vineri, 5 iulie 2013

Nu Red Bull iti da aripi..



Mereu m-a deranjat nedreptatea..atunci cand am fost suficient de isteata si de atenta si am reusit s-o percep. O vad mult mai usor in jur..cand mi se intampla mie, dupa ce-mi trece supararea, tot caut scuze celui care a comis-o..ba ca suntem oameni si gresim, ba ca..

Asta pana ieri dimineata...
Am trecut prin momente tensionate la fostul meu loc de munca. Si pentru ca m-am educat sa trec peste, am trecut peste..de fiecare data.
Probabil paharul meu are dimensiunile unui imens cazan..Dar iata ca si cazanul se umple in cele din urma..si boom!

In doi timpi si trei miscari, m-am setat mental sa NU MA MAI DUC LA SERVICIU.
Fireste ca n-a fost o decizie luata aiurea, dar a fost o decizie luata in cateva secunde.
Rabdarea mea a ajuns la limita. Probabil ca daca mai ramaneam, as fi atins limita umilintei. Ceea ce nu e cazul..fiecare dintre noi, saraci sau bogati, mai frumosi sau mai putin aratosi, avem demnitatea noastra. Nu aduc in discutie orgoliul..Ci ma refer strict la dreptul unui om de a se simti respectat si apreciat pentru ceea ce face. Cand asta nu mai exista, e lesne de inteles ca nu trebuie sa mai ramai acolo. La serviciu, in relatia de cuplu, in relatia de prietenie sau ce mai vreti voi.
Asadar, s-a incheiat un capitol. Inca unul.
Nu am niciun dubiu ca situatia nu se va remedia in cel mai scurt timp..Ca atunci cand se ia curentul..Stau si ma uit pe geam si stiu ca, la un moment dat, o sa apara in fata blocului Dacia papuc de la Electrica..si o data cu ea, si electricitatea.

Saptamana viitoare, marti mai exact, avem cursul festiv..
Am o viata atat de aglomerata si de agitata, incat nu am avut timp sa-mi dau seama ca se termina..
Se termina studentia..Deci inca un capitol..

Si cu toate astea, de cateva zile plutesc pe un norisor roz din vata de zahar..
M-am trezit azi dimineata si-am privit tavanul minute buuuneee..m-a deranjat telefonul de cateva ori..fostii mei angajatori ma sunau..sa incerce sa ma jigneasca si mai tare, probabil..
L-am inchis si mi-am continuat reveria..cu un zambet tamp si ochii mici, turtiti de perna care mi-a sustinut visele noaptea intreaga..
Si oftam din cand in cand..un oftat placut si scurt..ca sa-mi amintesc ca-s vie, treaza si totul e real.



Nu m-am indragostit. Cred...

De la finalul celei mai frumoase relatii pe care am avut-o, n-am mai reusit niciodata sa simt CEVA-ul ala..Nu-s de vina barbatii pe care i-am intalnit.. dar "n-am facut click" cu niciunul dintre ei..
Desi am intalnit oameni interesanti si placuti, nu s-a produs miracolul.
Pentru ca nu stiu sa definesc altfel ceea ce simt..

Nu am job, nu am bani, sunt in sesiune, nu mai plec in concediu pentru ca nu-mi mai permit, am chestii de platit destul de urgent..dar am o stare absolut perfecta.
M-am culcat zambind, m-am trezit zambind..mi se strange inima si mi se inmoaie genunchii cand ma gandesc la el..

Habar nu am ce are in cap..si sincer, nici nu ma intereseaza..
Nu stiu daca imi impartaseste sentimentele si nici asta nu ma intereseaza..

Ceea ce ma extaziaza este ca POT.
Pot sa mai simt ce am simtit odata..nu am murit pe dinauntru..
Ma chinuia teribil gandul ca voi trai sec si rece, ca o statuie..superficial si din inertie..doar ca sa nu mor fizic..

Nimic in lumea asta nu ma bucura mai tare si nu-mi da fiorii pe care mi-i da iubirea. Nimic.
Nici macar pantofii.

Da. Cred ca m-am indragostit.



Pe curand! <3



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu