Poate daca ploaia s-ar opri..

Urat sentiment luni dimineata cand suna ceasul..mai ales daca ti-ai rupt creierii in weekend.

Cu ochii lipiti si somnorosi, m-am mai cufundat de cateva ori in cearsaful alb si caldut si mi-am tras peste cap plapuma..

Printre genele incarcate de rimelul de aseara, m-am uitat la ceas..era deja tarziu..

Si iata cum dimineata zilei de luni mi-a amintit ca sunt adult. Ca muncesc. Ca trebuie sa fac aia si aia si aia..

De la marginea patului ma uitam pe geam..m-am bosumflat instantaneu cand am vazut cerul negru si copacii tristi..ropote de ploaie se auzeau infundat si vantul izbea haotic stropii..

Dezolant.

Abia m-am tarat pana la baie..m-am machiat in sila, m-am imbracat cu greu..mi-am scos cana de cafea pe pervaz, sa se raceasca mai repede..

Ca si cand ar fi plouat cu acid sulfuric, mi-am retras repede degetele grasute ca nu cumva sa ma atinga..

Asa nu-mi place cand ploua..:( 

Deloc nu-mi place..

Dupa nici 20 de minute ma aflam in masina colegului meu..mergeam spre serviciu.

Exista cica niste substante cam ilegale pe care daca le consumi, ti se pare ca timpul se dilata.

La mine a fost ca la o suprasuprasupraaaadoza..ma uitam la ceas..10.23...pffff....

Ma uitam peste 3 ore...10.29...Am crezut ca o iau razna..

Acoperita de hartii si dosare, am inceput sa vorbesc singura..

Starea proasta s-a instalat comod si a stat ca o nesimtita toata ziua pe capul meu..cu cat am incercat s-o ignor, cu atat si-a intins labele mizerabile peste intregul meu creier..

Ma gandeam apoi ca nu e normal sa fiu atat de razgaiata. Cum ploua, cum ma scurg si formez o balta de ganduri urate si mucegaite..

M-am intors acasa. Am ciugulit niste prostioare si m-am invelit intr-o paturica..

Freud mi-a tinut companie cateva ore..gaseam pasaje pe care le citeam de 3-4 ori. Nu datorita complexitatii exprimarii, ci datorita dorintei de-mi intra in cap niste lucruri foarte simple..paradoxal cat de greu inteleg eu lucrurile simple..

Apoi Osho m-a batut prieteneste peste umar si mi-a zis ca singuratatea e buna...

Buna de nimic sau buna la ceva, m-am gandit..

"(...) Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte. Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie doar şi o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu există în sine; el este întotdeauna în relaţie cu cineva. Aşa că, ori de câte ori eşti singur, te cuprinde o teamă profundă pentru că, dintr-o data, falsa identitate începe să dispară. Iar adevăratei identităţi îi mai ia puţin timp până să apără, căci ai pierdut-o cu foarte mulţi ani în urmă. Ca să înalţi un pod peste golul căscat în atâţia ani e nevoie de timp. În acel interval de timp, faptul că nu ştii cine eşti te face să te simţi că îţi pierzi minţile. Începi imediat să faci ceva, doar ca să ai o ocupaţie. Şi astfel, falsa identitate nu dispare, ea rămâne activă..."

De multe ori imi pun atat de multe chestii in geanta, incat dupa cateva minute, incepe sa ma doara umarul..asa car dupa mine si sentimentul asta..atarna greu..

Cu geanta rezolv repede..o rastorn in mijlocul camerei si las acasa tot ce nu-mi trebuie. 

Dar ce te faci cand trebuie sa duci in spate un maldar de amintiri si o tona de reprosuri la propria-ti adresa?

..cand iti dai seama ca deciziile tale ti-au tulburat linistea si ti-au alimentat frustrarile?

Ploua. 

Atelier

Si iata dragii mei ca a venit weekend-ul.  A si trecut fulgerator, lasandu-ma in loading pana vinerea viitoare si obosita pana la Bucuresti si inapoi. Ca de acolo vin.

Abia ce am intrat in casa, mi-am aruncat hainele afumate in masina de spalat si n-as fi putut incheia saptamana fara cateva randuri...

De ceva vreme, am prins gustul petrecerilor cu Dj si muzica house..

Cand iti cumperi blugi noi si-ti plac, ai vrea sa te imbraci cu ei zilnic. Analogia este, fireste, trasa de par..asa cum nu port aceeasi jeansi zilnic, tot asa nu m-as putea duce la superpetreceri care tin 12 ore in fiecare zi..

Mai si muncim, societatea vrea sa ne responsabilizeze si sa ne dea cat de cat o traiectorie. 

Deci, tindem in abisul gandirii noastre spre o forma de organizare a propriei vieti extrem de echilibrata. Si cum am putea sa obtinem acest echilibru daca nu imbinand in mod armonios munca, timpul petrecut cu familia si petrecerile "monstruoase", in sensul bun al cuvantului, la care mergem cu prietenii?

Se pare ca balanta s-a linistit in cazul meu..munca e munca, familia e familie, iar petrecerile sunt petreceri.

Fiecare dintre acestea imi consuma si imi dau in mod perfect proportionat energia de care am nevoie.

Party-urile la care mergeam aveau loc in Bucuresti. Oamenii sunt altfel acolo. Nu mai buni, nu mai rai, ci doar altfel..si ma gandeam ca as vrea sa ma distrez asa la mine acasa. In Brasov.

Daca esti cuminte, vine Mos Craciun..Ei, bine..n-a venit niciun mos cu vreo tolba-n spate, ci un om a avut geniala idee sa implementeze un astfel de concept in orasul de sub Tampa.

Din motive personale am ratat primul eveniment organizat de Atelier Music Events. 

Mi-a parut rau apoi cand am auzit cat de bine s-au distrat cei care au fost acolo..Am asteptat urmatorul eveniment.

Si acesta n-a intarziat sa apara..

Cu mic cu mare, oameni care apreciaza muzica buna si atmosfera incendiara, s-au strans sambata seara la locul cu pricina..M-am dus si eu, curioasa si hotarata sa dansez pana la epuizare..

Am pronuntat cuvantul "incendiar" mai devreme pentru ca nu stiu niciun sinonim. Si cu riscul de a ma repeta, exact asa a fost.

Nu stiu exact pe ce apasa oamenii aia de la pupitru, ce butonase imping, trag si invart..ideea e ca m-am oprit cateva secunde si m-am uitat in jurul meu. Toata lumea zambea, toata lumea dansa..fiecare in felul lui se bucura de ceea ce simtea..Senzatia pe care o ai cand vezi o mare de oameni extaziati este unica.

Te simti parte integranta din ceva si stii clar ca ai cel putin un lucru in comun cu inca o mie de oameni.

Pana la urma, muzica este o arta. Arta de a combina succesiv si simultan notele, astfel incat rezultatul sa fie placut estetic.

Si cand mai ai in fata ta un om care se joaca elaborat si cu indemnare cu toate sunetele, nu poti sa simti decat ca I fell in love with the Dj si-ti vine sa rupi boxa si sa te bagi cu totul in ea. Sau macar cu capul..

In scoala generala aveam o materie. Se numea Atelier. Baietii faceau traforaje (parca asa se numeau!!!) si noi coseam pe etamina..A fost singura perioada din viata mea cand mi-am dorit sa fiu baiat..urasc sa cos. 

Cu toate astea, faceam efectiv ceva la materia aia. La mate si romana si tot restul nu puteam sa avem rezultate palpabile..

In schimb, dupa Atelier, am ramas cu un saculet in care imi tin acum sosetele..:)

Atelier Music Events a creat in Brasov un saculet de energie pozitiva, buna dispozitie si distractie la cote maxime.

Nu avem cum sa materializam ceea ce simtim, insa putem pastra vie amintirea acelor momente..nimeni nu-si aminteste o noapte in care a dormit, dar o noapte in care prin vene ti-au curs milioane de sunete e imposibil de uitat..

Si cum vestile bune nu vin niciodata singure, urmatorul eveniment organizat de echipa Atelier Music Events se apropie..

E placut sa stii ca ai la tine in oras ceea ce ai gasit doar in alta parte..Si pe deasupra ai si sentimentul ala de "acasa"..

Maine e luni. Adica merg la munca. Cinci zile. Nici nu mai conteaza asta.

Pentru ca sambata e party la Atelier..

Ne vedem acolo!

Fals si uz de fals.

Astept vinerea cum astept salariul, nedandu-mi parca seama ca timpul trece..si trece din TIMPUL meu.

Nu de mult am ajuns acasa, m-am schimbat in pijamale si m-am trantit in pat.

Usurata ca e sfarsit de saptamana, cu planuri marete pentru weekend, sorb dintr-o cana de lapte..

Am ajuns din nou intr-un moment in care nu mai inteleg nimic..

Privind retrospectiv si mai ales, introspectiv, o multime de lucruri, o multime de intamplari si o multime de oameni n-ar fi avut ce sa caute in viata mea. Am pierdut miliarde de secunde incercand sa pastrez niste aparente ieftine si cool, ca o maimuta imbecila ce se hraneste cu aplauze in loc de banane.

Si alte maimute imbecile m-au aplaudat si continua s-o faca.

Mi s-a parut in permanenta ca pot si stiu sa analizez pattern-uri de tot felul, comportamente, atitudini, propozitii spuse pe jumate sau dimpotriva, incarcate ca o fusta de tiganca..Am vesnic cate o replica plina de duh, aproape ca-mi vine sa ma pup cand ma uit in oglinda de isteata ce sunt, am cate o parere despre orice rahat si am pretentia ca cei din jur sa si asculte parerea mea de rahat despre orice rahat.

Si ajungi seara acasa, iti instalezi corpul in haine largi si ponosite..te trantesti in pat. Esti tu. 

In sfarsit..

Nu mai conteaza cum iti sta parul..nici ca ti-au aparut 2 cosuri..nici ca fara rimel arati (sau ti se pare ca arati) ca un panda dat cu anticearcan..nu mai trebuie sa impresionezi pe nimeni..nici nu mai ai chef..nici timp..nici nervi..

Dar maine trebuie sa iesi din nou din casa..Ehh..

Negresit te insoteste Ego-ul..vine cu tine peste tot..ca un pudel vopsit roz, chinut de-o vaca proasta ce-si etaleaza prin intermediul lui "stilul" si "clasa", carandu-l in carciumi de fitze si lasandu-l sa zaca sub masa..

Astazi o asteptam pe prietena mea in masina..canta o melodie..si zicea cam asa..

"The Ego..is the most expansive thing.."

Scump. Mult prea scump. Nu ne permitem sa fim asa..

Eu nu-mi mai permit.

Trebuie sa ma iert ca sa nu ajung sa ma urasc. 

Ma acuz de fals si uz de fals. 

Imi sunt straina mie insami.

Asadar, o sa-mi acord atata timp si atata rabdare si o s-o iau de la capat..

E vineri imediat!!!

Ma bucur de parca nu-mi dau seama ca timpul trece din TIMPUL meu..

Ramaneti cu bine..

Gata..

Ma doare capul. Cumplit ma doare. 

Si nu stiu de ce...Oare pentru ca am baut afinata cu cana pana la 5 dimineata?

Nu cred ca asta e motivul..Presiunea atmosferica e de vina, ploaia si vreun pui de sinuzita netratata..

Luni am sustinut proba scrisa e examenului de licenta. Marti, pe cea practica si miercuri, prezentarea power point. Nu-mi amintesc sa ma fi dus in viata asta  la vreun examen atat de nepregatita.

Praf. Si cu toate astea, rezultatul a fost satisfacator. Si cred ca reflecta cu adevarat pregatirea mea.

Slabiciunile si nesiguranta ne fac sa cautam in permanenta confirmarea ca suntem buni.
Confirmarea altora. Printr-o nota, printr-un compliment, printr-un like pe Facebook..
Dar de ce sa ne dorim asta?

9.37 a fost nota mea finala..vroiam 10. Si n-am luat 10..
Dar daca as fi luat, ma ajuta cu ceva?
Exceptand faptul ca-mi hranea ego-ul si asa supraponderal, nu ma ajuta la nimic.
Asteptam CONFIRMAREA ca sunt de nota 10. Nu sunt. Stiu ca nu sunt. Si nu am nicio problema cu asta.

Programasem o iesire cu fetele dupa examen. Dar am fost atat de obosite, fericite, dezgustate, insetate, flamande si licentiate, incat la ora 9 si jumatate seara, atunci cand s-a terminat examenul, am plecat fiecare in treaba ei.
Ne-am promis una alteia ca ne imbatam crunt cu prima ocazie..

Si eu am zis sa ma tin de promisiune..motiv pentru care m-am hidratat cu niste afinata. Cateva cani.
Inca nu mi-am revenit. Dar am timp toata ziua..

In pijamale, fara machiaj, pe jos..pe covor..intr-o casa fabuloasa..cu o priveliste minunata..

..mi-a intins paharul de vin pe jumatate gol..sau pe jumatate plin, depinde cum privesti..si mi-a zis asa..

Bea..
Cand ai de gand sa incepi sa traiesti, Cristina? Pentru tine, nu pentru altii..crezi ca lor le pasa..ei cred ca tie iti pasa..o mare minciuna..mascata de nevoia permanenta si arzatoare de a primi un ok tacit ca esti acceptat de societate..presiunile sunt atat de mari si vin din toate partile, incat ai doar doua variante..te supui si te prefaci in continuare, sau te rupi, traiesti cum iti place si-ti asumi asta..daca nu-ti place vinul, am si afinata..

...da-mi afinata..e mai dulce..

Discutia a fost mult mai lunga, mai profunda, mai taioasa..

Exista oameni care apar in viata noastra..nu stim cat raman langa noi..si care isi lasa amprenta atat de adanc..iti scriu direct in suflet din experienta lor..daca ai noroc si trecerea timpului nu te erodeaza decat fizic, atunci poti oricand sa citesti ceea ce ei au lasat scris acolo..sa citesti si sa-ti amintesti momente frumoase..in care ai fost TU..fara machiaj, in pijamale, pe jos, pe covor...intr-o casa fabuloasa...cu o priveliste minunata..


Fiti VOI. Nu va fie teama..

Pe curand!

Platon stie..

(...)Fiecare din noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei, cum ai tăia 

o plătică, făcând două dintr-una; şi fiecare jumătate îşi caută necontenit frântura 

ruptă din el însuşi. Acei dintre bărbaţi care sunt frântură din fiinţa ambigenă, 

numită odinioară androgin, iubesc femeile; din această categorie de oameni 

provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu  femeile iubitoare de bărbaţi  şi 

cu cele adultere: ele îşi trag fiinţa din aceeaşi categorie...(...)

(...)Aşadar, când întâmplarea scoate cuiva în cale propria sa jumătate — fie 

că-i în joc un iubitor de copii, fie că-i oricare altul — atunci ca prin farmec el 

este fulgerat de-o simpatie, de-o afinitate, de-o dragoste... care-i face, ca să spun 

aşa, incapabili să se mai despartă unul de altul, nici măcar o clipă! Ei trăiesc 

apoi viaţa împreună... dar, dacă i-ai întreba, nu  ţi-ar putea spune ce aşteaptă

fiecare pentru sine, unul de la altul. Nimeni n-are impresia că legătura plăcerilor 

amoroase este ceea ce-i împinge să se bucure cu o adevărată patimă la 

apropierea unuia de celălalt. Dimpotrivă, e vădit că altceva urmăreşte sufletul 

lor; ceva care-i incapabil s-o mărturisească, ceva care se ghiceşte numai, sau se 

întrevede...

Banchetul, Platon.

M-am trezit la 7. M-a trezit vantul..

Parca auzeam prin suieratul aspru...Cristiiinaaaaaa, trezeste-te si apuca-te de invataaaat..maine daaai liiceentaaaa...

Si m-am trezit. Am mai motait putin, apoi am sarit in papucii mei de casa roz, mi-am aruncat pe mine halatul de baie, evident, tot roz..Si dupa ritualul de dimineata pe care fiecare il avem, am observat 3 fire in plus in zona sprancenelor. Cu iuteala, am apucat penseta si le-am executat in stil mafiot..

Dar vai! Ce surpriza! Si penseta e tot roz..

Mai demult aveam nevoie de un program de statistica si nu-l gaseam nicicum. Am un prieten la Bucuresti destept foc in ale calculatoarelor. Si dupa ce i-am facut capul toaca si m-am plans juma' de zi ca nu am, ca imi trebuie, ca ce ma fac cu viata mea, printr-o magie, de la el de acasa, de la calculatorul lui, a intrat in al meu si mi-a instalat mult doritul program, in timp ce eu mancam biscuiti cu cereale la mine in bucatarie. Si dupa aceea mi-a scris..Frateeee, cum sa ai Windows roz?! In laptopul tau totul e roz..Banuiesc ca si laptopul in sine are aceeasi culoare..

E alb. (N-am gasit pe roz..)

Si in dimineata asta mi-am dat seama ca am o problema. Adica INCA o problema.

Mint.

Ma mint.

Intr-o discutie, aseara, cu acelasi ciudat care m-a impachetat in 3 propozitii acum cateva seri, mi-a zis asa.."Vreau sa te stiu multumita, Cristina. Multumita si fericita..."

Pai zic..sunt multumita si fericita!

Nu esti. 

Ba sunt.

Ba nu esti.

Ba chiar sunt.

Minti.

Ma disperi. Lasa-ma-n pace!

M-am calmat dupa cateva secunde si l-am intrebat de ce crede/spune ca nu-s fericita? Se vede pe mine?

Eu fac glume tot timpul, de multe ori si cand nu e cazul..nu prea ma iau in serios, sunt destul de superficiala, nu ma stresez aiurea si la mine totul e ROZ.

Oops...

Iata si motivul pentru care toate chestiile sau aproape toate chestiile pe care mi le cumpar sunt roz.

Nu ma refer la haine sau incaltaminte aici..nici varsta, nici jobul, nici nimic altceva nu-mi mai permit sa fiu atat de excentrica. Si nici nu-mi doresc..

Deci nu e o chestiune de gust..Daca as adora culoarea asta, acest lucru s-ar reflecta automat in vestimentatie. Dar nu se intampla asta...

Asociez automat cu foarte cunoscuta expresie "viata e roz"..si tot ce are culoarea asta ar trebui, cel putin teoretic, sa-mi asigure confortul psihic si sa intareasca credinta ca totul e ok..

Facand o analiza scurta, imi pot da seama cu usurinta ce-mi lipseste..

Si cum vantul m-a trezit constiincios, la fel cum mama ma trezeste aproape in fiecare dimineata, dupa ce mi-am facut o cafea asa cum numai eu stiu sa fac, m-am trantit in pat..fara papuci, in halat si-n pijamale..nu cred ca mai are sens sa spun ce culoare au acestea din urma..

Si n-am chef sa citesc pentru licenta. Pentru ca stiu ca trebuie..

Mi-am aruncat ochii pe o carte..se numeste Banchetul..a scris-o Platon.

Am mai citit-o o data..acum doar ma delectam..

Paragrafele de mai sus au venit ca un dus rece..

Mint. Ma mint. 

Nici un lucru, indiferent de culoarea lui, n-o sa poata vreodata sa inlocuiasca ceea ce consider eu ca-mi lipseste...si n-am inteles iubirea decat la modul egoist. EU vreau pentru ca MIE imi trebuie pentru ca EU sa fiu fericita..

Un Ego de rahat care nu mai e constient de imensa bucurie si de satisfactia pe care o ai cand CELALALT e fericit ca urmare a actiunilor tale...De asta nu gasesc ce caut..o data pentru ca nu stiu exact ce caut si in subsidiar, pentru ca nu vreau sa mai ofer nimic din mine. De teama sa nu raman iar rupta in bucati..

O teama prosteasca peste care trebuie sa trec. 

In medicina spunem ca primul pas spre vindecare este constientizarea faptului ca esti bolnav.

Am facut primul pas spre vindecare..daca ma tin de tratament, maladia va disparea ca si cum n-a existat vreodata..nu am niciun dubiu legat de asta!

Ma apuc de citit pentru licenta. Pentru ca trebuie.

Pe curand! :)

Back.

A venit, a venit toamna..acopera-mi inima cu ceva..

Tare dezgolita m-am simtit azi dimineata..sufla un vant rece si neprietenos ce si-a facut loc pe sub sacoul meu negru si sobru, cu sigla Libra Internet Bank atarnata in piept, pe partea stanga..in dreptul inimii..

Ca o medalie mica si rotunda, medalie obtinuta cu sudoarea fruntii si tocirea flecurilor..

N-am mai scris. N-am mai vrut.

Este fabulos cate lucruri ni se intampla.

N-o sa mai scriu despre mine, ci o sa scriu despre NOI. 

E mult mai usor cand faci parte din ceva..e mult mai linistitor cand stii ca mai sunt si altii care gresesc ca tine, rad ca tine, muncesc ca tine, iubesc ca tine..

Desi nu ne place neaparat, spiritul de turma se afla in fiecare dintre noi. Putini sunt cei care se diferentiaza clar si drastic de marea majoritate. Ce e cu adevarat ciudat, este ca, pe cat de mult ne dorim sa iesim in evidenta ca si entitati fantastice si mirobolante, pe atat de confortabil ne e sa ne comparam cu altii..mai ales cand o dam in bara. Pe principiul "no lasa draga, ca si aia au facut la fel...suntem oameni si suntem supusi greselii"..Sanchi..ce sa-ti povestesc! 

Am iesit alaltaseara in oras cu un barbat. Dupa cateva minute, m-am trezit ca-i spun in fata.."Auzi, esti un ciudat.."

A zambit. 

Eu ma machiez de multi ani. Am considerat intotdeauna ca e normal si firesc, femeie fiind, sa nu arat ca prietenul meu..ar trebui sa existe o vaga diferenta macar..

"De ce te machiezi?" m-a intrebat ciudatul..

"Esti atat de nesigura pe tine incat ai nevoie de machiaj?"

"La ce esti cu adevarat buna, Cristina?"

"Ti-ar placea ca eu sa te plac?"

"Ce e iubirea pentru tine?"

Cred ca acestea au fost cele mai grele intrebari la care a trebuit sa raspund vreodata.

Dar am raspuns..copilaresc si stangaci..dar am raspuns...

Ma machiez pentru ca n-am trasaturi deosebite..sunt stearsa fara ruj si rimel..

...dar ai o personalitate ca un curcubeu, mi-a spus..nu ai nevoie de ruj..

Da, mi-ar placea sa ma placi..cu totii vrem sa fim placuti in societate..

...si daca nu te plac, vei fi afectata? Sunt atatia altii care te plac..

Iubirea este pentru mine..este..cum sa spun..

...daca nu stii ce cauti, cum crezi ca vei gasi?

Cred ca sunt cu adevarat buna la..nu stiu la ce..:(

...incearca sa afli si valorifica. In asta sta toata puterea ta ca om..

Si mi-am dat seama brusc ca eu sunt aia ciudata. 

Si superficiala. Cu gesturi controlate, machiaj si manichiura impecabila, vrand sa fac impresie buna intregii lumi.

Isi savura vinul si privea in gol. 

Atata liniste si caldura, atata relaxare..

Si eu ma simteam din ce in ce mai rau..Nu pentru ca exista riscul sa nu ma placa, ci pentru ca nu prea mai gaseam nici eu motive sa ma plac..

V-ati intrebat vreodata la ce sunteti cu adevarat buni? 

V-ati intrebat vreodata ce e pentru voi iubirea?

V-ati intrebat vreodata cat sunteti de superficiali?

Eu n-am facut-o pana in seara aia.

Va invit sa va ganditi la asta..sunt intrebari cheie, cu raspunsuri cheie..

P.S. Bucati de suflet inca exista..in functie de stare si de feeling, voi scrie si aici si acolo..

Bine v-am regasit, dragii mei!

:)