucatarie, la un pahar de ceva. Stam de povesti pana amortim pe scaun. E varsator si el..
Eu, femeie fiind, vorbesc mult, prost si fara rost. De multe ori apuca si el sa spuna cate ceva. Insignifiant cantitativ comparativ cu mine, dar interesant. Are si un stil foarte fain de a povesti.
S-a intamplat in unele seri sa vorbesc numai eu..Da. Nu stiu cum ma suporta!

Mi se pare extraordinar sa te intelegi atat de bine cu cineva, mai ales ca e din cealalta tabara. Cea masculina. Ii povestesc tot. Ma sfatuieste. Ma incurajeaza. Si daca am facut tampenii.

Folosim apelativul "Pupu"..parca il si aud.."Pupule, noi suntem varsatori..stii cum sunt varsatorii.." chiar daca i-am povestit ultima traznaie, care nu e deloc de scuzat.

In vanzari o numeam "alinierea sau oglindirea" cu clientul.
Te simti mai bine cand cineva te ridica de jos, asigurandu-te ca si el mai face ce ai facut tu.
Cu toate ca nu o face!

Ne-am despartit cu promisiunea din ambele parti ca ne vom revedea curand. Sper sa fie asa!

Mi-a dat mami un cozonac. L-am mancat pe tot in timp ce scriam aici.

Maine e luni! O luam de la capat!

Am o stare excelenta, sunt odihnita si binedispusa.
Si asta pentru ca am langa mine niste oameni deosebiti. Fiecare ocupa o particica importanta in sufletul meu.

Tine-ti langa voi pe cei care va incarca pozitiv, pe cei care va critica in mod constructiv si pe cei care va accepta asa cum sunteti.
E lucru mare sa ai prieteni!

Pana una-alta, o saptamana asa cum v-ati planificat sa aveti!
Eu nu am planificat nimic.
Imi plac surprizele!

Noapte buna!







vineri, 22 martie 2013

All we need is..love! :)




22 Martie sau 15 Decembrie..cam tot aia!
Iarna in toata regula..

Am ajuns la serviciu cu putin timp in urma..inghetata bocna si nervoasa. Pe drum am mancat doi covrigi cu susan de la prietenul meu Petru..
Uitandu-ma pe geam, m-a incantat si inspaimantat deopotriva peisajul.
M-am saturat de zapada si de haine groase.

O mamaie mi-a dat coate tot drumul in autobuz si l-a sfarsit mi-a bagat salul in ochi cand s-a ridicat sa se imbrace..
Pana sa mai cometez ceva, a disparut in multime..

Ieri.

Semestrul acesta facem stagiul de Oncologie la o clinica particulara din apropierea garii.
Ieri am fost pentru prima data.

M-am trezit si am plecat in viteza. Nu m-am stresat ca voi intarzia..am ascultat muzica si am cantat incet mmm..nananaaanaa..mmmm..tanananaa..

Autobuzul 32 a oprit pe peron, in fata garii.
M-am strecurat printre oameni in alergare usoara..lume multa, imbulzeala..ca in gara.

Traversam incaperea si dintr-un gest reflex am ridicat ochii spre panoul Sosiri-Plecari.

Bucuresti Nord - Timisoara Nord.

Un val de caldura m-a trecut din crestet pana-n cizme, inima mi-a stat pentru cateva clipe..apoi a inceput sa-mi bata nebuneste.

Desi era deja tarziu, am ramas pe loc..ca un copil pierdut intr-o padure deasa, noaptea.

Inainte sa moara, in filme, viata eroului se deruleaza in fata acestuia cu o viteza ametitoare.
Eu n-am fost la un pas de moarte, dar am avut aceeasi experienta stand acolo..

Acum cativa ani am cunoscut un barbat. 
In calea fericirii noastre stateau patru sute si ceva de km. Locuia in Timisoara, eu in Brasov.
Mergeam saptamanal la el, cu trenul..cu acceleratul Bucuresti Nord - Timisoara Nord.

Am avut o poveste de dragoste foarte frumoasa si speciala. Speciala pentru ca a fost a mea.
Calea iubirii nu este niciodata neteda si lina..cum nu era nici drumul pana la Timisoara.
Revederile erau tandre si dulci, de fiecare data simteam aceeasi senzatie in stomac si de fiecare data saream din tren inainte ca acesta sa opreasca complet. 
De dor..

S-a terminat povestea mea de iubire similara celor din basme. Si a inceput cosmarul. Atunci m-am trezit. Suferinta, ca si fericirea, fac parte integranta din iubire.
Cand ne indragostim prima oara, a doua, a noua oara..iluzia ca vom trai vesnic acea stare sublima de fericire pune stapanire pe noi.
Primele lacrimi care aduc cu ele suferinta vin ca un dus rece si ne paralizeaza simturile.
Cei mai luminati vor intelege atunci ca iubirea nu li se cuvine in orice conditii.
Ea se invata si se castiga zi dupa zi..incet..timid..si greu.
Iubirea nu inseamna numai sarut si mangaiere, soapte si alint in bratele persoanei iubite, ci presupune o transformare continua.
Altfel ar fi doar o traire superficiala fara capacitatea de a sesiza esenta bolnavicioasa a cenusiului vietii cotidiene.

Povestea s-a terminat. A trecut mult timp de atunci.
E lesne de inteles cat l-am iubit pe acest om daca, dupa atata timp, mi s-a strans sufletul doar pentru ca am trecut prin gara..

Simtim des existenta acestor ancore mentale si e firesc sa fie asa. Avem un trecut si amintirea lui, placuta sau nu, ne da din cand in cand cate o palma peste bot.

Cand am plecat de la clinica, n-am mai trecut prin gara.
Nu ma mai doare dar ma face sa-mi doresc ce am avut.
Fiori, zambete, caldura, iubire..

Partea buna este ca sunt aproape sigura ca am gasit ceea ce imi doresc. 

L-AM GASIT. :)

Bucatareasa a facut piftele. Ma duc sa le gust..pana una alta, contemplati la spusele " fratelui Freud" :

“Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca atunci cand pierdem dragostea.”  
                                                                                                                    (Sigmund Freud)








joi, 21 martie 2013

Psihopomp..ia-ti liber!



Aloha! Haha!

Va salut asa pentru ca astazi nu mi-am dat ochelarii de soare jos aproape deloc. Aroganta a venit la pachet cu o echimoza.  
Din exces de zel, am intrat in scara blocului cu ochelarii pe ochi. Senzorii de lumina au ramas putin in urma si m-am impiedicat de ultima treapta, la etajul doi. M-am varsat in toata splendoarea in apropierea usii mele...
O persoana draga mie are o vorba.."Cand esti prost, si viata-i grea! ".. Viata a fost grea cateva secunde astazi..:D

Imi place la scoala. Ma simt ca un copil. Ma enerveaza orarul, in schimb. Am avut o fereastra de 4 ore azi. Pierd mult timp aiurea in troleu ( nu avem tramvaie in Brasov! ). 
Am venit de la serviciu acasa, apoi am fost la scoala, m-am intors din nou acasa, apoi iar la scoala. 

La primul curs am completat o integrama...recunosc, nu mi-a starnit interesul. 
La al doilea, am stat pe Facebook in prima parte.

S-a discutat despre eutanasiere. 
Destul de greoi subiectul, mai ales ca oricum o dai si cum o intorci, tot iti da cu virgula.

In timp ce ascultam discutiile, cautam in mine un raspuns obiectiv.
Daca din nefericire as fi in situatia in care ar trebui sa iau o asemenea decizie pentru cineva apropiat, oare ce as face?
As opta pentru? 
As fi contra? 
Oricat ai cantari, tot iti ramane o urma de indoiala in suflet..o fi decizia corecta? Sau nu?
Sa curmi suferinta cuiva sau sa lasi lucrurile sa mearga de la sine? Poti renunta la acel om? Apasarea unui singur buton pune capat chinului si durerilor..dar pune si capat vietii aceluia..

O mie de intrebari pe secunda imi treceau prin cap ca niste sulite de cristal si se spargeau in mii de cioburi..Stop!

M-am intristat brusc si m-a apucat panica..piele de gaina..am inghitit in sec..

Apoi m-am gandit ca..toti ne ducem. Toti murim.

Din nou, panica..

Am luat repede telefonul si am intrat pe Facebook.

Pff..pe Facebook e ok..

Nu am curaj sa ma gandesc la moarte. 

Asa c-o sa ma gandesc la viata! :)

Dupa scoala am fost in oras, la un suc. Am baut 3 Cola si acum ma doare stomacul.

Cand esti prost, si viata-i grea..repet pana aprofundez..:))

Traiti intens si beti apa!

Toate bune..:)

* Psihopomp : din greacă, "psuchopompos", însemnând "ghidul sufletelor". Acesta este termenul general pentru ingerul, demonul sau spiritul ce conduce sufletul omului pe tărâmul morților, idee ce apare în multe mitologii și religii.

marți, 19 martie 2013

Despre barbati..si alte dependente..



Ca de obicei, nu stiu ce-o sa scriu..
Din cand in cand imi verific statusul ( mental ) legat de anumite chestii..ce-mi doresc, ce nu-mi doresc, ce-mi place, ce nu-mi place..Lista nu e definitiva si e in continua transformare.

Ma gandeam la barbati, in general. I-am urat la un moment dat pentru ca i-am judecat gresit.
Multi sunt inca in viata deoarece n-am vrut sa ma duc la inchisoare. Evident, exagerez putin..nu i-as fi omorat, dar macar le-as fi spart capul.

Imi plac barbatii. Am o parere buna despre ei. Poate prea buna..

Nu stiu cum sa inglobez in aceasta postare tot ce-mi trece prin cap cand spun BARBATI.

In primul rand, sunt multi. Multitudinea creeaza diversitate. Diversitatea creeaza dorinta de a alege.
Daca tot ai de unde, de ce nu?

Nu sunt toti la fel. Nicidecum. E un cliseu verbal inventat probabil, de vreo frustrata. Expresia tradeaza o urma de dezamagire si de resemnare. Altfel am spune "sunt toti la fel..de buni."

Voi face o caracterizare in linii mari, subiectiva la superlativ, fara itemi "parti bune" si "parti proaste".
Pana la urma, e doar punctul meu de vedere aici..

Mi se pare teribil de amuzant cum se holbeaza barbatii. Nu se pot abtine! La un moment dat, ma enerva!
Acum ma amuza..drept urmare, daca sunt cu un EL si in raza mea vizuala apare o femeie frumoasa , il trag de maneca si-i arat, spunandu-i cu glas mieros.."Uite ce ti-am cumparat !!! "
De cele mai multe ori, faza starneste rasul..ne uitam amandoi la posteriorul sculptat al domnisoarei si asta e! Ce-i frumos, e frumos!

Simplitatea e frumoasa. Si ei sunt simpli. La ei da e da, nu e nu.
La noi da e nu, nu e poate, poate e nu stiu, nu stiu e lasa-ma-n pace..asta e alt subiect..Despre femei nu voi scrie niciodata. Nu am cum! Suntem nebune..

Obsesiile lor legate de sport, batai si modul in care se sicaneaza intre ei vor ramane un mister pe tot parcursul existentei mele. Dar si astea ma amuza! Le da un aer copilaresc..si mie imi plac copii.
In subsidiar, iti asigura protectie si sustinere..discrepanta asta ii face fascinanti de-a dreptul..Si pentru ca reprezinta stalpul societatii ( macar aparent! ) asteapta sa ii veneram. Nu stiu daca merita venerati, dar merita apreciati pentru tot ce fac. Indiferent cat de marunt e acel lucru.

Barbatii sunt perversi. Si ma refer la sex. Si acest lucru imi place!

Spuneam mai sus ca sunt simpli. Ei bine, dragele mele, lasati expresiile cosmetizate si apropo-urile. N-au antrenament pentru ele. Cred ca Eminescu este singurul care iubea metaforele. Spune-ti clar ce ganditi. E cel mai sanatos asa..

Nu va scurtati fustele cu cativa centimetri crezand ca e tot ce conteaza. Nu-s prosti. Si nici atat de superficiali. Banuiesc ca ii intereseaza si personalitatea. De fapt, e o certitudine, nu o banuiala.

Barbatii inseala. Dar nu mai mult decat femeile! Si o fac cand nu au langa ei ce isi doresc.
E firesc, pana la urma..

Scopul lor in viata nu este sa ne seduca si sa ne abandoneze. Ipostaza de victime ne prieste de minune. Aproape ca ne place sa-i acuzam pe ei pentru nefericirea noastra..dar stim ca avem partea noastra de vina..

Probabil ca postarea mea va starni controverse printre feministele convinse. E doar viziunea mea..

Barbatii nu vin la pachet cu instructiuni de utilizare! Acest lucru ii face mai interesanti.
Daca ii luam asa cum sunt, fara prea multe artificii, succesul e aproape garantat.

Cu riscul de a ma repeta, imi plac barbatii!

Ma duc la masa!

Revin..:)










Pentru cafeaua lui Dani! :)




Mon mec a moi
Il me parle d'aventures
Et quand elles brillent dans ses yeux
J'pourrais y passer la nuit
Il parle d'amour
Comme il parle des voitures..

M-am urcat in autobuz cu Patricia Kaas in urechi..ce ticalosi si barbatii astia..noi vorbim de dragoste, ei de masini..

In aceasta dimineata s-a produs un miracol.
M-am trezit fara alarma la o ora mai mult decat rezonabila si n-am mai intarziat la serviciu. Ba am ajuns chiar mai devreme cu o jumatate de ora..Sper sa nu-mi fac un obicei din asta! :))))
E drept ca parul meu arata ca un cuib de ciori si sunt imbracata total aiurea.

Nu prea ies asa din casa. Am mers mai mereu pe principiul " it's better to arrive late than to arrive ugly.." si m-am comportat in consecinta, respectandu-mi ritualul de dimineata cu sfintenie.
Azi am facut o exceptie.
Colegul meu de apartament m-a anuntat ca ma duce el la autobuz daca ma fac gata in 10 min..si m-am facut.
Mi-am trantit niste ochelari de musca pe fata, m-am dat cu ruj in masina si am prins autobuzul de la ora 8.
La geam era ocupat..mie imi place sa stau la geam! Am senzatia ca privelistea care ma insoteste pe drum este doar pentru mine..
In plus, am cazut mai demult de pe scaun..Adormisem si fiind la margine, intr-un viraj, m-am trezit sarutand podeaua. La propriu.

Am ajuns la serviciu..colega mea a aprins betisoare parfumate si miroase foarte bine in receptie..ne-am baut cafeaua impreuna si a plecat! M-a lasat aici!

Mai tarziu voi scrie despre barbati..
Nu pot s-o fac acum..nemachiata si ciufulita..

P.S. Sa ai pofta la cafea, Dani! Enjoy! :)


Povestim mai tarziu..O zi senina va doresc!



luni, 18 martie 2013

Mandei...



...luni.
Cafea.
Lunga si tare, desigur..

Nu stiu cum a fost weekend-ul la voi. Pe mine m-a obosit cumplit.
Sambata dimineata m-am prezentat la serviciu aproape la timp. Se anunta o zi obisnuita..anosta si plictisitoare, la care daca nu-ti aduci contributia proprie prin stiu eu ce artificii, o poti bifa drept un fiasco.
Dar sa nu devin prea transanta..

N-as putea detalia aici cum s-a desfasurat tura mea de 24 de ore..Cica exista in orice serviciu un secret de serviciu.
Si chiar trebuie tinut ascuns faptul ca o zi intreaga mi-a urlat Salam in cap, alaturi de alti interpreti de o valoare inestimabila.
Radem, glumim..dar am invatat in cateva ore un playlist generos alcatuit, evident, din niste  tanguiri si repetitii obsesive..am si retinut cate ceva.."ne-am nascut cu sange rece si nimenea nu ne-ntrece.." ...Eh? Cum e?
Parca altfel suna..

Ma rog..lasam manele. N-ar trebui sa existe ca subiect..ca nimic, de fapt..
Muzica de petrecere, e muzica de petrecere. Sa nu incurcam borcanele.

In alta ordine de idei, modul in care traim, ce ascultam, ce citim, cu cine ne bem cafeaua, etc, ne defineste ca si entitati..

In cursul saptamanii trecute ma gandeam ca vineri nu voi iesi nicaieri pentru ca sambata lucrez, sambata prin definitie nu voi iesi, fiind la serviciu..Iata ca n-a trebuit sa merg eu la chef, a venit cheful la mine..Si ce chef !!!
" Cu mare talent, sa moara viata mea..."

Din fericire, am niste mecanisme care ma ajuta sa previn derapajul in patologic. Se activeaza automat cand exista factori perturbatori. Altfel, as fi luat-o razna..nu eram prea normala, oricum.

Si ca sa vina soarele si pe strada mea,  intreaga zi de duminica mi-am petrecut-o cu familia.

Ieri a fost ziua mamei mele..:)
A implinit 50 de ani..

Au ramas putine lucruri ( generic vorbind ) care reprezinta parte integranta din mine..pe care daca le-as pierde, m-as pierde..Cativa oameni foarte apropiati si familia mea.
Mi-am imbratisat mama, am pupat-o, am stat la povesti, am mai pupat-o inca o data..

La plecare, mi-a facut un bagaj considerabil cu "si din aia si din aia si muraturi si vinete si zacusca si dulceata si nu mai stiu ce", care aproape mi-a adus o paralizie de plex brahial..N-am calitati fizice pentru a cara nimic.
Maxim poseta! :)

Ma gandeam pe drum la ea..50 de ani..ce trece timpul..Si cat de mult ne iubeste si pe mine si pe Dana, sora mea. Neconditionat.

Ma apuca melancolia..Imi doresc sa iubesc si eu asa..probabil trebuie sa devin mama pentru asta..

Seara mi s-a incheiat la supermarket. Am umplut un carucior cu prostii. Dar erau la reducere! Cine stie cand mai prinzi bureti de vase atat de colorati la un pret asa de bun..Cred ca era bun..N-am avut termen de comparatie!

...luni.
Mi-am terminat cafeaua lunga si tare.

Ma pregatesc de scoala..

O saptamana light va doresc!

:)





vineri, 15 martie 2013

Wassa' B?




Buna seara..

As fi scris mai devreme dar abia mi s-au dezghetat mainile..Siberia. N-am altceva de adaugat..
Ma bucur de cele 24 de grade din camera si ca sa sfidez vremea, m-am dezbracat aproape complet..

De cateva zile ma chinuie o raceala pe care am tratat-o foarte serios cu..nimic. Nu-s obisnuita sa ma doara ceva si asta imi da o stare de nervi suplimentara celei pe care o am in mod uzual, colerica fiind..

Ieri am fost la masa, la un restaurant cu specific turcesc din centrul Brasovului, alaturi de colegul meu de apartament si iubita lui.

De afara arata mai bine localul..o caldura de neimaginat inauntru..4 mese..si cam atat..
Nu vreau sa fiu tipicara sau rautacioasa, dar am fost in multe locuri de departe mai frumoase decat asta..

Am cascat ochii pret de cateva minute la imaginile de prezentare a meniurilor..prea multe n-am inteles..

Am ales intr-un final niste aripioare..

Ne-am asezat la masa de langa usa. Nu mai aveam mult si as fi lesinat de caldura. Ospatarita ne-a adus cate un ceai turcesc pana sa vina mancarea..

Si ne-am pus la povesti..dupa 10 min, aud..
Cu se sa fie aripioara? M-am prins ca despre aripile mele e vorba..ma ridic zambind si ma apropii de bufet..Pai, ce aveti la garnitura?

Barbatul, turc probabil, imi insira niste cuvinte legate unul de altul..il rog sa repete..parca dinadins, a vorbit si mai repede..stanjenita, evident, de faptul ca n-am inteles nici a doua oara ce a zis..am aprobat din cap!

M-am intors la masa nedumerita si cu emotii..oare ce urmeaza sa mananc?! Mi-era si foarte foame..nu ma asez bine, ma striga iar..sos dorisi la aripioara?

Ma intorc la bufet..ce sosuri aveti? Aceeasi poveste..incuviintez din nou din cap..
Ma incurajam in gand ca n-are ce sa fie atat de rau..

Un prieten foarte bun de-al meu a suferit un accident si are un picior in ghips. M-am gandit sa-i duc si lui ceva de mancare. Dupa convorbirea telefonica, am primit indicatii clare sa nu-i iau baliverne..omul vrea ceva consistent si care sa semene cat de cat cu mancarea romaneasca, avand in vedere ca restaurantul in care ma aflam avea alt specific.

Ma intorc la bufet..Fiti amabil, niste ceafa de porc as vrea..la pachet.

Turcul face ochii mari..e tanar, brunet si frumos..
Porc?! Nu porc aisi! Porc murdar!...zise turcul ridicand fulgerator polonicul spre mine..

M-am inrosit pana la unghii..Musulmanii nu mananca porc.

M-am intors la masa vizibil rusinata de toata faza.

Sentimentul pe care il ai cand astepti mancarea si-l vezi pe ospatar ca ti-o aduce nu se compara cu nimic. E ca atunci cand iti cumperi pantofi. Trei perechi. In aceeasi saptamana.

Momentul mult asteptat a sosit!
Si...
Panica!

Toata mancarea mea e acoperita de ceva verde..Hm..ce-o fi?! Ce-o fi, o fi!
Nu stau prea mult pe ganduri, insfac o aripa si hat!

Anestezie totala. Daca pana atunci imi era cald, eh..am transpirat prin fiecare por, instant mi s-a scurs machiajul si mi-au dat lacrimile. Nu stiu care e superlativul cuvantului extraultrasuperpicant. Daca as sti, l-as utiliza pentru a va descrie ce am simtit.

Nu stiu ce gust avea mancarea. Dupa prima inghititura, imi puteam scoate toti dintii fara sa simt vreo jena macar.

Sa tinem cont de faptul ca eu nu mananc picant. Evit cat pot, o data pentru ca nu-mi place si in subsidiar, gastrita imi aminteste rapid cine e sefa. Ea e!

Imi venea sa plang.
Am mancat tot. La desert am servit un Nexium de 40 mg si doua Omez.

La final, m-am apropiat si l-am intrebat pe turc aratandu-i cu degetul in vitrina..ala verde ce naiba e?

Ranjind cu niste dinti ca de portelan, mi-a raspuns silabisit ..VA ZA BI.

Wasabi. Chestia aia verde era wasabi. Iar eu mancasem o cantitate industriala.

M-am infasurat bine in fularul meu de lana, pregatindu-ma sa indur frigul de afara.
Dupa 20 m, a trebuit sa ma deschiei la haina..Vazabi isi facea negresit treaba.

Apoi am avut un flash cu factura la gaz care e scadenta zilele urmatoare..la iarna nu mai pornesc centrala, imi umplu debaraua de wasabi. S-ar putea sa-mi fie chiar mai cald!


Partea buna e ca am petrecut timp cu oameni dragi mie, care radeau cu lacrimi in timp ce eu mancam. Si eu as fi facut la fel!

Masa alaturi de prieteni sau familie e importanta! Nu doar pentru aportul nutritiv..si stiti aici la ce ma refer!

Indiferent ce mancati, unde si cu cine, eu va doresc pofta buna!

Pe curand!

:)





miercuri, 13 martie 2013

Încântată ..:)



Salutare!

Iar ma culc ( dorm, de fapt ) tarziu..
Cazusem zilele trecute intr-un butoi cu melancolie..spurcat sentiment.
Mai ales pentru un om care e vesel si pus pe glume mai tot timpul.

Cu Banica n-am lamurit-o..cred ca va fi laitmotivul vietii mele si va ramane in istorie ca o intrebare retorica..mai retorica decat a lui Hamlet..macar el avea un schelet..

Din fericire, Universul (sau Dumnezeu, cum il numesc unii) are grija sa-mi intinda cate o mana..sau macar un deget..

N-as vrea sa las impresia unei femei chinuite sau pesimiste. Nicidecum. Nu-s nici chinuita, nici pesimista..
Am suferit atat cat poate un om sa sufere. Nici mai mult, nici mai putin..si mi-a prins bine!

Revenind la oile noastre si la Univers..

Sunt ferm convinsa ca am atras catre noi tot ce avem in momentul de fata..fie ca avem datorii sau probleme mari, fie ca traim tot ce am visat..am aceste convingeri din varii motive..am facut cateva experimente. Eu am fost cobai. Asta e o alta poveste..o voi aborda la momentul oportun.

Cert e ca imi doresc oameni faini langa mine. N-o sa definesc "fain", pentru ca nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-ti place...si daca "fain-ul "meu nu coincide cu al vostru, riscam sa intram in conflict..

Ideea e ca am cerut Universului sa-mi aduca oameni faini.Zis si facut!

Niste ochi albastri absolut uimitori si un zambet de Hollywood.
N-o sa ma raportez la aspectul fizic. Este important si el, pentru ca vinde produsul, dar eu personal, mananc Milka fara ambalaj..cred ca si voi la fel..

As fi putut sta la povesti ore in sir. Mi se intampla destul de rar ( desi sunt foarte sociabila ) sa intalnesc oameni cu care sa fac click atat de repede si atat de bine. Aia sunt din categoria "faini".
In mod uzual, nu aduc in discutia cu un strain aspecte intime , mai ales care ma pot face sa par vulnerabila..insa a fost by default..e ca atunci cand stai in confortul caminului tau, in haine largi si calduroase, plimbi o cana de cafea de colo pana colo, mai pui o muzica..departe de regulile societatii, de machiaj si tocuri..chill..

N-as sti sa descriu acum ce anume mi-a placut cel de mult la aceasta persoana..relaxarea, degajamentul, simtul umorului, sinceritatea ( si aici ma refer la abordarea subiectiva a lucrurilor pe care le-am discutat..fiecare dintre noi, cand relatam ceva, o facem din prisma sufletului nostru..si asta mi-a placut..n-au fost clisee! ) ...

Ma bucur ca am intalnit-o. Si sper sa o revad. :)

N-am scris cu diactritice pentru ca mi-a fost lene..e 12 si un pic..maine merg la serviciu ( imi vine mai usor sa zic "servici", dar un cititor m-a corectat si ii multumesc pentru asta! :) , daca ma trezesc..

Cereti Universului sau lui Dumnezeu tot ce va doriti. Aveti incredere ca veti primi..

La mine merge! Si n-am nimic special..

Ma demachiez si ma duc la intalnire cu mos Ene..

O noapte linistita sa aveti!

:)






duminică, 10 martie 2013

Spune-ne tu, Bănică..



Sunt obosită.
Mai devreme mi-a spus prietena mea că o doare bolta palatină ( cerul gurii ). A început să mă doară și pe mine gâtul..din nimic, așa..M-am gândit la ea ..ce rău e să te doară ceva..cred că am bioenergie..am mai pățit odată, tot cu ea..căzuse de pe o scară..Există, cică, ucigași telepați..ia să mă concentrez puțin..am și eu un black list, ca tot omul..Glumesc..
Mi-am făcut un ceai de lămâie.

De dimineață mi-a scris un amic..m-a amuzat și bucurat totodată..mi-a zis :

" Ieri nu ai postat pe blog...!! Mi-a lipsit ...k eram obișnuit sa citesc in fiecare zi...si cum intr-o zi nu ai postat nimic.."


:) Așa e..n-am postat..Nu vreau să scriu despre modă..sau horoscop..scriu doar dacă simt că mă frământă ceva..

M-a enervat teribil vremea astăzi..a plouat mult și tare..mă deprimă ploaia..îmi strică părul și machiajul, mă udă și mă întristează.

Am privit din recepția hotelului minute-n șir pe geam..mă gândeam..Ce vreme, domle!..de stat în pat..îmbrățișați..somnoroși..în tricouri largi, de bumbac..și atât.
N-o să dezvolt mai mult ideea pentru că nu vreau ca postarea să aibă vreo conotație sexuală.

Dar recunosc că m-am gândit la sex. Intens m-am gândit.
Și cum de regulă vin la pachet..am nimerit pe un tărâm fantastic.
Dragostea.

Un cuvânt de plumb..pe cât de greu, pe atât de volatil..

Poveste veche, dar întotdeauna nouă..
Am vrut să cred mult timp că este o iluzie. Dar nu este. E un fapt de viață.
Dragostea există, așa cum și noi existăm.
Nu mă pricep s-o definesc..poate datorită complexității manifestărilor sale..are atâtea forme, atâtea dimensiuni și intensități, încât mi se pare mai abstractă decât fizica cuantică.
La fizică am fost praf toată viața..
N-aș vrea să fiu și în dragoste.

Nu știu dacă Bănică a aflat răspunsul..știu un singur lucru..
Eu, personal, nu pot fără. Sunt dependentă de dragoste.

Mi s-a răcit ceaiul..mă duc să-l încălzesc.

Până atunci, iubiți-vă mult, intens și sincer..

Revin..:)





vineri, 8 martie 2013

Fără titlu..:)



7 a.m.
8 martie..

Veșnica poveste cu snooze..
Autobuzul pleacă în trombă ( :))) ) din parcarea mare..sunt mândră de mine că l-am prins având în vedere că la 6.48 eram încă în pat.
După un drum de 20 min cobor, mai mult adormită..

Spitalul Clinic Județean de Urgență, Brașov.

Aglomerație mare la florăria din fața spitalului..toți bărbații au un aer așa, nu știu cum..important..cumpără flori pentru diversele femei din viața lor..
Keep calm, dragii mei..E ziua noastră!  Nu a voastră..Și nu vă mai simțiți atât de cool că ne luați flori din moment ce aștepțati 8 martie ca să faceți asta..Mă rog..

Lângă spital, un chioșc micuț..mi-ar prinde bine o cafea și ceva de ciugulit..

Bună dimineața! O cafea, vă rog..
Plictisită, mă intreabă..FĂCUTĂ?
Ăăăă..nu! Am un ibric în geantă, voi face un foc în curtea spitalului și mi-o fac singură.
Logic că făcută!

Mă calmez brusc. E abia 7 dimineața..N-aș vrea să-mi continui ziua așa.
Iau cafeaua, fac 3 pași..nu mi-am luat nimic de mâncare. Mă intorc.

Și o placintă, vă rog! FĂCUTĂ! Ca să nu avem discuții..

Incărcată de genți și papornițe ca un catâr, mă proptesc în fața liftului..5558* e codul de acces..aștept să coboare..mai apăs o dată 5558*..mi-am terminat cafeaua..După 10 minute, constat că liftul încă nu funcționează..e prea dimineață chiar și pentru el..
Am de urcat 6 etaje. Crunt.
Pe la 3 mă ia cu leșin..mă încurajez și mă cert totodată ca nu fac sport și n-am condiție fizică nici cât o găină..

Într-un final ajung pe secție.
ATI ( Anestezie și Terapie Intensivă )..încerc și chiar reușesc să-mi păstrez sângele rece..nu are sens să vă spun ce vezi acolo..

Mulțumeam în gând că sunt sănătoasă și că cei dragi mie sunt bine.
Cu ceva ani în urmă  urmăream o emisiune cu temă medicală despre boli foarte rare.
Am avut astăzi ocazia să văd o pacientă cu sindrom Steven Johnson..se înregistrează 1 caz la 1 milion de oameni.

Mi-a părut foarte rău pentru ea..atât de rău, încât nu mă simt pregătită să lucrez cu vii..mă încarcă și mă impactează foarte tare suferința oamenilor..fizică, psihică sau oricare ar fi ea.
Din acest motiv mă gândesc serios să încep un stagiu de practică la IML sau la morgă.
Apropiații mei, exceptând prietena mea cea mai bună, m-au sfătuit să-mi fac niște controale la cap..

La 40 de kg, cu buzele roz și tocuri nu te potrivești la morgă..O să fac tot posibilul să mă potrivesc!

După 24 de ore la servici și 6 la spital, am ajuns acasă..mi-am aruncat niște cereale într-un bol..iar nu mai am lapte..

O să-mi sun mama..

Revin! :)



joi, 7 martie 2013

Ce dar prețios..:)



Aseară m-a prins 12 noaptea făcându-mi unghiile..la mâna dreaptă nu m-am mai ojat..mi-era somn și era târziu..
Deliberat și cu permisiunea colegului meu,  Răzvan, am întârziat și azi la servici..la 7,38 eram încă în pat, cu gânduri serioase să-mi trimit demisia prin fax și să dorm o săptămână..Dar ce folos? Mi-a venit factura la gaz..din câte am auzit, trebuie plătită..și ca să-mi trimit demisia prin fax, trebuie să ajung într-un loc în care există fax..asta înseamnă să mă dau jos din pat și etc..mai bine mă duc la servici! Deranjul e tot ăla..

Prima jumătate de oră de când deschid ochii este sport extrem..m-am gândit să-mi agăț niște liane de tavan, să trec mai repede dintr-o încăpere în alta..camera mea arată ca o junglă, oricum..
Simt aceeași fiori ca atunci când traversez strada în fugă, neregulamentar, pe Iuliu Maniu, împreună cu fetele..de pe un trotuar pe celălalt o ținem cu un aaaaaaaaaaaaaaa de 100 db..ppfff..am trecut cu bine!
Aceeași revărsare de adrenalină o am și dimineața când, fără doar și poate, timpul ZBOARĂ efectiv.

Am reușit să ies din casă..e un început!
Lângă mine e o școală.
8,31...s-a sunat de intrare..sau de ieșire..nu știu..eu abia m-am trezit..alții au la bord deja o oră de algebră.

În autobuz un băiat se uită la mâinile mele..la stânga am  un model impecabil, la dreapta..nimic. I se pare amuzant. Dacă ar ști ce sătulă sunt să mă tot bibilesc..dar așa m-am obișnuit..

Ajung la capat de linie..mă ridic în viteză de pe scaun..sunt în dreptul ușii..în fața mea, un domn..îi ia cam mult să coboare..deja mă enervează..
În mâna dreapta are un baston. Cercetează fiecare treaptă..cu nesiguranță, coboară..
E tânăr.
Și orb.

Mi-a fost rușine că nu m-am putut stăpâni mai devreme..eram nerăbdătoare să cobor, să alerg printre oameni și să iau următorul autobuz..pentru că pot să alerg..și pentru că VĂD.

Se oprește brusc pe trotuar.."Fiți amabilă, e autobuzul 14 în stație?"..
Da..vă conduc eu!

Mi-a mulțumit, zâmbind..

Voi pentru ce sunteți recunoscători?



marți, 5 martie 2013

Resemnat sau revoltat?



Ședință.
Ajung și eu, mai târziu decât șeful meu..i-am oferit un răgaz ca să-și bea cafeaua, deși nu bea cafea..:)
Nu știu exact ce s-a discutat..îmi suna în cap o parte din Tomorrowland 2012..am ascultat în căști pe drum spre servici..la limita fisurii de timpan..cam atât de tare..
O vreme superbă de dimineață.
Am avut câteva momente în care am fost ciufută..e imperios necesar să fii prost dispusă..face parte din noi, din femei..toanele ne definesc. E cool să fii not in the mood..nu știu de ce..Dar când te trezești singură și nu e nimeni lângă tine care să-ți sufle undeva, toanele nu mai au farmec..nu are cine să te ia în brațe și să incerce să te binedispună.
Deci te îmbraci, te machiezi și pleci. Îți trec mofturile când nu ai spectatori.

În troleu..îmi țin cartea pe genunchi..stau cu capul în jos..nu citesc..cu muzica atât de tare în căști , nu mă pot concentra..n-am avut niciodată atenție distributivă..lângă mine, o tanti..în picioare. Aș putea să-i cedez locul..Dar stau la geam..soarele îmi zâmbește..și chiar nu pot să citesc în picioare! Doar am o carte deschisă pe genunchi..din când în când dau pagina..

Mi-a trecut repede ziua..m-am apucat de chestii pe care le tot amân din noiembrie..am avut și spor și chef..

Cei apropiați mie știu că mancarea mea e comestibilă..nu e grozavă..nici pe departe..dar câteodată îmi iese.

Am nimerit la Master Chef..deși nu-s prietenă cu televizorul de mulți ani, m-am făcut comodă în fotoliul meu verde și m-am uitat peste recepție până mi-a amorțit gâtul..destul de drăguț show-ul..

Ce m-a impresionat, în schimb, a fost pasiunea și sclipirea din ochii unor concurenți..unii au implorat pentru o nouă șansă..alții au întors spatele juriului când au simțit că urmează o ploaie de critici sau de invective..

Involuntar, m-am pus în situația lor. Nu a celor victorioși..cu toții știm ce dulce e victoria..

Oare câte experiențe nefaste sunt necesare în viață pentru a învăța SĂ PIERZI?
Ține de personalitatea fiecăruia sau de ceea ce a acumulat până atunci?

Ce-o fi mai bine? Să implori pentru o altă șansă? Sau să ieși scrâșnind din dinți, dar având măcar senzația că ai demnitate?
Voi reflecta la asta pentru că nu știu cum sunt eu..:)

Ultima gură de ceai de iasomie..parfumat și soft..vi-l recomand..

O noapte liniștită și un somn odihnitor să aveți..

P.S. Sper că ați observat că am scris cu diacritice! ;)



luni, 4 martie 2013

Cine nu are sora, sa-si cumpere!


Aveam planuri mari cu mine astazi.
Stau in bucatarie, ciufulita si descult. Am dormit ca un cadavru..prefer expresia asta in detrimentul "am dormit ca un bebe"..pana la ora actuala, nu ma trezesc din 2 in 2 ore urland, nu ma alapteaza nimeni si nici nu fac pe mine..
M-am trezit pe la 8..era ideal sa ma apuc de treaba atunci..dar a intervenit "mai stau 5 minute"..si cand  am deschis ochii...11.38.
Primul gand.."Ppffff.. esti nesimtita rau.."
Al doilea.."Mmm..erai obosita.."
Al treilea.."Ai dormit mult si bine..esti fresh..meriti si tu din cand in cand un rasfat.."

Si cu asta mi-am iertat greseala de a nu ma trezi ca un om normal la o ora rezonabila, lunea..cand toti ne apucam de toate cele..

Am ridicat putin capul..haine peste tot..si niciodata n-am cu ce sa ma imbrac, paradoxal..

4 martie..azi implinesc 26 de ani si o luna! Orice cadou as primi, sa aiba cutie de viteze automata..:D

Mi-am dorit un frate mai mare..care sa ma protejeze si sa ma invete sa ma bat..
Ma bateam cu sora-mea cand eram copii..:)
Primeam in mod egal dulciuri. Eu le mancam pe toate atunci, instantaneu..si apoi ma uitam ca un caine plouat la ea..si impartea in mod egal cu mine si portia ei..
Mergeam la gradinita impreuna..m-a invatat sa traversez strada, m-a invatat Gaudeamus, mi-a facut toate caracterizarile de personaje din literatura..

Am crescut..astazi implineste 28 de ani!

Nu are sens sa spun ce-i doresc..cred ca e lesne de inteles..

Nu avem nimic in viata asta daca nu avem alaturi de noi oameni pe care ii iubim, ii respectam, care ne iubesc si ne respecta la randul lor..Familia este, de departe, cea mai frumoasa exprimare a loialitatii si iubirii..
O iubesc pe sora mea foarte mult..chiar daca nu ii spun..nu stiu de ce nu ii spun..poate ca mi se pare ciudat si ma astept sa stie..

Ma bag la dus si o voi suna..

E luni! Am dormit 12 ore..si nu regret nimic!

O saptamana fabuloasa va doresc, alaturi de famile si cei dragi voua!

:)

duminică, 3 martie 2013

Pentru ca putem..:(




Iesim destul de des intr-o carciuma (cum imi place mie sa le numesc )..e urat..mesele cu cadru de metal, acoperite de sticla ieftina..fum de tigara aproape de nepatruns, niste bancute din fier..ca in gara..e urat. Mancarea e bunicica mai mereu si ieftina.
Se intampla sa ne strangem seara la o poveste..
De fiecare data, fara exceptie, el e acolo..
Geaca gri, descheiata pana in dreptul claviculelor..sub ea, un pulover tot gri, pe gat, cu fermoar, descheiat si el..un fes alb in cap de sub care iese firul unor casti..probabil asculta muzica..nu stiu de ce..si in local e muzica..bea intotdeauna cafea cu lapte si fumeaza Viceroy..5-6 tigari..
..e tras la fata si se uita in gol, cu o privire trista si prafuita..din cand in cand, ridica ochii..pare ca nu ne vede..noi radem si facem galagie.
Ridica ceasca..o tine cateva momente aproape de gura..bea cu inghitituri mici..ca si cand ar vrea sa amane momentul plecarii..trage din tigara si sufla in jos..nu se citeste speranta in ochii lui niciodata.
Plateste si pleaca.

Oare ce alegeri facem in viata care ne aduc atata singuratate si durere?
Unde pierdem esenta?
Ce nu apreciem?
Familia? Prietenii? Partenerul?

Cred cu tarie ca avem nevoie unii de altii..suntem fiinte sociale, ne hranim cu dragoste si caldura..
Unde acestea nu primeaza, e deja patologie..
Am devenit atat de superficiali incat ne e mai simplu sa spunem " Nu-mi pasa!" si sa o si credem intr-o oarecare masura..ne-am "educat" sa fim rai..pentru ca, cica, altfel n-ai cum sa razbesti in viata.
Pe dracu!
Nimic din ce-am facut cu rautate sau cu ciuda nu mi-a iesit..Niciodata!

Duc o lupta cumplita cu mine..rai putem fi toti. Si suntem! Pentru ca putem..
Intrebarea e..a mai ramas si ceva bun..ingropat acolo in sufletele noastre chinuite?

Sunt suparata..:(

sâmbătă, 2 martie 2013

Am plecat sa duc gunoiul. Nu stiu cat stau.



Am ajuns acasa.

 Doi saci de gunoi ma asteapta tacuti pe gresie..ii imping cu piciorul spre perete..

 M-am oprit la supermarket..am luat lapte dar am uitat de hartie igienica..si becuri.   
 Din nou! 
 Medical se numeste dementa precoce..dar nu cred ca sunt dementa..as avea si alte  particularitati..incepand de la pierderi de memorie pana la defecte de integrare    
 gnozica. Pe cand eu stiu foarte bine ce fac..nu stiu ce simt, asta e drept..

 Am aceeasi stare ca ieri..poate putin mai proasta.."ma ajuta" mult si vremea de    
 afara..ninge si bate vantul..
 E atat de liniste in casa, incat ma dor urechile..imi aud respiratia..
 Sacii sunt tot acolo..

 Nu-mi place sa duc gunoiul..nu mi-a placut niciodata. Dar se strange si trebuie  
 dus. Primul sac nu e problematic. Il ocolesti. Daca l-ai inchis bine, nu miroase,  
 deci nu te jeneaza cu nimic..se strange si al doilea..poti sta cu el..n-ai veleitati asa
 de mari.
 Si continua sa se stranga. Si ocupa spatiu. Si miroase urat. 

 Abia atunci te ridici greoi din zona ta de confort..un miros dezagreabil te   
 izbeste..apuci sacii si te indrepti cu celeritate spre tomberon..uhh..in sfarsit! 

 Imi termin cafeaua si ma duc sa duc gunoiul..intai fac ordine in debara, in birou si
 in suflet.
 Ca sa nu fac mai multe drumuri. 
 Nu mi-a placut niciodata sa duc gunoiul..dar a inceput sa miroase..

 Un weekend linistit sa aveti! Si faceti curatenie..peste tot! :)

vineri, 1 martie 2013

In genunchi, cu mainile sus..la colt, daca se poate!

  8.59..pm

A trecut si azi..nici nu stiu cand..am cautat si evident, am si gasit, tot felul de chestii care sa-mi umple timpul..
Am avut o stare proasta toata ziua..dar am zambit amar, mi-am sters lacrima imaginara pana cand mi s-a dus fondul de ten si mi-am ros unghiile pana la sange. Am unghii tehnice de multi ani, drept urmare, ale mele doar miros a unghii..sunt stresata. Am globus istericus..popular, un nod in gat..as fi vrut sa-mi inghit gelul de pe unghii..fiind plastic, dur, poate ma ajuta sa scap de senzatia aia constanta de sufocare..n-am reusit.

Mi-a trecut prin cap mai devreme modul in care sora-mea o pedepseste pe Emma, nepoata-mea de 2 ani si un pic..o pune la colt..cu fata la perete..si ea sta acolo pana cand o cheama..e cuminte.

Si m-am pus in situatia ei.. Sta la colt atat cat i se spune.

Eu am o problema. Nu are cine sa ma trimita la colt. Si eu singura nu ma duc.
Si daca m-as duce, prin absurd, n-as reflecta nicio secunda  la ce am facut..Nu. M-as gandi cum sa fac pe viitor sa nu mai ajung acolo. Nu ma dezavantajeaza pozitia..tratez cu spatele multe lucruri. Poate datorita faptului ca m-am nascut altfel decat e normal ( prezentatie pelvina totala..am iesit cu funduletul..:) si asta este atitudinea pe care am pastrat-o un sfert de secol..)..

Provocarea apare cand trebuie sa stai la colt si nimeni nu te anunta ca pedeapsa ta s-a sfarsit..suferinta e mai mare atunci..TU decizi daca te ierti. Si de cele mai multe ori, nu reusesti..

Mi-am baut ultima gura de cafea..din neatentie si pofta, am inghitit si zatul..mi-a ramas un gust amar.
 9.21..pm



1 Martie..:)

Ehh..a venit si primavara..cel putin teoretic..

In primul rand, buna dimineata!
Abia am ajuns la servici, cu o intarziere de 2 ore..nu am reusit sa adorm aseara suficient de devreme pentru a reusi sa ma trezesc in timp util de dimineata. Am dat snooze de cateva ori..alarma mea chiar nu e prietenoasa. Si o inteleg! E ca si cand ai o datorie la cineva si nu ti-o onorezi la timp.
In prima faza, persoana iti da de inteles ca ar trebui sa te simti..daca "te intorci pe partea cealalta", incepe sa insiste..si cauti solutii s-o indepartezi macar temporar. Dar tu stii de datorie. Stii ca trebuie sa te dai jos din pat, sa te speli, sa-ti bei cafeaua, sa fii morocanos si sictirit nu pentru vreun motiv anume..ci doar pentru ca e dimineata!
Fereasca Dumnezeu sa mai fie si luni... Tragedie! Drama! Dar cum sa iti reiei activitatea dupa 2 zile de repaus?! Cumplit..astazi e vineri. Cred.
Am adormit greu, am dormit prost si m-am trezit tarziu. M-am dat jos din pat si incercam sa ma organizez in asa fel incat sa plec in 30 de minute. Stateam in chiloti in hol, pentru ca din hol poti intra in baie, in bucatarie, in sufragerie sau poti iesi pe scara blocului, chiar si in lenjerie intima..aveam in mana 2 cani din care am baut ceai aseara, o crema de corp cu miros de liliac, incarcatorul si un bol cu cereale pe care l-am varsat pe jos; n-am avut timp sa ma enervez. Mi-am facut in viteza o cafea slaba pe care am lasat-o pe aragaz..as fi vrut sa beau niste lapte, dar se terminase de cateva zile..la fel si hartia igienica.
Astea sunt momentele in care mi-e efectiv dor sa stau cu mami si cu tati. Acasa, unde am crescut, nu se termina hartia igienica niciodata, era tot timpul lapte in frigider si cineva ma trezea la timp.
Mi-am dorit sa cresc, sa "ma fac mare"..nu stiu daca m-am facut mare...inca nu stiu.
Stiu ca asta este a 26-a prima zi de primavara din viata mea.
N-am mari emotii cand ma uit pe geam..nu e atat de senin cum as fi vrut, nici soare nu e..lucrand intr-o statiune, la munte, zapada e ca la ea acasa pana in mai..
Mi-a tresarit putin inima cand am primit un martisor si un buchet de ghiocei de la colegul meu..o potcoava si un trifoi..parca a stiut ca am nevoie de noroc in perioada asta..
Am sarit in blugi, m-am incheiat la geaca pe scari si am alergat pe cele 108 trepte pe care le cobor si urc zilnic..bineinteles ca am pierdut autobuzul..
Cu primavara in suflet, fiindu-mi inca frig la maini, am ajuns la servici..din fericire, nu m-a intrebat nimeni de ce-s ciufulita si imbracata anapoda..oricum nu le-as fi dat explicatii..

Bucurati-va de primele raze de soare! Zambiti mai mult si luati vitamina C!

Va pup! :)