Primul an..

Primele pagini..

Ar fi ideal sa scriu cu diacritice. Dar e prima data cand fac asta..cand scriu..altceva decat statusuri de Facebook..as mai avea licenta, dar o aman cat pot. Deadline-urile sunt ca o gura de aer proaspat..in prima faza intri in apnee..apoi iti revii..si te apuci si faci proiectul, referatul sau ce mai ai atunci, cu 3 ore inainte..ma rog, vorba lunga - saracia omului..
Acum cateva ore povesteam cu un prieten..povesteam virtual..pentru ca suntem prea comozi sa ne vedem la un vin sau la o cafea cu cei care, la un moment dat, au facut parte din viata noastra si ne-au amprentat in vreun fel..Varsatori amandoi, spirituali ca naiba, ciudati si nebuni prin definitie, am tratat exhaustiv 1000 de idei..in 40 de minute. Dragoste, bani, prietenie, sinceritate, femei, pantofi, aptitudini, caracter, minciuna, betii... .... si mai sunt multe pana la 1000. Am insistat putin pe dezamagiri..am facut schimb de pareri legat de asta, mai ales ca la un moment dat in viata, el m-a dezamagit pe mine si cum karma has no deadline, l-am dezamagit si eu! Ca sa nu raman datoare ! :) Fiecare dintre noi si-a expus emfatic parerea, a venit cu argumente, cu exemple, poate si cu desene..Colerica prin definitie, prin natura-mi pregnant subiectiva, l-as fi dat cu capul de ceva doar ca sa-l fac sa vada cum vad eu..dar n-am putut! Fiecare isi sorbea ceaiul din fotoliul personal, tinand pe genunchi laptopul personal, imartasind ceea ce simte si crede sub aspect tot personal. Trecand si de asta, m-am decis sa scriu.Sa-mi scriu mie. Sau voua. Ca un neofit, sfioasa si curioasa, mi-am facut un blog..cred ca asa ii spune..tastez de cateva minute si nu sterg nimic..m-a intrerupt telefonul de doua ori, l-am ignorat..dupa ce termin, voi posta si voi citi..ca un umil spectator la propria-mi viata..si imi voi da cu parerea..nu ma refer aici la ceea ce scriu acum..pentru ca m-am hotarat ( si eu rar ma hotarasc!!! ) sa tin un mic jurnal..:) nu-s atenta la mine..nu stiu sa identific dintr-un noian de trairi ce simt si ce gandesc..ma grabesc, uit, ma intristez, sunt imprastiata, ma alint, ma bucur, plang..si toate se intampla prea repede. Din dorinta de a surmonta tot ce nu-mi convine, am o atitudine grandilocventa si superficiala. Si ghici? Nu ma mai ajuta nici asta..Acestea sunt primele bucati din sufletul meu..acum e haos...

Noi traim prin încurajare si murim fara ea încet, trist si furios..Va incurajez, deci, sa zambiti si sa fiti mai buni..

Multumesc! Toate bune..:)

Acum fix 1 an am scris toate astea..Acum fix 1 an am scris prima data..:)

Si acum scriu o carte..

Multumesc tuturor pentru sustinere, pentru critici,pentru incurajari si sfaturi..

Pe cei care doresc ii astept la lansarea carticelei mele..cand va fi gata, desigur..

Va pup si va doresc o primavara plina de soare, flori si tril de pasarele..

Pe curand!

Love is like a fart. If you have to force it, it's probably shit...

Salutare, dragii mei!

N-am mai povestit de la ziua mea. Adica de 10 zile. Sper ca sunteti bine si ca va bucurati de razele dragute din ultimele ore...

Si amintindu-mi de ziua mea, as vrea sa-mi cer scuze de la Ioana si Madalina, bunele si dragele mele prietene, pentru modul absolut odios in care m-am purtat cu ele.

Ca sa intelegeti cat de cat, fetele mi-au organizat o petrecere surpriza la care au participat toti prietenii mei (unul singur a lipsit, dar l-am iertat!).

Atunci, in seara aia, mi-am dat seama cat de dificila si ursuza sunt, cat de urat ma pot comporta cand lucrurile nu ies cum vreau eu si am constientizat ca sunt oameni care nu doar ca ma suporta, ci ma si iubesc..

Va multumesc foarte mult! A fost un moment cu adevarat special..si chiar daca m-am crizat ca ultima tampita, am apreciat efortul vostru de a organiza totul pana in cel mai mic detaliu si de a spune minciunele, chiar daca niciuna din voi (Mada sau Ioana) nu stie sa minta.

Inca mi se pare incredibil ca nu m-am prins! In fine..

Si iata ca trecura aceste 10 zile! Trecura frumos si repede..Si m-am trezit in dimineata asta cu ochii umflati de somn si capul plin de vise..nici bine n-am pornit radio-ul si..

Ziua indragostitilor! Hopa!

De ce trebuie sa-mi aduci flori si bomboane si perna in forma de inima care se umple de acarieni si nu se asorteaza cu nimic din camera mea? Unde naiba s-o pun?

De ce facem rezervare la film sau iesim in oras in nu stiu ce locuri?

De ce toti se privesc languros in ochi si se tin de mana stand la masa, cu o lumanare timida si calduta intre ei, ca maine sa fie la fel de reci si indiferenti ca pana in 13 februarie?

De ce tre’ sa faci sex in seara de Valentine’s day si  sa mai ai pretentia ca va fi si nu stiu ce partida mega speciala..

Ce-i asta? Asta e dragostea noastra?

Asta e o mizerie. Nu are legatura cu iubirea. E o chestie comerciala, cand Milka face bomboane in forma de inima, de parca stomacul nostru ar sti ce digera..

As accepta bucuroasa o sarbatoare a iubirii daca ea ar avea loc zilnic.

Nu cred ca putem defini exhaustiv iubirea.

Mai ales ca valorile noastre, credintele si nazuintele difera. Si atunci, fiecare schiteaza cum crede el conceptul de iubire..

Dar sa faci nu stiu ce tam-tam o singura zi pe an, mi se pare de rahat.

Daca ma iubesti, arata-mi oricand. Daca te iubesc, vei sti si vei simti tot timpul.

Dar toata strofocarea asta de 24 de ore e o chestiune de fatada si din cate stim cu totii, iubirea nu are nimic de-a face cu teatrul si regia..

Exista relatii de toata jena care abia se taraie printr-o mocirla creata si alimentata de partenerii insisi..si ce sa vezi! De Valentine’s day aceasta mocirla se risipeste brusc, transformandu-se in norisori roz, afectiune fara limite si cuvinte induiosatoare..

Hai sa nu ne mai certam, iuubiii! E Valentine’s day..macar azi sa fim si noi fericiti..

Sa-mi dea cineva o punga..as vrea sa vomit.

Oricum, tind sa cred ca asta e o chestie femeiasca. N-am auzit in viata mea un barbat extaziat ca vine ziua indragostitilor..Dimpotriva! Dar n-au incotro, saracutii..Nebunele-s nebune!

Oameni buni!

Iubiti-va mult, cald, sincer, frumos, intens, profund, pasional, copilaresc…in orice zi a existentei voastre!

Dragostea ne tine sanatosi si ne face mai buni!

Fug! Am musafiri!

Pe curand!

...si rachiu-l beau cu sticla..nu-mi pare rau de nimica!!!

Salutare!

Acum 27 de ani, cam pe vremea asta, am ajuns aici..

Nu stiu cat stau.

Daca as incerca sa fac un rezumat al celor petrecute, as spune doar ca am avut si am o viata frumoasa.

Mama, tata si sora mea m-au iubit si m-au indrumat, m-au certat si m-au incurajat, m-au sustinut si au facut tot ce a fost omeneste posibil sa cresc in armonie si in liniste.

Ar fi de prisos multumirile.

Apoi oamenii pe care i-am cunoscut..si ei m-au ajutat, voit sau nu, sa ma educ, sa evoluez, sa inteleg mai mult, sa simt mai mult, sa-mi pese..

Am fost extrem de rea cateodata, buna si blanda alteori, am gresit, am invatat si incerc s-o fac in continuare..

Nu stiu unde duce calatoria mea, care este urmatoarea destinatie, cine ma va insoti si cat va dura. De aceea, incerc si de cele mai multe ori imi si iese, sa ma bucur din plin, sa rad si sa plang, sa constientizez tot ce mi se intampla..

Iar cand voi pleca, sa fiu multumita si impacata ca am TRAIT si n-am existat doar..

Vreau sa multumesc tuturor pentru urari. Nu ma asteptam sa fiti atat de multi cei care v-ati gandit la mine astazi..

Va doresc sanatate si liniste, putere sa gasiti solutii la provocarile vietii, intelepciune si multe bucurii!

Pe curand!

Asta o sa doara. Pseudorelatii...

Buna seara!

E ora mea de somn, dar trebuia sa scriu cateva randuri..

Inainte de asta, fac apel la cei care petrec mai mult timp la sala decat ar fi legal/normal/moral s-o faca si care-si proslavesc bicepsii, sa faca un pui de bine sa se accesorizeze cu niste lopeti..si sa dea zapada de la mine de pe strada. Daca tot au muschi, macar sa fie utili la ceva.

Multumesc anticipat!

Mi se adreseaza des o intrebare. Va atentionez ca e stupida..

O fata asa draguta ca tine e singura?! Pai cum asa?

Pai uite asa bine..

De parca singurul considerent intr-o relatie e frumusetea. Hai sa nu fim tampiti!

Adica altceva nu conteaza! Esti dragut/a -  rezulta ca tre’ sa ai relatie. Altfel nu merge, dom’le..

Si tot primind asemenea intrebari, sarcasmul a decis sa raspunda singur. Dintr-o data am mai putini prieteni pe Facebook si muuuult mai putini potentiali iubiti in viata reala.

Mare pierdere!

Relatii, relatii si iar relatii.

De ce au oamenii relatii? De ce stau oamenii impreuna ? De ce Ion cu Maria si nu Maria cu Gheorghe ?

Si uite asa am inceput sa fac un studiu. La scara mica, evident, si sa intreb/ascult/observ de ce sunt unii combinati (e cul sa zici ca esti combinat..;) ) cu altii.

Ce am observat si ce am inteles m-a dezgustat.

Inainte sa mai tastez aici, vreau sa stiti ca aceste idei ma vizeaza si pe mine..Nu vorbesc prin excludere. Din pacate..

Am intrebat niste apropiati de ce sunt cu actualii lor parteneri. Am primit raspunsuri de genul „ ma face sa ma simt nu stiu cum”, „ma asculta, imi cere parerea”, „imi ofera atentie, imi da, imi drege, se poarta cu mine nu stiu cum, etc…”

Ok..

Si apoi am intrebat..ce calitati are partenerul tau? Ce valori are? Ce nazuinte? Ce dorinte? Ce temeri are?

Pai..nu prea stie nimeni sa raspunda..

Ce e asta, oameni buni? Astea sunt relatiile noastre?

Cand TU esti centrul universului si in jurul TAU trebuie sa se invarta tot ce se poate invarti, unde naiba mai e iubirea acolo?

E o dependenta de servicii. De serviciile pe care celalalt ti le ofera. Indiferent de natura lor.

Si astfel, oamenii au relatii strict cu ei, folosindu-se de parteneri pentru ca acestia din urma sa le confirme ca-s grozavi, frumosi, destepti, buni la pat si tot restul.

Nu ajung sa cunoasca niciodata pe celalalt, sa vada cum e el, nu apreciaza micile calitati sau gesturi. In consecinta, nu nutresc niciun sentiment, ci doar o dependenta de serviciile obtinute. Dependenta pe care o numesc mai nuantat „atasament”.

E ca atunci cand te duci de 3 ani la acelasi coafor. Si moare coafeza. O calca un autobuz.

In astia 3 ani ati vorbit banalitati, prostii, fiecare a vrut sa impresioneze si sa epateze. Ei bine, acum ca a murit, nu regreti moartea ei in sine, ci faptul ca nu-ti mai face bucle. Deplangi niste servicii..

Exact asta se intampla si in relatii. O chinuiala permanenta, o bulversare, un vuiet si o jale dezolanta, mascate toate de celebrul si deja arhicunoscutul cliseu „..ne iubim, suntem de țâșpe ani impreuna..” sau luni..sau zile..

Eu, de pilda, m-am trezit ca sufar (mai penibil de atat nu poti fi) dupa o saptamana-doua de..nu stiu cum sa-i spun..ca relatie n-a fost nici pe departe. Mai frate, dar sufeream teribil.. Pentru ca individul MA facea sa ma simt deosebita, IMI facea, IMI dregea..bla bla bla..Si deodata nu mai era acolo sa-mi aminteasca ce grozava sunt. Iata ca a aparut alt mascul care sa MA faca sa ma simt…si mi-a trecut tristetea. Si tot asa..

Deci..despre ce vorbim?! Care suferinta?! Ce iubire?! Cine-a murit?!

Sa nu mai spun despre compromisuri. Mi-e greata de „eii, lasa draga, asa e in relatii..mai lasi si tu de la tine, si el de la el..”

N-am nicio problema sa las de la mine..faza e ca suntem atat de meschini si de prosti, incat facem compromisuri si asteptam rasplata. Intotdeauna.

Nu o facem doar de dragul aluia, doar ca sa-l stim bine si fericit. Si apoi incep calculele..

Si ea zice : „Am facut atatea pentru el..si aia, si aia, si ailalta..din dragoste..”

Si el..porcul, boul, nesimtitul..ma lasa joia (o data pe luna) in casa si se duce la bere 2 ore cu baietii! Auzi!!! 2 ore..ce nesimtit..

Da ..curat nesimtit!

Nu e de mirare ca acesti oameni nu se mai suporta atunci cand se despart. Fiecare vede in celalalt temnitarul si calaul. Din cauza lui n-a fost ea fericita, din cauza ei si-a pierdut el anii..Fara sa intelegem ca, in fapt, ne-am focusat doar pe noi. Noi, noi, noi..

In capul nostru, nu avem motive sa ne despartim..dar in realitate nu exista motive care sa ne tina impreuna.

Deci, dragii mei curiosi, cei care va mirati fals ca o draguta ca mine n-are mascul..poate intelegeti acum si de ce.

M-am saturat de pseudorelatii cu iz de telenovela.

Daca voi mai iubi vreodata, bine. Daca nu, imi cumpar un caine. Si gata.

Tu faci rahaturi de genu' ?

Cel mai enervant moment din viata unui om este sa se trezeasca sambata dimineata la ora 9, dupa multe ore de somn adanc si presarat cu vise, sa leneveasca pana la 10, cascand gura pe Facebook cu ochii pe jumatate inchisi..sa iasa din plapuma calduroasa si cearsafurile albe de bumbac…sa se tarasca pana in bucatarie…

Si sa constate ca NU MAI ARE CAFEA.

Poate par superficiala si maimuta, dar momentul ala din zi cand beau prima gura de cafea..ala e momentul MEU.

M-am mutat de o saptamana si mai am o multime de lucruri de pus la punct. Unul dintre ele ar fi o luuuunga lista cu ce mai am de cumparat, asezat, mutat, mutat din nou..

Le voi face pe rand.

Nu ca as fi vreo superorganizata, dar Ioana, prietena mea, e o mica maniaca. Vine, cerceteaza cu privirea de jur-imprejur si tac-pac – trece la actiune!

O admir pentru simtul critic si pentru atentia fantastica pe care o acorda detaliilor si imi cer scuze oficial ca hainele mele nu mai sunt asezate pe culori, texturi si la boloboc, asa cum mi le-a asezat ea cand m-am mutat.

Sunt varsator. J

Astazi e prima zi din a doua luna a anului. N-am simtit cum a trecut ianuarie..

Ma sperie cum trece timpul..

Oare de ce petrecem atatia ani traind inconstient si neintelegand nimic din nimic?

Eu, spre exemplu, de cateva luni doar am inceput sa ma cunosc cat de cat..gratie unui om transant de sincer. Bun si echilibrat, dar dureros de sincer.

Marii intelepti ai lumii au incercat sute de ani la rand sa descopere de ce fac oamenii ceea ce fac..E lesne de inteles ca toti avem asta in noi..Toti putem sa intelegem de ce facem ceea ce facem, ca mai apoi sa putem pricepe de ce fac altii ceea ce fac.

O introspectie mai profunda va scoate la lumina tot ceea ce „matura” constientului baga sub pres, pe unde nu vede soacra..

Nu demult m-am comportat abuziv cu un om foarte drag mie. Foarte, foarte drag.

Consider ca ne-am nascut liberi si ca monopolul de orice natura sau orice fapta a cuiva care ne ingradeste libertatea de exprimare, de decizie sau de actiune (cand, fireste, astea nu contravin unor reguli de bun simt..) duce la o marcanta scadere a stimei de sine.

Sau, cu alte cuvinte, fiecare om trebuie lasat sa traiasca. Sa gandeasca. Sa simta.

In felul lui.

Ei bine, eu am considerat ca-s mai desteapta decat omuletul asta drag mie, ca eu stiu mai bine, ca TREBUIE sa faca asa cum spun eu..

Un comportament meschin si mizerabil. Asa am fost. Meschina si mizerabila.

Din gelozie si teama ca nu mai ocup primul loc (de parca e vreo concurenta..), si din vanitatea nemasurata, am impachetat totul intr-un sentiment de ingrijorare..Stirbind astfel dreptul ei de a lua decizii singura.

Deci, detest monopolul dar nu ezit sa-l practic de cate ori am ocazia. Urat.

Mi-am dat singura o medalie. Peste bot. Si o diploma..Cu litere boldite am scris pe ea..

Se acorda premiul I pentru vanitate si rautate Lupului moralist – Cristina!

Felicitari! Esti jalnica..

Sunt jalnica..

Eu am patit asa ceva la un moment dat. Am ales sa inlatur persoana aceea din viata mea.

Am considerat-o rea si mincinoasa. Cand i-am luat locul, adica acum, am vazut ca nu e chiar asa..O nesiguranta crasa si o teama, derivate ambele din niste cotloane intunecate..astea au fost motivele pentru care cineva, la un moment dat, a incercat (fara succes, ce-i drept) sa ma faca sa fiu asa cum vroia ea.

Nu avem dreptul sa facem asa ceva. Putem sa venim cu o parere..si asta doar daca suntem intrebati. A te urca cu bocancii pe cineva doar pentru ca TI SE PARE TIE ca ai dreptate, e de rahat. Sincer. E de rahat.

Din fericire pentru mine, m-a iertat. Ii multumesc ca m-a iertat..

Si uite asa, gresind, mai aflu de ce fac ceea ce fac..

E greu sa te uiti la tine obiectiv si sa recunosti ca esti de doi lei..dar e singura cale de a cunoaste adevarul. Si e o mare eliberare!

Va doresc sa va descoperiti!

Pe curand, dragii mei!