Baba si mitraliera.

Douasprezece trecute fix.

In doua zile am acumulat aproape 7 ore de somn. Comentariile sunt inutile. Si cu toate astea nu pot sa ma duc la culcare fara sa nu scriu despre experienta pe care tocmai am trait-o. E vie si proaspata..si nu vreau sa uit ceva din ce simt acum..

Azi dimineata, pe la ora 6, infulecand un Big Mac in compania unor prieteni, am ajuns sa vorbim despre fericire. Cosmin, prietenul meu de suflet, o defineste ca fiind "sa ai ce vrei, atunci cand vrei". Scurt si la obiect. Si chiar asa este! Nu are sens sa detaliem..fiecare vrem ceva intr-un anumit moment si sa ai acel lucru, te face fericit. Pentru ca ti-l doresti! Indiferent despre ce e vorba..

Eu sunt foarte fericita in momentul asta. Pentru ca am avut ce mi-am dorit, cand mi-am dorit.

Incepand de maine trebuie sa conduc masina firmei. Iar eu conduc monstruos de prost. Aproape hilar..si asta pentru ca nu am exercitiu..si nici experienta..deloc!

Radu, prietenul meu, s-a oferit sa ma ajute..si iata ca a venit si m-a luat de acasa..

Am oprit intr-o zona putin circulata, am facut schimb de locuri..am reglat scaune si oglinzi..si am plecat. Aproape ca m-am descurcat fara probleme..in viata mai ai momente de rascruce..la care te opresti si te gandesti incotro..asa e si in intersectie..si m-am oprit, m-am asigurat..multe secunde..atat de multe, incat n-am mai reusit sa plec de pe loc. Mi-a murit motorul de 8 ori consecutiv. Nu stiu sa descriu in cuvinte ce stare am avut..mai ales ca in oglinda retrovizoare vedeam ce se strange in spatele meu..si n-am mai plecat..am trecut din nou pe locul din dreapta, unde ma simt excelent. 

Pe un drum care se infunda, destul de lung si drept, am incercat fel si fel de manevre..si atata am incercat si atata am esuat, incat am inceput sa plang.

Plang de obicei datorita suferintei in amor..acum plangeam de nervi..

A trecut si episodul dramatic, au mai urmat si altele, intersectate de momente de ras isteric..

Abia reusisem sa plec de pe loc, cand am hotarat ca trebuie sa invat sa merg cu spatele..

De-o parte si de alta a drumului, niste balarii..ma chemau, ma strigau..ca tot prin ele eram..

Cred ca am mers mai tare cu spatele decat cu fata..acceleram fara sens, cand nu trebuia si din ce in ce mai tare..si asa cateva ore bune..

Cum trebuie sa fie ca cineva sa-si rupa din timp, duminica, ore intregi..sa-ti puna masina proprie la dispozitie, sa te invete cu o rabdare aproape enervanta ce trebuie sa faci si cum trebuie sa faci..

E fericire! Sa ai ce vrei, atunci cand vrei..si mai ales cand ai nevoie!

Problema mea este ca, indiferent ce am facut in viata, am facut pur si simplu. Nu mi-a fost greu sa invat nicio manevra medicala..veneau de la sine toate..

Dar sa-mi sincronizez si mainile si picioarele si ochii, mi se pare prea mult..Inca sunt in dubii daca-s antitalent sau doar lipsa experientei isi spune cuvantul.

Nu renunt, oricum! 

Cand am invatat sa merg, am cazut..o data, de doua, de noua..sute de ori. Parintii mei m-au ridicat si m-au sprijinit de fiecare data. Si am invatat sa merg..

Mi-a cumparat tati bicicleta cand eram mica..mi-am rupt genunchii si pantalonii..am si acum semne..si am invatat sa merg si pe bicicleta..

Radu ma invata sa conduc..in aceleasi conditii! Cu sprijin si rabdare!

Asta ca sa va faceti o idee de cum merg eu cu spatele..

Ii multumesc lui Radu pentru bunavointa, calmul si sprijinul pe care mi-l acorda! Inseamna enorm pentru mine! :)

Si acum fug la somn..imediat suna ceasul!

O saptamana plina de realizari va doresc!

Noapte buna!

Eu si Edith Piaf..nu regretam nimic.

Am avut un weekend complet nebun.

Si inca nu s-a terminat..

O sa apreciez mult mai mult timpul liber..adica doua zile pricajite, pe numele lor sambata si duminica...

De la o varsta, punem pret mai mare pe calitate..putin si bun!  ;)

Party pana la 7 dimineata, somn 3 ore si de la capat..incepand de vineri seara..

In mod uzual, dupa ce ma privez de binemeritatul somn, in afara de faptul ca arat dubios, sunt si o companie naspa. Si pentru mine si pentru ceilalti..Dar am ajuns noaptea trecuta la concluzia ca nu mori daca pierzi o noapte. Chiar nu se moare din asta..Ma rog, votca a fost un factor important in concluzia mea! La fel si prietenii mei..

Scenariu.

Ai o stare faina, te distrezi, esti relaxat si te simti foarte bine. Universul comploteaza impotriva ta (urmare a propriilor tale actiuni, nu tocmai inteligente) si se intampla ca cineva/ceva iti strica starea.

Nu te bate, nu te injura..doar iti spune ceva si te intoarce pe dos.

Brusc, toate sinapsele tale au loc doar ca sa-ti mentina starea de nervi. Te complaci, te strofoci, traiesti intens toata faza aia, fiecare celula a ta e megarevoltata..bla bla bla..si pui mana pe telefon. Si scrii un mesaj. Ii dai send.

Pfff! Ce bine e! Ca o limonada proaspata, la umbra, cand afara-s 40 de grade..

Te mai invarti, te mai sucesti..te-ai calmat..primesti un feedback si nu e cum vroiai tu. Si incepi, fratioare! O ploaie de invective si de reprosuri si scrii si stergi si scrii si mai urat si stergi iar..si dai send..si te simti perfect!

Apoi te iei cu altele pret de cateva minute si-ti reintri in starea de euforie potrivita pentru sambata seara..Se face dimineata!

Soarele n-a fost in club, nu e obosit, deci e la fel de matinal..iti trimite niste raze dragalase si caldute prin geam..ai mai vrea sa dormi, dar e pacat! E duminica..trece repede ziua! De ce sa nu profiti?

3 ore de somn sunt mai mult decat suficiente! Nici Einstein nu dormea mai mult!

Te dezmeticesti nitel, pui mana pe telefon..News Feed..te sageata un gand despre o discutie aiurea de noaptea trecuta..niste mesaje trimise..

Iei telefonul si incepi sa citesti.

Panica, frate..ca la cutremur!!!

Asa am patit eu azi dimineata! In prima faza, m-au apucat niste regreteee! Si niste emotii! Si niste nu stiu ceeee..

Dupa trei guri de cafea, vezi altfel lucrurile!

A fost prima data in viata mea cand, desi in mod clar am exagerat cu ce ceea ce am spus, nu-mi pare rau. Si nu-mi pare rau pentru ca reactia mea a fost o contrareactie la ceva ce m-a facut sa ma simt prost...Extrem de prost..

De foarte multe ori mi-am cerut iertare si daca era negru pe alb pentru toata lumea ca n-am gresit eu. Unii au luat-o ca pe un semn de slabiciune...O faceam doar de dragul armoniei. Nu-mi place sa ma cert. E obositor si plictisitor.

Aseara am fost ca un copil caruia nu-i cumperi Kinder Bueno cand esti cu el la Kaufland..si se tranteste pe jos si bate din picioare ca un descreierat..

Pentru faptul ca m-am simtit vizata si atacata de o afirmatie..o simpla si tampita propozitie, am experimentat o forma ciudata de agresivitate..Vad agresivitatea ca pe o forma de adaptare sau o rezultanta la zgandarirea unor frustrari..nu poti sa treci peste, si devii agresiv..verbal, fizic, non-verbal..

Si cu toate ca fiecare litera din fiecare cuvant al fiecarui mesaj pe care l-am scris completa constiincioasa mormanul de frustrari, tot nu m-am abtinut..Ma puneau intr-o lumina de doi lei tocmai cuvintele mele.

Si e ciudat ca nu regret..:)

Dimpotriva!

Am mai inteles si acum niste lucruri..

Cred ca cel mai important e sa nu te minti pe tine. Mai bine ii minti pe altii..dar trebuie sa fii sincer cu tine. Fraier de sincer..sa-ti spui totul in fata, sa accepti, sa digeri lucrurile..sa ti le repeti pana cand vin din inertie..Sa nu te agati de gesturi, sa nu interpretezi, sa nu fabulezi..Pentru ca iesi sifonat.

Exista, totusi, un minuscul impediment in aceasta teorie absolut miraculoasa pe care incerc sa mi-o implementez.

Sunt femeie!!!

Si noi cu asta ne hranim! Cu drame!

Ma uit la mine acum..in secunda asta..stau in fotoliu, cu laptopul pe picioare..ma cam frige. O sa-mi iau un cooler..am o fustita roz turbat, cu Hannah Montana..mi-au inghetat picioarele si am oja sarita..Cearcanele au trecut de mult de zona barbiei..M-am tiganit juma de noapte prin mesaje..Stiu ca am sarit calul si nu ma intereseaza. Pentru ca nici pe el nu-l intereseaza.

Deci toata lumea e fericita! :D

Am dat prea multa importanta unor discutii si unor oameni carora li se rupe de mine. Ajunge!

E fiecare pe pulpa lui..

Mai bine frustrata si avand curajul s-o recunosc decat..nevermind!

Urmeaza un somn dubios de adanc..o s-o rog pe maica-mea sa-mi puna oglinda sub nas din cand in cand, sa vada daca mai respir..apoi ma vad cu Radu..sa conduc! Apoi, Dumnezeu stie..

Hai! O duminica asa cum va doriti!

;)

Another shot!

Salutare!

Nu v-ati topit? Eu nu mai aveam mult.

Au trecut multe zile de cand n-am mai scris..N-am mai scris aici, de fapt..Am scris pe alte bloguri.

Nu stiam daca stiu sa scriu si despre altceva in afara de mine..Suna narcisist si probabil ca si e..

Exercitiul a fost unul constructiv! Aprecierile n-au intarziat sa apara nici pentru postarile celelalte..Am primit astazi pe mail o invitatie de a scrie pentru cineva..Am acceptat! Acum vom vedea ce iese..

Anyway..

Mi-am recitit acum cateva momente ultima postare..cea de duminica trecuta...nu obisnuiesc sa citesc ce am scris, dar trecand atatea zile, nu stiam unde am ramas cu povestea..:)

Eram tare trista saptamana trecuta..tristaaa..neagra de tristete! M-am albit intre timp! 

Iata ca toate se rezolva daca nu le dai prea mare importanta..

Saptamana asta a fost fabuloasa pentru mine! Incredibil de obositoare, ce-i drept. Dar fabuloasa!

Imi place (cel putin deocamdata!) noul meu loc de munca la maxim!!! 

Cu toate ca m-am imbolnavit de la aerul conditionat care-mi batea direct in freza, anuntand o sinuzita si dureri cumplite, cu toate ca am fost complet muta cateva zile, cu toate ca nu inteleg eu exact ce se intampla pe acolo..cu toate astea, imi place! Si-mi place mult!

De luni va trebui sa conduc. Masina bancii.

Abia m-am intors de afara. L-am rugat pe cumnatul meu sa ma asiste..adica sa ma reinvete ce m-a invatat instructorul acum cativa ani. Din fericire si totodata din pacate pentru mine, sotul surorii mele este sofer profesionist..mno..

Si eu am inceput cu intrebari gen..frana e in mijloc? Sau aia e acceleratia? Ca sa nu mai spun ca nu pot sub nicio forma sa calc acceleratia simultan cu ridicarea ambreajului.

E drept ca am si eu talentele mele, poate ca as putea excela in unele domenii..dar sofatul mi se pare epuizant. E o nebuloasa pentru mine cum sa faci atatea lucruri deodata, sa-ti folosesti si mainile si picioarele in acelasi timp..Ma depaseste! La final m-a incurajat, spunandu-mi : Sa nu-ti faci griji..primele zile e mai greu! Si in afara de asta..te vor ocoli ceilalti soferi! 

Mda..fain..

Am apelat la bunavointa lui Radu, un prieten..Si o sa ma intalnesc cu el, sa ma ajute..sa ma invete..sper sa aiba rabdare..si sa nu-l disper prea tare..

Ieri eram la banca. Nu mai trecea de 12..imi venea sa plang..

Lucrand mult timp in ture, am pierdut notiunea de luni-vineri munca, sambata-duminica liber..

Vedeam pe Facebook sau auzeam pe la prieteni ca abia asteapta vinerea..Mda..Nu prea intelegeam. Pana ieri..

Asa ca trebuie sa profit de aceste doua zile libere pe care le am! Si am inceput inca de aseara! Intr-o companie mai mult decat placuta, cu povesti si muzica pana dimineata..Am de gand sa repet schema in seara asta, dar ar trebui sa ma odihnesc putin inainte. Sunt certata cu noptile pierdute si de fiecare data mi se accentueaza sentimentul ca..m-am maturizat! Sa nu zic ca devin rapid si sigur babaciune..

Dar o sa vad ce si cum mai tarziu!

Dimineata, la cafea..

Cu prietenul meu cel mai bun si o prietena..

Ea imi verifica statusul legat de supararea mea de saptamana trecuta..nu stiu in ce masura a crezut ce i-am spus, dar chiar mi-a trecut. Nu doar supararea! Ci si sentimentele pe care incepeam sa le nutresc. Pentru ca ma luase valul..am fost asta iarna pe val..e cazul s-o las mai moale.

Si in timp ce vorbeam cu ei si explicam inflacarata niste tampenii, mi-am dat seama ca am (toti avem) o capacitate absolut fantastica de a-mi controla ce simt si ce gandesc. Mi s-a parut genial cum am vazut totul dintr-o perspectiva complet noua si complet diferita. Cea adevarata! Nu cea inchipuita de mine..ca in basmele cu feti frumosi si musculosi, etalandu-si bronzul si parul carliontat de pe piept la piscina..

Nu. Chiar nu exista asa ceva. Mi-a placut pentru cateva saptamani ideea de a ma indragosti! M-am indragostit de feelingul pe care mi-l dadea indragosteala. Din acest motiv am de gand s-o fac din nou si din nou si din nou..Mai ales ca-mi si trece fantastic de repede. 

Imi trece cand vad ca nu e reciproc. Cand vad ca nu-s speciala pentru el. Cand vad ca ii e indiferent. Cand vad ca nu scrie, nu suna, nu e curios, nu intreaba, nu vorbeste. ..decat daca are nevoie de ceva. Imi trece! Si e foarte bine!

Si-mi trece fara cicatrici si resentimente..probabil am ajuns in punctul in care am inteles ca eu imi sunt suficienta pentru propria-mi fericire..

Am inteles asta! Si am mai invatat ceva..daca nu stii un lucru, intreaba..nu fa presupuneri si conexiuni inutile...

De asta ma voi opri din acest vartej doar atunci cand va fi reciproc, cand voi simti ca-s speciala pentru el, cand nu-i va fi egal ce mi se intampla, cand va scrie si va suna, va intreba si va vorbi..

Pana atunci, let's have some fun!

Nu-s Lapusneanu! 

Daca tu nu ma vrei, e ok..in doua zile nu te mai vreau nici eu! :D

Si aceste doua zile au trecut!

Ma voi pregati pentru seara ce urmeaza! Nu stiu unde ma duc si ce fac, dar va fi special!

Un weekend lung va doresc!

Pe curand!

P.S. Mi-ai spus asa..De cele mai multe ori, vom gasi raspunsurile in noi..

Asa este! Ai avut dreptate! :)

Imi pare rau..

Hey..

Multumesc...

Din pacate, nu pot sa raspund tuturor mesajelor pe care le-am primit in ultima ora..Si de asta raspund tuturor, aici..

Primesc de la voi mailuri cu aprecieri si felicitari..sau cu intrebari..ma flateaza ca-mi cereti parerea vis a vis de momente cheie din viata voastra..

Eu sunt in clipa de fata un umil spectator la spectacolul propriei mele vieti..

Nu am mai gasit bilet..stau in picioare, intr-un colt..nu vad bine pana la scena si nici nu aud..dar privesc in continuare..ma ridic pe varfuri si ma sprijin pe umerii celorlalti..unii imi fac loc sa vad si eu scena..altii stau nepasatori si savureaza numai ei..

Cred ca postarea mea a sunat mai grav decat mi-am dorit eu sa sune..E si nu e grav..

Sunt o mincinoasa.

Si n-am fost sincera fata de mine, in primul rand..trebuia sa accept ca m-am indragostit.

M-am speriat atat de tare, incat am negat orice fel de implicare..

" N-am treaba, nu ma intereseaza, e totul ok..."

Texte. Fara incarcatura si fara sens. Minciuni mici, cu implicatii mari..

Unul din mesajele primite suna cam asa:

Buna, Eva..

Te rog sa nu fii suparata. Am inceput sa plang cand ti-am simtit nefericirea. Nu fii trista! 

Tu debordezi de optimism si m-am obisnuit sa rad la post-urile tale, dar azi pari ravasita. 

Bucura-te de starea pe care o ai. Ea iti arata ca sufletul tau inca simte. Asta inseamna ca TRAIESTI.

Cum te-ai indragostit acum, o vei mai face.

Nu-ti fie teama! 

Plang si eu alaturi de tine, sa stii..chiar daca nu te cunosc..

Loredana

:( 

Aveam nevoie de ceva, cat de mic, care sa dea startul suvoiului de lacrimi..A venit ceva-ul odata cu citirea mail-ului de mai sus..

Imi pare rau daca v-am indispus! Nu asta e ideea! Nu vreau sa fie nimeni trist din cauza mea..

Mai bine nu mai scriu..

Termin de plans, ma spal pe fata si ma duc la plimbare..

Imi pare rau, inca o data..

Not again..

A trecut o buna parte din zi si n-am facut aproape nimic.

Sunt obosita si suparata.

Nu stiu exact de ce..adica stiu.

Vorbeam cu maica-mea mai devreme, (mare consumatoare de stiri) si-mi povestea de una care a slabit 37 de kg in 9 zile. Zicea duduia ca n-a mancat si n-a baut nimic in acest interval.

Pornisem de la faptul ca e trecut de 12 si eu n-am mancat nimic..si ca bla bla bla..de aia am 40 de kg, etc..etc..am baut doar o cafea amara, in perfecta concordanta cu starea mea de spirit..

Am luat foc cand am auzit asemenea gogomanie..poti sta nemancat multe zile, dar sa nu te hidratezi un interval atat de lung..e un fel de felul doi.

Probabil distinsa doamna are vreo combinatie cu o firma de pompe funebre..sau si-a propus sa extermine scurt si simplu, in 9 zile, o parte din populatia asta doritoare de o imagine demna de coperta Vogue.

Sa fim seriosi..Nu incercati asa ceva! Hidratati-va si hraniti-va corect!

La sfaturi nu ma intrece nimeni..Insa la 4 dimineata mestecam o chestie pe terasa la Mc..dupa cateva pahare de Jack..

Fa ce zice popa, nu ce face popa!

Scriu si oftez. Am o stare aiurea. Si nici macar nu pot sa spun de ce..

Am crezut ca pot sa controlez niste chestii. Ar trebui sa pot..dar nu pot.

Sper sa incep sa plang..si sa ma linistesc..

Este incredibil sentimentul ala cand cineva nu te vrea.

Incredibil de rau..

Imi zguduie increderea in mine ori de cate ori mi se intampla..pentru ca nu e prima data.

E ca o fantana de ciocolata..delicioasa comparatia pentru consumatorii de dulciuri..imi cer iertare celor care-s la dieta..dar asa vreau sa va imaginati..

Cei care se perinda pe langa mine, cei care-mi adreseaza complimente si-mi lanseaza invitatii, sunt generatorul..aduc cu ei caramizi de stima de sine..puse una peste alta, zidul e trainic si maret..

Apoi vine unul..si-l darama cu trei cuvinte..

Si trebuie s-o iau de la capat..asemeni fantanii de ciocolata..un circuit de construit-daramat continuu..

Macar de ar fi dulce tristetea..

De ce nu-mi plac cei care ma plac?!  

De ce nu ma plac cei pe care-i plac?! 

E enervant si obositor!

O sa citesc cateva ore despre ce am de facut la noul job..

Apoi am intalnire..inca o intalnire..

Seara se va termina la cafenea..

Sa aveti o duminica vesela!

Macar voi..

Dragele de noi..dar vai!

Hello, frumosii mei!

M-am trezit ca o bufnita la ora 7..fara ceas si fara tricou. Cred ca mi-a fost cald tare noaptea trecuta si mi-am creat conditii prielnice, dezbracandu-ma.

Ieri am fost prima zi la noul job. 

Ca sa va faceti o idee, a fost ca si cum ai incerca sa inveti toata limba germana in 3 ore...

Am gasit repede si partile faine dar as putea aduce niste completari. In opinia mea, s-ar potrivi perfect o masuta de cafea intr-un colt, o canapea pentru relaxare in alt colt, un scaun de masaj langa biroul meu, niste boxe prietenoase dispuse simetric in intreaga incapere, etc..

Dar bineinteles ca vor ramane la stadiul de pareri personale. Este, totusi, o banca..

Nu-i problema! Pentru relaxare si muzica excelenta, ma duc la Kafe Pub...

N-am fost niciodata o tipa conservatoare..Dimpotriva!

Ma plictisesc extrem de repede, pe de o parte..iar pe cealalta, daca gasesc ceva (indiferent despre ce e vorba) care sa-mi placa, sunt in stare sa-mi fac viza de flotant..

Asa am patit si cu locul asta..

Atmosfera e atat de placuta si locul in sine e incarcat de..nu stiu cum sa zic..e altceva!

Iar muzica...scuza-ma! Stau numai cu Shazam-ul pornit..

Ziua e locul perfect sa te vezi la o cafea sau la o limonada (aia cu mango e orgasmica!!!)

Iar cand se lasa seara ( era si o melodie..iar cand se lasa seara, seaaraaa..imi este dor de tine, de tineee..)...mmm...cand se lasa seara, deja intram in alta dimensiune..

Totul devine foarte intim..cochet..romantic..

Adica m-as putea indragosti in 12 minute de vreun printisor..privindu-l languros in ochi, eu pe el si el pe mine..servind un vin rece si aromat, pe muzica jazz..

Dar sa revenim la realitate!

Din septembrie nu-mi mai cumpar cafea acasa! N-are rost! O voi bea acolo, la prima ora a diminetii..voi incepe serviciul la 9..cafeneaua va fi deschisa de la 7.30...

Deocamdata nu ma sincronizez cu programul..

Ca idee, e foarte fain sa gasesti un loc in care nimeni nu se holbeaza, nimeni nu-si etaleaza opulent accesoriile..fie ele tzoale, ceasuri, pantofi sau barbati (unii sunt meniti a fi accesorii :D )..cel putin eu n-am observat sa ma scaneze cineva asa cum am patit in unele localuri. Dupa 30 de secunde de holbat cu priviri bovine, ar putea sa scoata un raport cu ce ai mancat in ultimele 3 zile, cate alunite ai, ai sau n-ai porii dilatati..etc.

Recomand tuturor sa mearga..Si celor din Brasov, si celor care pot fi doar in trecere pe aici..

Atentie, insa! 

Creeaza dependenta!!!

M-am intalnit ieri cu o prietena si am savurat o limo la cafenea. Ii povesteam despre peripetiile mele. Pe unele nu le pot scrie aici..ma aresteaza astia! :))))

Dar am ajuns cu discutia la un subiect dezbatut, strabatut, intors si reintors pe toate partile..

Ia sa vedem cine ghiceste...

Da! Exact! Vorbeam despre barbati. 

Incolori, inodori, insipizi, enervanti si necesari. Al dracu' de necesari..

Imi exprimam indignarea si eram revoltata de situatia in care s-a ajuns, domle'..

Dar nu se poate asa ceva! Este ceva ingrozitor! Doamne..tzn tzn tzn..

Ca sa intelegeti si voi, acum cateva zile, stateam la o poveste cu o alta prietena...printre altele, butonam Facebook-ul..

Brusc si dintr-o data, primesc o invitatie la cina. Mai exact primesc o invitatie la cina pentru vineri seara, intr-un local din centru, la ora 9...Ii spun fetei cu strasnic entuziasm (glumesc!) ca am primit si eu o invitatie..

Lasand modestia deoparte, cu toate ca nu-s o diva, nu duc lipsa de diversi potentiali..ceva..nu vreau sa-i numesc in niciun fel acum..

Si stand cu ea in pat, cu cate o bere in mana, ne apucam sa povestim..

Si fost ceva de genul :

- Auzi, mie-mi tot scrie unul..

- Cum il cheama?

- Pai il cheama X..( panica!)

- Ia sa-l vad!!! Pai si mie imi scrie!!!

- Si mai vorbesc cu unul..cu Y..si cu Z, M, G, L, E, A..etc

- Pai si eu vorbesc cu Y si cu Z, M..si cu G..L..si cu E..si cu A.

Aham.

Concluzie: ne scriu aceeasi barbati si ne invita la cafele.

Bun asa!

Si am inceput sa comparam discutiile..Unii dintre ei iau cu copy paste sau au un set de intrebari prestabilite pe care le adreseaza. Altii mai personalizeaza cat de cat discutia in functie de ce raspundem si noi.

Dar ca idee..exista niste barbati care ASTA fac, frate! Incearca sa combine femei pe Facebook. 

Dar la gramada! 

Ca la bowling...poate, poate daram o popica! Doua, trei..

Pentru mine a fost pe cat de amuzant, pe atat de alarmant..

Si atunci, in mintea mea diabolica, a incoltit un gand..:D

Am facut toate cele necesare astfel incat sa avem intalnire amandoua, vineri seara, la ora 9, in acelasi local, cu acelasi barbat..

Eu eram deja acolo..prietena mea a ajuns cu 10 minute inaintea lui..La masa noastra mai erau inca doua gagici..

Si a venit omul..

L-a luat cu transpiratii cand ne-a vazut pe amandoua, cumintele si zambitoare ca doua panselute cu iz de matraguna, cum stateam la masa..si il asteptam!

L-am poftit sa ia loc..

L-am intepat de cateva ori cu privire la modul de abordare in "turma"..

Nu si-a motivat in niciun fel actiunea..pana la urma, nu-mi era dator cu explicatii..m-a poreclit rapid Cruela..m-au mai poreclit si altii, asa ca..nimic nou!

Am stat la povesti cateva ore.

Spre surprinderea mea si a prietenei mele, tipul era foarte ok..

Nu vreau sa dezvolt mai mult..dar chiar era ok!

In drum sprea casa ma gandeam..

Mah, nesimtiti astia..zau asa! Scriu asa la gramada..chiar nu se face..e urat..

Dar apoi am privit din alt unghi.

Noi, sfintele Filofteea..noi chiar nu facem asa ceva..suntem mult mai sensibile si mai serioase..suntem pe dracu!

Daca imi scriu 10 barbati, poate nu raspund tuturor..dar tot vorbesc cu cativa! Nu ma rezum doar la unul! La fel si prietena mea..

Deci, despre ce vorbim?! Unde e diferenta?

Nicaieri!!! Suntem exact la fel..Doar ca ei abordeaza (cica asa se face!) si  noi dam sau nu curs discutiilor..dar tot in "turma" se face toata miscarea..apoi urmeaza invitatiile la cafele si etc..

Deci nu stiu de unde a venit socul..l-am inventat noi, pe loc, eu si prietena mea..

Ne-am victimizat la maxim, am tras rapid concluzii demne de niste femei cu increderea sfasiata..

Hai pe bune!

Dupa ce am pus si asa problema, parca nu prea ne diferentiem..

Pana la urma, ce fac ei atat de grav? Incearca sa cunoasca/sa iasa/sa ce mai vreti voi..

Ce facem noi? Noi dam curs unor discutii (cu interlocutori diferiti si implicit, multiplii!) ca sa cunoastem/sa iesim/sa ce mai vreti voi..

Deci, draga prietena, cred ca am luat-o pe aratura si noi! 

Gata! Ma apuc de treaba! 

O sambata luuuungaaaaaa va doresc!

Pupix!

Pe curand!

10:1

Ieri.

M-am trezit cu fata la cearsaf, si la propriu si la figurat..Toata ziua a fost complet neproductiva. 

Din niste puncte de vedere, ar trebui sa daramam Romania si s-o reconstruim. Dar nu-i cazul sa-mi vars frustrarile si astazi.. Ieri dimineata am efectuat controlul medical pentru angajarea la banca, control care s-a prelungit aberant de mult, tinandu-ma lesinata de foame pana la pranz..si chiar nu-s cel mai placut om din lume cand mi-e foame. Testul psihologic l-as fi putut face si cu burta plina! Ba sunt convinsa ca rezultatul era mai bun! Dar glicemia, domle..Glicemia se recolteaza pe nemancate! Si de ce sa-mi recoltezi prima data sange, ca apoi sa pot manca? Nu, vai! Imi adresezi 700 de intrebari, imi faci audiometrie, ma cauti si-n..fosa poplitee si abia apoi imi recoltezi glicemia! Pai sigur! Nu m-as mira sa vina buletinul de analize cu rezultatul : fata asta nu are glicemie..

Am alergat apoi fara vreo directie pana mi-au intrat picioarele-n omoplati..am facut chiar o criza de nervi la secretariatul facultatii, cand, dupa al 6-lea drum, duduia imi spune ca nu exista nicio cerere facuta de mine, implicit, nicio adeverinta. Adeverinta care-mi este necesara tot pentru angajare. De o saptamana ma tot amana. Si trebuie sa trec peste lipsa lor de organizare, sa ma scuz la banca pentru intarziere si tot asa..

Am adunat o oarecare doza de stres in ultima perioada pentru ca am facut niste greseli. Ma supara mai tare tampeniile pe care le fac eu decat cele facute de altii vis a vis de mine.

Din pacate pentru doamna de la secretariat, mi-au iesit coarnele prin par..Nu are rost sa reproduc vreun fragment. In plus, nu stiu daca e legal sa vorbesti sau sa scrii asa..:D

Seara s-a terminat in compania unor prieteni si cu o plimbare la Sibiu!

Uitasem cat imi place sa ma plimb..Mi-am amintit aseara!

Duminica seara, cand toata lumea doarme in mod firesc, ne-am strans la un pahar in cinstea prietenei mele, Madalina. Mada a plecat ieri din tara... 

Si a fost un pahar de dimensiunea mai multor pahare..am asezonat vinul si digestivul cu un morman de dulciuri..si am tinut-o asa pana dimineata.

Dupa doua ore de somn, m-am trezit. Nu era tocmai placuta senzatia de sticla-n ochi si stomac in gat, dar am trecut si peste asta! Sunt fetita mare!

Ne-am savurat cafeaua impreuna si am luat-o din loc, cu promisiunea de a ne vedea  mai tarziu.

Prin urmare, luni am fost ca si impaiata. Abia mergeam pe strada. 

Oboseala s-a strans si si-a pus amprenta binisor asupra actiunilor mele.

Dezorganizare totala, lene cronica si daca mai adaugi si nervii de la secretariat, analizele medicale si altele, iti dai repede seama ca nu asta e directia buna.

Asa ca am dormit 9 ore. Ca sa recuperez. Nu simt ca am recuperat ceva, dar fizic sunt mult mai bine.

Gata! M-am plans destul! :)

Stiti..imi place sa fac greseli..paradoxal, dar chiar imi place. 

Cele mai bune invataturi le-am tras din gafele pe care le-am facut EU.

Si nu de mult, am facut una monumentala.

Am judecat rapid si fara sa-mi folosesc creierul (mi s-a parut ca inima e suficienta in toata povestea asta) un om care a fost sincer cu mine. Poate brutal de sincer, desi a fost dorinta mea sa fie asa..

Fiind slaba, nedorind sa accept realitatea, am luat-o prin porumb si am facut niste afirmatii (chiar si aici , pe blog) care nu-si aveau rostul. Au vorbit doar frustrarile si nesiguranta din mine. 

Dupa o discutie de bun simt si scuzele de rigoare, m-am simtit mult mai bine. Sper ca nu exista resentimente nici din partea cealalta..

Asa ca, da...imi cade bine sa fac greseli. Mai ales cand am oameni suficient de rabdatori, de intelegatori si de destepti care sa-mi arate ca am dat-o-n bara.

Mi-a spus o povestioara.. " (...) la trecerea peste calea ferata, uita-te de 100 de ori si treci

o singura data.." 

Trageti voi concluziile!

Eu sunt omul care danseaza intre sine..de obicei ma feresc din fata trenului in ultima secunda..

Asa ca ii multumesc! :)

Gata cu lenea! Mi-am terminat cafeaua! Ma tunez nitel, trag o fuga la ITM (sper sa fie mai eficienti astia..altfel ma gandesc serios sa-mi iau permis de port-arma..) si apoi ma voi opri la cafeaua de pranz in cea mai frumoasa cafenea din oras, Kafe Pub..

O zi peste asteptari va doresc!

Pe curand!

P.S. Sfatul pe care l-am primit il impartasesc cu voi...Gandeste de 10 ori, vorbeste o singura data..

Stop joc...

Buna dimineata!

Am avut cel mai prost somn din viata mea..mai bine stateam treaza..M-am foit, m-am rasucit..am facut o vizita frigiderului pe la 3 si ceva..in cele din urma, am plecat in calatorie pe taramuri de vis. Calatorie intrerupta brusc de un mare bou..pe la 4 si jumatate, a simtit animalul un impuls de necontrolat in a-si porni mizeria de muzica exact sub geamul meu..si nu orice muzica..Nu mananc mezeluri, dar mi l-a bagat pe Salam pe gat fara sa ma anunte in prealabil..si ca sa fie si mai bine, a claxonat atat cat a tinut melodia..dar nu oricum! Ci pe ritm! Ta, ta, ta, taaaaaaa...pauza..ta, taa, ta, taaa..

Maica-mea a facut dulceata de caise. Pe toata masa din bucatarie stateau cumintele borcane si borcanele..unele cu eticheta, altele inca goale..

M-am trezit atat de brusc si m-am speriat atat de tare incat m-am indreptat direct spre gramada de borcane, avand in minte  imaginea unui parbriz facut tandari..sau a unui cap spart, macar..idealul era si una si alta..

Am impins plasa de protectie pentru insecte si eram pregatita sa lansez atacul asupra individului..
Se indepartase binisor deja..
Ce ciuda mi-a fost ca nu m-am miscat mai repede..Foarte ciuda!

Am mai ciugulit ceva si m-am pus inapoi in pat..bataile inimii mi se mai domolisera..eram obosita si nervoasa. M-am calmat in scurt timp, dar nu mai reuseam sa adorm..

Hm..

Am o tehnica de relaxare care iti induce somnul imediat..nu faci incantatii, nici nu stai in cap sau ceva, ci e doar un exercitiu extrem de simplu de control al respiratiei. It works for me..almost every time...

De cateva seri, nu mai are niciun efect..parca mai rau imi accentueaza starea de veghe.

Asta pentru ca am o multime de ganduri de care nu reusesc sa ma debarasez..

Si nu stiu cum se face ca niciodata n-am fost stresata de sanatate, bani, scoala, munca...
Gandurile care-mi dau insomnii sunt legate de niste entitati ciudate si enervante.. BARBATII.

Nu inteleg de ce nu ne indragostim de cei care s-au indragostit de noi. E mult mai simplu, frate!
Mai simplu, mai rapid, mai sanatos si mai ales, mai odihnitor!!!

Eu m-am plictisit sa-mi placa barbati care nici nu ma observa, sa nu-i observ pe cei care ma plac, sa fiu constant intr-o lupta cu nu stiu ce sau nu stiu cine.
Ma predau!

Din clipa asta merg din inertie. Nu mai fac nimic. Nu mai caut nimic. Ce-o fi, o fi! Si daca nu e, atunci sa nu fie!

M-am saturat de propriile mele jocuri tampite si incurcate, din care nici eu nu mai stiu sa ies..poate ar trebui sa-mi fac dracului o harta sau sa-mi bag un GPS undeva..

Ma obosesc singura. Degeaba dau vina pe ei..ei sunt ok..:)
Sunt chiar ok..


In fine..

Seara trecuta am petrecut-o intr-o companie cel putin frumoasa..Un prieten a deschis o cafenea.
Am avut un sentiment ciudat cand am pasit acolo..nu stiu sa-l descriu foarte bine..ca atunci cand te duci intr-un singur loc sa-ti bei cafeaua..si te duci de foarte mult timp..si te simti ca acasa..
V-o recomad tuturor!
Se numeste Kafe Pub( http://www.facebook.com/kafe.brasov?fref=ts )si este putin mai jos de Poarta Schei, mai exact la nr 5..Iar limonada pe care am baut-o a fost similara unui orgasm.

Si  aseara, dupa discutii de sueta, tachinari si glume, mi-am dat seama de muuulte lucruri..
Dar despre asta, intr-o postare viitoare..

Raspuns corect : mare, tare si intravenos.

Pe curand! :)

Lupul moralist.

Din cand in cand ma enervez..aproape ca ma supar..

Un prieten m-a invatat acum vreun an ca supararea are niste coordonate..imi zicea asa :

"Cristina, tu hotarasti cat de suparata esti si cat te tine.."

Mi s-a parut ciudat, dar am zis ca merita sa incerc..de atunci, cand ceva o ia pe aratura, imi stabilesc cat de suparata sunt pe o scara de la 1 la 10 si cat ma tine..de ex, sunt suparata gradul 8 pana la ora 22.15.

La 22.16 terminam cu circul!

De fiecare data rezultatul e uimitor.

Va recomand tehnica..chiar daca pare hilar, e vorba de subconstient..care e mult mai smecher si mai complicat decat constientul. Tocmai de aceea el e seful! ;)

Drept urmare, aseara am fost suparata vreo 20 de minute. Mai mult decat suficient!

Am intrat intr-o polemica fara sens (aparent) cu o persoana pe care o urcasem pe un piedestal inalt.

Atat de inalt, incat iti cadea palaria daca te opreai sa te uiti..

Cu toate ca-s colerica, mie nu-mi place sa ma cert. Deloc nu-mi place..sunt chiar impaciuitoare si evit cat pot situatiile de acest gen..dar se mai nasc conjuncturi in care nu ai ce sa faci. Le pun pe seama unei comunicari defectuoase..asa s-a intamplat si seara trecuta.

Imi dadea o stare de bine si de siguranta, de protectie si de liniste, oricand ma aflam in preajma lui. Un fizic impecabil..chiar impecabil..misterios si amuzant, relaxat si direct..

Dupa primele discutii, m-a fascinat..ma intrebam in sinea mea care sunt partile proaste ale acestui Don Juan fermecator? Trebuie sa aiba si puncte slabe..toti avem!

Pe principiul "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample", n-a trecut mult timp si au iesit la suprafata niste demoni..

Toti avem lucruri care nu ne plac la noi. Nu ma refer la burta, par cret sau celulita..alea-s tampenii..ci la asa-numitele "probleme" cu care traim zi de zi..ba suntem egoisti, ba rautaciosi, ba suntem barfitori si ne comportam superior, gelozie, neincredere, pasivitate, agresivitate..minciuna, lasitate, etc..

Cand le vad la mine pe acestea sau pe altele, sentinta pe care mi-o acord este de achitare fara doar si poate. Cand le vad la altul, aproape ca-mi vine sa-l omor cu pietre in piata publica.

Exact asta faci si tu, dragul meu..Ai prejudecata de a crede ca tu ai mai putine prejudecati decat altii. Nu ai. Sa stii ca nu ai..Si tu ai temeri, si tu ai slabiciuni..Mi-am permis aseara sa-ti dau un sfat gratuit si te-ai ofuscat..o sa-mi permit sa ti-l dau si pe-al doilea..fa o lista cu lucrurile in functie de care ii cataloghezi si ii etichetezi, ii respingi sau ii accepti pe ceilalti..Eu am facut. M-am ingrozit de propria-mi superficialitate si rautate. De atunci, sunt mai permisiva si mai fericita..

As vrea sa fii si tu fericit..:)

Toti judecam prin prisma propriilor noastre defecte. Si sigur nu-ti place cum suna, dar si tu ai..

Am vazut in tine ceva ce nu intalnesti des la oameni..Si e pacat sa nu fructifici ceva-ul ala..

Sper ca nu ti-am lezat din nou ego-ul direct proportional cu statura ta..

Si probabil ca "nu te intereseaza argumentele mele si pot sa cred ce vreau.."

Cred ce vad. Era perfect sa pot sa cred ce vreau..te-ai fi aflat inca pe piedestalul ala..si continuai sa urci.

" (...) Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc? Faptul că-i judeci pe alţii face ca ego-ul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşelile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi. "

                                                                                                                                    Osho

Epic.

Nici nu stiu cu ce sa incep.

O sa incep prin a va saluta..Nu demult am ajuns si eu acasa si, pentru ca am avut niste zile agitate si superpline, parca n-am stare. Poate ma mai linistesc cat scriu.

Ca un scurt rezumat, saptamana trecuta , mai exact vineri dimineata, am luat intr-un mod intempestiv decizia de a-mi saluta din mers fostul loc de munca. Si cum cele mai bune hotarari le iau in viteza, iata ca au si aparut rezultatele modului meu haotic (pentru unii) de a gandi, benefic, totusi, in multe situatii.

La nici doua ore dupa decizia de neclintit, am primit un telefon..mi se propunea pentru inceput o discutie cu privire la un job. Am acceptat sa programam o videoconferinta luni dimineata. 

Dupa cateva interviuri si o serie de teste aproape enervante (cel putin alea de logica deductiva..sunt femeie!!! Despre ce logica vorbim?!), am primit postul. De saptamana urmatoare voi lucra unde nu m-am gandit in viata mea: intr-o banca!

Alta Marie, alta palarie..

Intre doua interviuri si sapte teste, am participat si la cursul festiv.. Ma emotioneaza in egala masura si nuntile si inmormantarile, deci plang la ambele..evident, am o alta stare la fiecare dintre ele..

Ceremonia s-a desfasurat frumos..Familia mea a fost acolo, fetele au fost acolo..

A fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea..La depunerea juramantului am explodat..si cum nu pot sa ma abtin, lacrimile mi-au inundat ochii si mi-au facut tandari machiajul..Madalina imi facea aer cu un servetel.. Cori, pe care abia o cunoscusem, ma intreaba agitata : "Aoleuu!  Machiajul! Machiaajuuul! Ce sa-ti fac? Ce sa-ti aduc? ..i-am raspuns.."Un chirurg plastician!"...la cum aratam, numai ala ma mai putea salva.. mi-au refacut fetele fata cu un anticearcan si un ruj....Insa e mai importanta si mai intensa amintirea pe care o s-o port in suflet, decat faptul ca arat ca un clovn in poze..daca as descrie intr-un singur cuvant ziua cursului festiv, acesta ar fi COPLESITOR.

Ieri am avut banchetul.

De-a lungul timpului, fiind din asta "pretioasa si aranjata", am invatat sa-mi fac singura tot ce am nevoie..manichiura, pedichiura, coafura, etc..

Ieri am lenevit pana la ora 11...Apoi am decis sa incep sa ma pregatesc pentru marele eveniment.

Abia m-am dat cu oja, ca mi-am si lipit unghiile de un prosop..am luat-o de la capat..a doua oara am decis sa stau cuminte pana se usuca..dupa capul meu, trecuse suficient timp..cand m-am spalat pe maini, toata oja mi-a ramas in chiuveta..am luat-o de la capat pentru a treia oara..

Apoi am facut o proba in fata oglinzii..o pirueta, pac..inca una, tzac..pe birou - o cana de cafea. Imi iau avant de parca n-am mai baut in viata mea cafea, ridic cana si continutul mi se prelinge usor si fierbinte in sutien. 

Nu va faceti griji! Nu m-am oparit sau ceva! M-a protejat rochia! Din fericire, aveam de ales intre doua tinute..

Mi-am pregatit si doua perechi de pantofi..Una din fundite statea stramb..m-am aplecat s-o indrept, am tras si am ramas cu ea in mana..Mi-am rupt si pantofii..

Oare ce mai urmeaza??? Ma intrebam amuzata si pe jumatate nervoasa..

In baie. Actiunea cocul..

Cocul care arata ca un cuib de ciori, apoi ca o capita de fan in miniatura, nicidecum asa cum imi doream eu..paradoxul este ca imi iese din prima in orice zi obisnuita..mi l-am facut de un miliard de ori..am o tehnica aparte..dar acum, cu toata tehnica mea aparte, Universul se distra si-mi scotea fire rebele sau suvite intregi..Dupa 12 incercari si o ora de stat cu bratele in sus, am reusit ceva-ceva..parca aratam a om..Mi-am pregatit o gentuta si am plecat spre Alina..ne strangeam mai multe la ea sa ne pregatim si sa plecam impreuna spre restaurant..In microbuz, caldura mare, mon cher..toate geamurile deschise..se duse dracului cocul meu de la curent..

Eram prea nervoasa ca sa ma mai pot enerva..nu stiu daca ati avut sentimentul asta vreodata..

Am ajuns la Alina si am inceput pregatirile..imi ramasese machiajul si imbracatul..fetele erau deja gata. Ma machiez de jumatate de viata, deci n-a fost nimic deosebit..m-am imbracat in cea mai mare graba si m-am incaltat..

Ei, bine..aici este nevoie de o completare..

Urma sa port o pereche de pantofi superbi. Nu superbi, perfecti..Femeile vor fi in asentimentul meu la aceasta remarca..

Singurul impediment sau singura completare pe care as vrea s-o aduc este dimensiunea tocului.

16 cm.

Restul sunt detalii..

Am plecat spre restaurant cu emotii mai mari decat la Bacalaureat..

Emotii sa nu-mi fac vreo fractura-luxatie-entorsa sau vreo combinatie intre ele..

Cu sprijinul colegelor, am reusit sa intru..sa ciocnesc un pahar de sampanie..

In fine..eram relaxata..

Apoi a inceput distractia! Si da-i dansuri, fratioare..

Asa s-a desfasurat o buna parte a serii..apoi, din exces de zel, imprietenindu-ma cu cei 16 cm de toc, mi s-a parut mie ca pot sa fac miscari ca si cum as fi in sosete..si la insistentele Monicai, am incercat o figura de dans, de altfel foarte simpla..

..de acolo..Zbuuuf! Pe podea! 

Jiu jitsu brazilian, domle..

Am sarutat parchetul cu o viteza ametiotare..cu aceeasi viteza, colegele mele m-au ridicat..una ma incalta, una ma scutura, una imi aranja cocul, una ma incuraja..

Bineinteles ca s-a lasat cu aplauze si strigaturi..

Am iesit glorios din ring pe "E sofisticata, mah.."

Nu stiu cum a fost pentru ceilalti, dar eu si acum rad cand scriu..si o sa rad de cate ori imi voi aminti..

Nu stiu cum e sa cazi de la etaj, dar cred ca tot asa te simti..nu cred ca m-am lovit..ideea e ca si dintii-n gura mi s-au miscat..

Per total, seara a fost una de exceptie..am aprofundat pentru a nu stiu cata oara sentimentul ca am trait niste ani minunati, alaturi de niste oameni extraordinari..A fost superb la banchet..Superb...

Ma voi indrepta usurel spra cada acum..si apoi, somn..

P.S. Apreciez comparatia cu o felina..nu poate decat sa ma flateze..cu mentiunea ca eu chiar nu cad in picioare..Ci DIN picioare!


Va pup, dragii mei!

Pe maine!

Cel mai bun sa castige.

Gaudeamus igitur..juvenes dum suuuuumus...

Stiu primele doua versuri, deci sunt pregatita sa fredonez maine ca o privighetoare impuscata, alaturi de minunatele mele colege si sa-mi arunc cat mai sus basca..sau cum se numeste chestia aia..toca, nu basca..

In dimineata asta s-a sfarsit cel mai interesant weekend din 2013..Parca s-a dilatat timpul..am avut doua experiente absolut exceptionale..voi vorbi despre ele la momentul potrivit..

Mi-am facut o a doua cafea si sper s-o termin sincron cu postarea..Sunt in bucatarie acum iar de afara o mireasma cumplita de balegar isi face loc prin perdea si-mi irita simturile intr-un mare fel..Mai tarziu am putina treaba prin metropola (la cum miroase in orasul meu, pot spune linistita ca stau la tara) si merg sa-mi vizitez o prietena. A fost plecata in weekend si mi-a lipsit..

Dupa ce mi-am dat demisia in cel mai intempestiv mod cu putinta, constat cu stupoare o mare usurare. Intre timp s-a dus si sesiunea..nicio restanta..

Am terminat si facultatea asta si n-am picat niciodata..probabil datorita faptului ca vreau sa fac totul intr-o maniera ireprosabila..si nici nu vreau batai de cap suplimentare.

Spun suplimentare pentru ca am deja niste batai de cap. Paradoxul este ca mi le dau singura.

Am ajuns in acel punct al vietii mele in care nu ma mai deranjeaza atunci cand oamenii o iau prin porumb..ma detasez repede si fara prea multe discutii de situatiile neplacute si de indivizii care le provoaca..

Dar nu ma pot detasa si de mine..

In ultimele doua zile, am dus o lupta ciudata cu mine. N-am castigat..nici n-am pierdut..

Sunt in tratative acum..astept ca partea mai desteapta a mea sa scoata un stegulet alb si sa-l fluture inaintea ochilor mei..cu mesajul "ma predau"..

Desi creierul meu cantareste 1,4 kg (teoretic), nu are nicio putere in fata inimii, mult mai mica, de altfel..

E un fel de razboi rece, in care nu iese nimeni castigator..creierul inmagazineaza frustrarile si amintirile..inima pastreaza pentru totdeauna cicatricile..

S-au vindecat frumos cicatricile inimii mele...am administrat in cel mai serios mod supradoze de lacrimi si timp..complianta la tratament a fost bunicica, drept urmare sechelele nu-s grave.

Dar ele exista.

Entuziasmul pe care il manifest intr-o situatie noua este debordant. Si pentru mine, si pentru cei vizati..poate ca pentru unii e prea mult..si prefera sa ridice niste ziduri..Ma ambitionez sa le escaladez, dar evaluez simultan gradul de risc..daca exista sanse mari sa-mi rup gatul catarandu-ma pe un baraj de indiferenta, atunci ma retrag, cu capul plin de intrebari..dar la locul lui.

Nu pot sa nu ma bucur. Nu pot sa nu fiu incantata. Nu pot sa nu-ti scriu de 10 ori pe zi..Nu pot sa-mi redirectionez gandurile din moment ce un sfert din creier te-a primit si te-a cazat deja in cea mai luxoasa suita a mintii mele...

Daca e prea mult pentru tine si te simti coplesit, e ok..

Daca starea ta este alta, e ok..

Eu asa sunt. Si probabil nu-ti place.

Mno..cred ca pot sa traiesc cu asta! ;)

Pe curand, dragii mei!
Tineti-mi pumnii maine, cand voi depune juramantul..

O saptamana miraculoasa tuturor!

Nu Red Bull iti da aripi..

Mereu m-a deranjat nedreptatea..atunci cand am fost suficient de isteata si de atenta si am reusit s-o percep. O vad mult mai usor in jur..cand mi se intampla mie, dupa ce-mi trece supararea, tot caut scuze celui care a comis-o..ba ca suntem oameni si gresim, ba ca..

Asta pana ieri dimineata...

Am trecut prin momente tensionate la fostul meu loc de munca. Si pentru ca m-am educat sa trec peste, am trecut peste..de fiecare data.

Probabil paharul meu are dimensiunile unui imens cazan..Dar iata ca si cazanul se umple in cele din urma..si boom!

In doi timpi si trei miscari, m-am setat mental sa NU MA MAI DUC LA SERVICIU.

Fireste ca n-a fost o decizie luata aiurea, dar a fost o decizie luata in cateva secunde.

Rabdarea mea a ajuns la limita. Probabil ca daca mai ramaneam, as fi atins limita umilintei. Ceea ce nu e cazul..fiecare dintre noi, saraci sau bogati, mai frumosi sau mai putin aratosi, avem demnitatea noastra. Nu aduc in discutie orgoliul..Ci ma refer strict la dreptul unui om de a se simti respectat si apreciat pentru ceea ce face. Cand asta nu mai exista, e lesne de inteles ca nu trebuie sa mai ramai acolo. La serviciu, in relatia de cuplu, in relatia de prietenie sau ce mai vreti voi.

Asadar, s-a incheiat un capitol. Inca unul.

Nu am niciun dubiu ca situatia nu se va remedia in cel mai scurt timp..Ca atunci cand se ia curentul..Stau si ma uit pe geam si stiu ca, la un moment dat, o sa apara in fata blocului Dacia papuc de la Electrica..si o data cu ea, si electricitatea.

Saptamana viitoare, marti mai exact, avem cursul festiv..

Am o viata atat de aglomerata si de agitata, incat nu am avut timp sa-mi dau seama ca se termina..

Se termina studentia..Deci inca un capitol..

Si cu toate astea, de cateva zile plutesc pe un norisor roz din vata de zahar..

M-am trezit azi dimineata si-am privit tavanul minute buuuneee..m-a deranjat telefonul de cateva ori..fostii mei angajatori ma sunau..sa incerce sa ma jigneasca si mai tare, probabil..

L-am inchis si mi-am continuat reveria..cu un zambet tamp si ochii mici, turtiti de perna care mi-a sustinut visele noaptea intreaga..

Si oftam din cand in cand..un oftat placut si scurt..ca sa-mi amintesc ca-s vie, treaza si totul e real.

Nu m-am indragostit. Cred...

De la finalul celei mai frumoase relatii pe care am avut-o, n-am mai reusit niciodata sa simt CEVA-ul ala..Nu-s de vina barbatii pe care i-am intalnit.. dar "n-am facut click" cu niciunul dintre ei..

Desi am intalnit oameni interesanti si placuti, nu s-a produs miracolul.

Pentru ca nu stiu sa definesc altfel ceea ce simt..

Nu am job, nu am bani, sunt in sesiune, nu mai plec in concediu pentru ca nu-mi mai permit, am chestii de platit destul de urgent..dar am o stare absolut perfecta.

M-am culcat zambind, m-am trezit zambind..mi se strange inima si mi se inmoaie genunchii cand ma gandesc la el..

Habar nu am ce are in cap..si sincer, nici nu ma intereseaza..

Nu stiu daca imi impartaseste sentimentele si nici asta nu ma intereseaza..

Ceea ce ma extaziaza este ca POT.

Pot sa mai simt ce am simtit odata..nu am murit pe dinauntru..

Ma chinuia teribil gandul ca voi trai sec si rece, ca o statuie..superficial si din inertie..doar ca sa nu mor fizic..

Nimic in lumea asta nu ma bucura mai tare si nu-mi da fiorii pe care mi-i da iubirea. Nimic.

Nici macar pantofii.

Da. Cred ca m-am indragostit.

Pe curand! <3

Frustrat? Ia o pauza..

Frustratii.

Ii intalnesti peste tot.

La piata, la teatru, la sala, la dracu..

Sunt o categorie aparte si totodata sunt comuni ca papadiile.

Fiecare dintre noi vine cu un mare bagaj..Strangem si bune si rele din ceea ce am trait.

Unii au valize imense, incapatoare, cu sigla LV pe ele,  in care frustrarile sunt ordonate frumos..dupa culoare si textura. Ca sa le fie usor distinsilor sa le gaseasca cand baga mana in traista..

Altii-s mai dezorganizati..buccele si buccelute, gentulite mici si prea putin practice, dar reusesc si ele, dragutele, sa inmagazineze deceptii si noduri inghitite..Sunt utile in felul lor si acestea..

Dupa un weekend ingrozitor de greu sub aspectul serviciului, duminica seara, pe la ora 8, imi beam cafeaua intr-o carciuma cu pretentii din inima Brasovului. Mi-au tinut companie niste oameni interesanti si amuzanti..atunci i-am cunoscut si am rezonat de minune.

Seara s-a incheiat la Madalina, cu povesti multe si emotionante, cu rasete si ceai de salvie, la 3 dimineata.

Luni urma examenul la Epidemiologie. E lesne de inteles ca citisem doar titlul primului capitol..

Asa ca m-am trezit la 5 dimineata. La 6 dormeam inapoi. La 7 iar m-am apucat cu sarg si sila de citit. La 8 am renuntat..

Examenul s-a desfasurat fara probleme ..astept rezulatul acum, dar nu-mi fac griji.

Inca doua, si-i gata sesiunea..Urmeaza cursul festiv saptamana viitoare si banchetul, la care nu voi merge.

Apoi CONCEDIU...10 zile in care nu vreau sa aud altceva decat valurile marii si propriile-mi ganduri.

Va spuneam mai demult ca-mi plac oamenii, la pachet cu povestile lor..

Din fericire, cunosc (adica am intalnit) foarte multi..am inceput sa fac chiar un studiu (la nivel mental, desigur)

legat de motivele noastre de a fi asa cum suntem.

Ce ii face pe oameni sa actioneze intr-un fel, sa gandeasca intr-o anumita maniera, sa simta ceva si nu altceva?

Inainte auzeam povestea si atat. 

Acum ascult. E obositor, pentru ca n-am antrenament..

Dar in timp voi intelege mai mult decat reusesc acum s-o fac...

Ideea e ca suntem rezultatul a ceea ce am trait/gandit/simtit pana in secunda asta..si asta..si asta..

Si timpul trece..

Din cei multi pe care i-am intalnit, o buna parte sunt relativi normali..Nu ca as vrea sa jignesc pe cineva, dar este expresia care cred ca ne defineste cel mai bine pe cei care, desi avem greutatile si demonii nostri, incercam sa ne si bucuram de unele lucruri.

Celor mai binecuvantati, ne si iese..

Insa am avut si sansa (pentru ca e ceva!!!) sa-mi petrec timp in compania unor oameni pentru care nemultumirile si frustrarile uriase erau dirijorul.

Un dirijor hiperactiv, care nu si-a luat pastilele intr-o dimineata..

Un rezultat haotic, zgomotos si fara sens..asa e viata unora..ei nu sunt atat de norocosi.

Viermele invidiei si al rautatii ne musca pe toti la un moment dat..Unii se spala repede, cauta antidot, il administreaza si gata! Se vindeca!

Altii, in schimb, stau si zac..uratenia caracterului lor ii devoreaza incet si sigur..

Blesteama si arunca cu noroi, rad in batjocura si inferiorizeaza pe altii..

De ce?!

Pentru ca incearca sa-si creasca stima de sine..

Fiecare dintre noi este constient de lipsurile sale si de punctele forte..

Un om puternic, in opinia mea, poate discuta in limita confortului sau psihic despre framantarile lui, despre ce-l face sa devina prost si rau..

O tentativa de caracter frumos va masca tot ce-l descentreaza prin superficialitati..ca un caine care tocmai si-a facut nevoile in iarba..dai cu pamant si gata!

Asta s-o crezi tu!

Imi plac frustratii pentru ca ma amuza. Mie imi place sa rad. Rad mult..

Dar am si plans mult pentru fapul ca unii s-au gasit sa-mi arate cat de buni sunt ei..pardon, s-au gasit sa-mi spuna, ca la capitolul fapte au restanta..

Dar acest lucru se intampla  pe vremea lui Burebista..cand eram firava sufleteste si permiteam oricui, oricand, sa ma jupoaie de vie cu rautati si vorbe pe dos.

Acum e doar amuzament si subiect de barfa cu prietenele mele..

Cunosc femei si barbati deopotriva extrem de afectati de aceasta maladie. Prin toti porii emana rebuturile vietii pe care au visat-o, dar n-au intreprins nimic in acest sens..

Si e ok sa-i lasi sa spuna..sa judece si sa fie batjocoritori.

Daca s-ar interzice si asta, ar avea loc sinucideri in masa.

Ceea ce n-ar fi chiar rau!

Pe curand, dragii mei!