duminică, 28 aprilie 2013

Cu ce-am gresit in viata asta?!



Ma strang chilotii. Foarte tare ma strang..

Am citit acum multi ani un articol despre nevroze..Si niste cercetatori, cel mai probabil americani ( caci aia de prea mult bine se apuca si fac tot felul de teste...) declarau atunci extrem de ingrijorati pentru populatia purtatoare de chiloti ca toti suntem predispusi aparitiei nevrozelor.

Pai de ce?! 

Ma rog..pe vremea aia nu stiam ce sunt alea nevroze..n-am stiut nici la examen, acum cativa ani..erau 4 randuri in carte, prea putin si prea simplu pentru a-mi atrage atentia..eram doxa la partea de patologie serioasa ( depresii, schizofrenii, tulburari de adaptare, de personalitate, etc..) dar n-am stiut ce naiba sunt alea nevroze...cand am citit, m-am regasit in multe dintre simptome! Dar asta e alta poveste!

Bun..si articolul cu pricina venea cu un intreg arsenal de argumente si contraargumente..
Subiectul principal ..nelipsitii si igienicii chiloti..Ca tre' sa purtam, e musai..dar sa nu care cumva sa ne stranga!!! 
Erau pomenite si sosetele, curelele si papucii..
Cica, faptul ca te strange un articol de imbracaminte/incaltaminte, iti provoaca o stare de tensiune interioara, pe care nu o identifici si care incet-incet devine dominanta. Adica esti ciufut fara motiv si iti sare tandara din orice..te transformi in femeie, cu alte cuvinte.

Dimineata am plecat spre serviciu. Soare, cald, balerini..de anul trecut. Din piele, albi, cu botul negru din lac..Foarte draguti! Pe la jumatatea drumului, o durere sfasietoare la calcaiul drept..am continuat sa merg..ma grabeam..istoria se repeta si pentru cel stang..apoi la baza degetelor..ca intr-o menghina! Asa imi simteam picioarele. In apropierea hotelului m-am descaltat..imi curgea sange ca in batalia de la Rovine. 

Si ma gandeam..de ce ma strang papucii? Mi-au crescut picioarele in cateva luni? N-am gasit explicatia..

M-am instalat in fotoliul meu comod din receptie si am constatat ca ma strang si chilotii. Ce sa fac?! 
De balerini am scapat..i-am dat jos..dar cum as putea sa rezolv si cea de-a doua problema?

Astept sugestii..Si o astept pe prietena mea..vine sa mai stam la cafele..ne face administratorul gratar! 
Abia imi petrec si eu frumos duminica de Florii..

In speranta ca nu fac nevroza asa repede, va doresc un sfarsit de saptamana linistit!...si fara chiloti, daca se poate!

P.S. La multi ani celor ce-si serbeaza astazi onomastica !




joi, 25 aprilie 2013

Pppfff...



Ma doare capul. Cu tot cu ochi. Si cu fata. Cred ca am stat in curent. A fost mai cald afara azi comparativ cu receptia..si am deschis si usile si geamurile..as fi demolat chiar si peretii..dar m-am abtinut.

E eclipsa in seara asta. Luna va fi exact pe gustul meu. Adica roz! 
Astept cu nerabdare sa vad fenomenul..in poze, bineinteles! Mi-a promis cineva ca va fotografia si-mi va trimite pozele..mie..pentru ca luna va fi roz..si mie imi place rozul..

Am fost stresata si suparata in ultima perioada..inca mai sunt..se vor schimba multe lucruri in viata mea in scurt timp..si trebuie sa ma misc si eu la fel de iute si de eficient...

Desi ma plictisesc repede, nu-mi plac prea tare schimbarile..parca mi-e frica de ele..dar si rutina ma omoara.

In general. 
Schimbi jobul..alti colegi, alte reguli, alt program, alt sef nesuferit..
Te muti..alti vecini, alt administrator ciufut si comunist..
Schimbi iubitul..sau iubita..alte tabieturi, alte mofturi, alt sex..
Alta tunsoare..tresari ori de cate ori iti vezi imaginea reflectandu-se in ceva..pana te obisnuiesti putin..

Femeile sunt oricum dubioase din punctul asta de vedere..ne uitam in orice.. in displayul telefonului, in geamuri, in masini, in linguri..in orice ne ofera un "feedback" cat de cat conform cu realitatea..
La munca am un esspresor..metalic, asa..in el ma uit de cate ori ma dau cu ruj..Patetic!

O sa ma mut..Alta etapa. Alt capitol. Si in toamna ma mut din nou..cand se intorc fetele..o sa locuim impreuna..E tot ce mi-am dorit. Sa stau cu prietenele mele..Abia astept!
Acum urmeaza o perioada de tranzitie..perioada in care trebuie sa ma concentrez pe scoala..

Si nu stiu cum se face, dar cum a dat putin caldura, mi s-a evaporat si ultima farama de constiinta..si ma refer aici la ceea ce am de facut..ca o musca lesinata si amortita, careia ii dai doua perechi de palme peste antene 
( musca are antene?! ) si isi revine! Asa si eu..

Sper ca pana in sesiunea de vara sa se reinventeze Inchizitia si sa ma ia..invatatul vara e mai ceva ca intinsul pe roata sau ce tehnici de tortura mai aveau aia..

Ma gandesc cu groaza la ce va urma..toata lumea pe terasa..eu..in casa..dar trece ea si sesiunea! 

Mi s-a soptit in casca ceva ce m-a mahnit profund..luna nu e roz! :( 
Dar macar voi primi poza..Stiti de ce? 
Pentru ca merit! :)

Somn usor..


miercuri, 24 aprilie 2013

Hai sa nu moara si capra vecinului..



Buna dimineata! 

M-am decis sa nu mai beau atata cafea..toti pacientii cu schizofrenie fac abuz..si n-as vrea sa...intelegeti voi!
Drept urmare mi-am facut doar o canita. Trag de ea de 20 de minute..
Ieri eram pe strada. M-am oprit la o trecere de pietoni, asteptand sa se schimbe culoarea semaforului..pe partea cealalta a strazii, un tanar cazut langa o masina..lumea trecea nepasatoare. Foarte multi nici nu l-au vazut. ..38 de secunde la semafor..cam mult..am prins cateva clipe cand nu venea nicio masina si dupa ce m-am asigurat, am traversat strada. Am ajuns langa el, mi-am scos castile si m-am asezat in genunchi..l-am strigat si l-am miscat putin..Un nene se opreste langa noi..

" Lasati-l, domnisoara..nu vedeti ca e mort de beat? "

Nu mirosea a alcool. Era curat imbracat..
" Nu cred ca e beat.."...la care mosul.." Eh, sta de vreo juma' de ora acolo..poate se odihneste.." si incepe sa rada isteric..

Am incremenit. 
Statea bietul om de atata vreme intins pe trotuar, inconstient...si mosului i s-a parut amuzant.

" Sunteti un nesimtit! Aveti o suta de ani degeaba! Daca l-ati vazut asa, de ce nu ati chemat Ambulanta? Sau sa incercati sa ajutati cumva.."
" Pai ce treaba am eu? Ce ma intereseaza pe mine? Sa moara toti din partea mea..lua-i-ar dracu de betivi! "
 I-am mai replicat eu cateva fraze mai ..necosmetizate..s-a simtit lezat probabil..dupa ce m-a injurat, mi-a intors spatele si a plecat.

Intre timp, un cuplu se opreste langa noi. Le spun ce cred ca s-a intamplat..am chemat Ambulanta..Dupa 6 minute a venit..Intre timp, tanarul si-a revenit..Era surdo-mut..saracutul..nu stiu  ce se intamplase cu el..l-au urcat in masina si au plecat spre spital..

Mi-am pus castile si ma gandeam..asta DA spirit civic! Mori pe strada. Ca un caine. Si nu doar ca nu te ajuta nimeni, se mai si bucura pe deasupra. Mi s-a facut greata..

Seara am ajuns acasa. 
Am o lustra veche si urata. Cu trei becuri. Din trei, mai ardea doar unul. 
Am apelat la colegul meu de apartament! Nu ca n-as putea sa-mi schimb singura becurile arse, dar daca tot era el acasa...
Neavand doua becuri noi, a schimbat George doar pe unul din cele arse. 

Si deodata se facu lumina! Ce bucuroasa am fost! Stand in usa si admirand lustra urata si veche, dar cu doua becuri...Booom!  Au bubuit amandoua! Abia maturasem..cioburi peste tot..si intuneric..

Na..un bun prilej sa aprind niste lumanari parfumate..
Era seara. M-as fi culcat, oricum..nu aveam nevoie de lumina.

Ca un prieten bun si un coleg de apartament fara cusur, George s-a oferit sa-mi dea unul din becurile lui..:) Si lustra lui are tot trei becuri, doar doua functionau..iar pe unul urma sa-l primesc eu..
Deci spiritul civic si dorinta de a ajuta pe cel de langa tine mai sunt inca prezente..

M-am gandit multe ore la ce am vazut pe strada. Nu la tanarul lesinat. Am vazut multi oameni bolnavi. Foarte multi.

Adevarata boala, urata ca un cancer, e nepasarea...si ura..Ei sunt bolnavi. Cei carora NU le pasa.
Pentru boala lor nu exista leac. Sper sa traiasca muuuuult, impovarati de ignoranta si apasati de frustrari si rautate. Asta le doresc..

Ma duc sa-mi iau becuri..

P.S. Astazi vine..il astept cu emotie..:)

luni, 22 aprilie 2013

Nu mai vreau.


...mda.

Inca mai sunt melodii care imi dau o stare ciudata..un nod in gat, asa..a trebuit sa-mi desfac esarfa..am avut senzatia ca ma sufoc acum cateva minute.

Amintirile...franturi de suflet..amintirile vin din cap. Sediul lor e in creier, prin hipocamp..pe acolo.
Cu toate astea, ai senzatia ca vin din inima..la mine asa e..

Trec zilele, lunile, anii..se strang tot mai multe..cineva sau ceva le arhiveaza..cand ti-e lumea mai draga, demonul sterge dosarul de praf si ti-l tranteste fix in cap..Ia! Pe aici ai mai trecut cu el, aici ea ti-a zis ca te prinde tunsoarea asta..ii placeau placinta cu branza dulce si croissantul cu unt..

...mirosul unui parfum, o cafenea in care ati fost..melodia voastra..melodia noastra..si deja ai lacrimi in ochi sau ochii in lacrimi..sau zambesti duios si amar...

Plimbari incantatoare umar la umar, un sarut pe frunte pe peronul garii..

Se numesc ancore mentale. Le urasc.

Cateodata as vrea sa-mi pierd memoria. De tot. Sa invat sa citesc iar, sa invat geografia si biologia..si istoria.
N-am invatat la istorie..nu mi-a placut profa..si nici la fizica, desi mi-a placut proful..

Nu vreau sa mai am amintiri. Vreau sa fie blank.
Vreau sa dispara toate mirosurile, casele, culorile, masinile, pantofii, frunzele, cainii, filmele... Toate care imi provoaca amintiri..la ce folos ca-s placute?! Au trecut..nu le mai pot trai cu aceeasi intensitate..nu-si au rostul.

Sunt desfigurata de plans..





duminică, 21 aprilie 2013

...fara femei am fi trait si acum in copac..;)




We got a whole lot of money but we still pay rent..'cause you can't buy a house in heaven...prietena mea, Gaga..

Cred ca si voua vi se intampla sa nu stiti incotro s-o apucati. Asa am eu un moment acum..Tre' sa ma mut. Unde sa ma mut? Cu cine sa ma mut? De cand sa ma mut? ...? ......????? Tre' sa-mi schimb jobul..Unde sa ma angajez? De cand? ....?.....??!??

Situatia nu e nici pe departe atat de grava pe cat o fac eu sa para. Dar imi place sa ma plang. Teribil imi place sa ma plang. Si ma plangeam LUI. Zambea..M-a scos din sarite! Adica eu sunt suparata si tu zambesti..Bun asa! Si mi-a trimis ceva..e prea faina ca sa n-o impartasesc cu voi..Fiti atenti!



" Istoria umanitatii (pe scurt)...

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal...incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…

n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa ... un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza...

Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac... "



Gataaaaaa! M-a binedispus! El chiar ma intelege..nu ma asteptam! Eu m-am plans, el a gasit solutia..Mm..sa mai zica cineva ca barbatii nu-s buni! Sunt foarte buni!!! 
Si e incredibil cum mi se schimba starea in 3 min..cred ca am tulburare afectiva bipolara..
Macar am "doctorul" meu..cu un zambet si o povestioara ma trateaza..Multumesc! :*

Ma duc la ai mei..la 7 merg cu prietena mea la teatru! 

Vorbim mai tarziu! O duminica insorita va doresc..

vineri, 19 aprilie 2013

Batranete, haine grele..:)))



Ca un bolnav in faza terminala. 
Asa m-am simtit azi dupa fabuloasa noapte in tampenia aia de club..si s-a nimerit sa mai am si o groaza de treaba..

Dupa cafeaua de dimineata si un mic dejun format doar din fructe (poate-poate mai prind energie), 
m-am mobilizat cu greu sa ajung la spital. Imi programasem sa fac statistica pe 4 luni. Dupa un calcul scurt ( o luna pe ora ) la 5 as fi terminat..cat ma mai invarteam pe acolo, se facea 6..prietena mea iesea de la serviciu la ora aia si am fi mers la masa..Da' de unde atata fericire..

Scriam si scriam..si mi se inchideau ochii..am adormit cu capul pe masa de gresie din bucataria
Spitalului de Psihiatrie si Neurologie..acolo imi fac statistica..printre oale si tigai..Cand m-am trezit, falca stanga imi inghetase..trecusera aproape trei ore si eu aveam 14 pacienti noi..in loc de 90, cat estimasem...cu mare dificultate am strabatut o luna din statistica..Tot e bine..decat nimic!

Am plecat somnoroasa spre teatru...sa iau bilete pentru duminica. Afara m-am mai inviorat! Era soare si placut..adia putin vantul..Din fericire am gasit bilete! Abia astept!

Toata ziua am fost intoarsa pe dos. Se vede treaba ca nu-mi mai permit sa pierd aiurea noptile. Si e foarte bine asa! M-a dezgustat ce am vazut aseara..in plus, sunt alte metode mult mai placute de a "pierde" o noapte..dar pentru asta am nevoie de EL..il astept..:)

Dupa ce am luat masa cu Timi, am ras si am povestit, mi-am incarcat bateriile.
Si am ajuns acasa..este incredibil cata dezordine poate sa faca un singur om. Adica eu.

Abia am terminat de adunat rujuri, esarfe si sosete..in plus, o data pe an mergi in club..e musai sa te imbraci cum trebuie. Si da-i si probeaza...asta nu, asta nu..nici asta..au ramas toate aruncate pe acolo de aseara..un hectar de haine.

Le-am strans si le-am pus la locul lor, mi-am calcat niste lenjerii si prosoape, am facut o baie cu douazeci de kilograme de spuma si acum..in patic!!

Sper sa pot dormi gandindu-ma cata lume e "la viata" in seara asta! Doar e vineri!!! Si eu deja sunt in pat..ca o pensionara..si ce bine e!!!

Sa aveti o noapte frumoasa! 

In bratele LUI, in bratele EI..sau in club, de ce nu?!

Pe curand..



N-are rost..nici discoteca nu mai e ce-a fost..



Buna...dimineata! Sau nu stiu cum se saluta la ora asta..

Oameni buni... ori am imbatranit, ori am prea multe fite, ori lumea s-a denaturat..
As fi vrut sa dorm la ora asta..dar abia m-am intors din club.
Mare greseala si proasta decizie..

La invitatia ( si mai mult rugamintea ) unei prietene, am acceptat sa-mi misc fizicul armonios, sa ma machiez si sa-mi calc o camasa, alba, imaculata..sa-mi iau mersul de dama si sa ma prezint frumusel la ceea ce "pe vremea mea" se numea discoteca. Dar hai sa fim cool si sa spunem ca am fost in club...sau "la viata"..de parca cei care nu frecventeaza astfel de locuri decat foarte rar ar fi morti..

Definitia clubului : o incapere mult prea mica pentru atatia pui de Johnny Bravo, incordati la maximum si cu un mers leganat, ca dupa un accident vascular..alaturi de personajele astea de desen animat de groaza, nu se putea sa nu straluceasca prin fumul innecacios niste dudui in sandale si pantaloni scurti. Si cand spun scurti, inseamna mai scurti decat chilotii.

Am intrat.
Nu ma potriveam cu decorul.
Deloc.
Prea imbracata, prea putin machiata, tocurile mele nu-s suficient de inalte..ori te urci pe picioroange, ori o lasi balta.

Sclipiciuri, fundite, curele, rochite, bluzite, sani pe afara, latex care sta sa pocneasca pe funduri nu tocmai lucrate..o mare si urata diversitate de prost gust si sete de atentie..

Dar lumea se distreaza. Pana sa-mi dau seama ca nu-mi place, am si baut un espresso..ca sa rezist pana dimineata! Ca doar am venit in club..Espresso caruia ii datorez insomnia din momentul de fata..

Discrepanta se accentueaza si devine aproape ca o prapastie cand ma gandesc ca la ora 21 m-am intors de la teatru.
Splendid! Superb..Oamenii imbracati bine, toata lumea relaxata..au fost doua ore excelente..am avut deopotriva pielea de gaina urmarind piesa si am ras cu lacrimi..

Acum cativa ani, daca ma puneai sa aleg intre teatru si club, iti dadeam cu ceva in cap..Ce sa caut eu la teatru?!? Dar ce?! Sunt baba?! Pensionarii sa mearga la teatru, eu merg "la viata"..

Nu stiu daca si atunci era asa..nu-mi amintesc. Nu din considerentul ca a trecut prea mult timp, ci datorita faptului ca nu eram atenta la ce se intampla in jurul meu. Nu ma interesa. Nici acum nu ma intereseaza, dar situatia scapa de sub control..

Am rezistat eroic o ora. O ora de box. Atat de aglomerat..mi-am luat coate pentru o jumatate de secol..in cap, in coaste, in ficat..de calcat pe picioare nu are sens sa pomenesc.

Imediat ce am ajuns acasa a fost mai mult decat necesar sa-mi fac baie. Din nou. Cred ca m-as fi intoxicat pana dimineata in mirosul propriului meu par si al pielii mele..sau puteam sa dorm pe balcon..

Acum astept sa ma ia somnul..e deja 3.

Duminica nu lucrez. Ma duc la teatru. Ca "la viata" nu mi-a placut..

Ori am imbatranit, ori am prea multe fite..sau nu..

S-a denaturat lumea..

P.S. Data viitoare ( daca va mai exista ! ) , nu mai plec fara masca de gaze..mi-ar fi fost de un real ajutor!

Noapte buna...:)


duminică, 14 aprilie 2013

Te iubesc.



Buna seara!

Am avut intentia sa ma plang ca maine e luni si ca s-a terminat minunatul weekend.
Pentru cineva care lucreaza in ture, n-am dreptul sa deschid gura..la fiecare zi lucrata, am doua libere..cateodata trei..abia mai tin cont cand e sambata sau duminica..

Am fost la ai mei. Mi-a cumparat mami un ibric nou in care sa-mi fac cafea si un "instrument" de maruntit usturoiul..vrea sa ma faca gospodina..E bine ca are vointa!

..apoi in oras cu prietena mea. Prietena mea colerica si deopotriva melancolica..

O combinatie perfecta de dulceata de trandafiri si acid sulfuric.

Un chip angelic, niste ochi ametitori..o spranceana care se ridica cu sarcasm cand ceva nu-i convine..niste bucle ciocolatii..

Un copil. O femeie.

Probabil impartasiti si voi parerea ca simplitatea este eleganta.

Niciodata nu iese din tipare, nu face gesturi intempestive, care s-o scoata in lumina reflectoarelor societatii. Uraste sa atraga atentia. Cu toate astea, este imposibil sa n-o remarci. Pe cat vrea sa fie de "invizibila", pe atat de tare iese in evidenta. E paradoxal.
Unii avem nevoie de artificii. Eu, de exemplu, sunt mai efervescenta. Vorbesc tare, rad tare, fac tampenii.. cred ca s-a jenat cu mine in cateva situatii..
...suntem ca nuca-n perete cateodata..

Si cu toate astea, suntem..

Imi stie slabiciunile, dar imi evidentiaza calitatile.. imi simte temerile, dar imi intareste credinta, imi recunoaste defectele, dar imi subliniaza posibilitatile..cantareste cum poate ea mai bine...
Nu-mi da sfaturi aiurea..Chiar daca unele nu-mi convin, stiu ca e bine intentionata.

Nu m-a interesat, nu ma intereseaza si, previzibil, nu ma va interesa niciodata parerea nimanui legata de NOI.

Mi-e foarte draga..se enerveaza cumplit de repede..se si exteriorizeaza pe masura..apoi ii trece.
Asa e ea!

Pot spune ca am propriul meu vulcan care produce lava neincetat si e gata sa acopere cu ea si sa arda tot ce ii strica pacea interioara...pe care rar si-o gaseste..:)

Desi suntem foarte diferite si vietile noastre contrasteaza puternic din niste puncte de vedere, are capacitatea de a nu fi obtuza..e CEVA in ziua de azi, cand cel mai simplu lucru este sa arati cu degetul, sa pui etichete si sa te crezi perfect...Si atunci esti doar un prost. Un prost comun, cu flatulenta cerebrala..Peisagistica e variata. Altfel ne-am plictisi..

Va doresc sa aveti langa voi un om care nu va menajeaza, dar va intareste, nu va rezolva problemele, dar va deschide ochii, va sustine chiar daca va cearta, rade si plange cu voi, va sprijina si va ridica de jos.

Eu am..e scorpionul meu gingas si otravitor...

Pe curand! :)







vineri, 12 aprilie 2013

Angajez secretar.



Long time no see, dragii mei..

Abia am deschis ochii. Un cer senin și albastru se întinde dincolo de geam și e soare..miroase a primăvară! În sfârșit!
Mă doare umărul stâng. Am căzut pe gheață când eram copil și de atunci sunt meteosensibilă.
Ca babele. Știu când se schimbă vremea fără să mă uit la Busu și la costumele lui cel puțin ciudate.

M-am trezit cu un mesaj lăsat de un prieten..mi-a atras atenția că am devenit leneșă, pentru că n-am mai scris. Fără să mă scuz, aș vrea să-l informez că am ajuns să dorm 3-4 ore pe noapte. Pentru una care doarme cât o purcică, e extrem de puțin..

Într-un final apoteotic am terminat și eu partea generală a lucrării de licență...cu o întârziere de 2 luni.
Am și predat-o ieri ca și cum era deadline-ul. Noroc că doctorul se grăbea și era ocupat cu altele. Sper să fie totul ok și să nu necesite mari modificări..că mai durează două luni..
Și dacă tot am ajuns la spital, era momentul oportun să mă apuc și de partea statistică.
Cu ajutorul a două colege, am catadicsit să găsesc niște fișe..niște multe fișe, de fapt..și m-am apucat de adunat informații.

Este o muncă de chinez bătrân.

Îmi vine să plâng la gândul că am stat patru ore la spital și abia am 22 de pacienți..echivalentul a 10 zile amărâte dintr-o lună. Statistica mea se va întinde pe doi ani. E jale..

Tema mea de licență face referire la schizofrenie. Cred că până termin statistica, mă voi "caza "pe secție..ieri vorbeam singură când am plecat de acolo. Și pe bună dreptate!

Și cum mi-e felul să mă apuc de 58 de chestii simultan, m-am mai aglomerat și cu altceva..

La un moment dat mi-am exprimat față de o colegă dorința de a lucra la anatomo-patologie sau la morgă, în sensul larg al cuvântului. Fără să stea prea mult pe gânduri, femeia m-a pus în legătură cu cei responsabili de "ultimele retușuri" înainte să părăsim acest minunat Pământ.

Și așa m-am prezentat ieri dimineață, prețioasă și aranjată, la morga Spitalului Clinic Județean de Urgență, Brașov. Acolo trebuia să iau legătura cu dl. Romică. Autopsierul.
Nu știu la ce se aștepta, dar când a ieșit din birou și m-a văzut, a făcut ochii mari și a început să dea din cap, mimând un "nu nu nu nu nu nu"..M-am blocat preț de 3 secunde..Ce nu?!

L-am salutat cu un zâmbet larg. Mi-a pupat mâna și mi-a zis așa :
Domnișoară, sunteți frumoasă ca o păpușică. Ce naiba căutați aici?!
L-am intrebat ce legătură are aspectul meu fizic cu dorința mea de a lucra acolo pe viitor...

Niciuna! Așa mă gândeam și eu!

Am stat de vorbă și l-am bombardat cu întrebări.
Sper să nu sune aiurea, dar la Serviciul de Anatomo-Patologie din Județean au loc prea puține autopsii..Ideea e că nu suficient de multe ca să învăț ce am de făcut. Amabil din fire, dl Romică s-a oferit să vorbească la Institutul de Medicină legală. Colega mea aranjase deja și acolo. Nu i-am spus acest lucru pentru că nu am vrut să-i stric plăcerea de a face asta pentru mine..
Așa că de luni pot merge liniștită să văd care-i treaba. Și voi merge!

Trebuie să plec la spital. Statistica mă așteaptă..dar nu înainte de cafea!

Dacă mi-aș permite, mi-aș angaja un secretar..cu carismă și cu mușchi..să mă ajute să-mi planific mai eficient timpul și să-mi facă statistica la licență...Până una-alta, tre' să mă descurc singură..

Vorbim mai târziu! Vă pup!



duminică, 7 aprilie 2013

.. dorința de a nu avea dorințe..




Salutare..

Prin anul întâi de facultate am parcurs o disciplină..Semantică medicală se numea. Te învăța să vorbești ca doctorii. Asta dacă aveai bunăvoință și interes, desigur.
Mi-a plăcut! Drept urmare am și învățat..îmi dădea un aer important..
Tot prin anul întâi am aflat că respirația dificilă se numește dispnee și că e de mai multe feluri.

Dispneea psihogenă.
Foarte pompos numele. În traducere liberă nu e altceva decât un oftat...
Știți cum fac băbuțele..inspiră adânc și oooofffff..ai senzația că ar fi cam ultima respirație...

Lăsând deoparte semantica medicală care este aproape o limbă străină, m-am surprins oftând astăzi de câteva ori..cu patos..și cu un fel de jale. Jale care n-am nici cea mai vagă idee din ce derivă.

Sau am idee dar nu vreau să recunosc.

Pe la prânz m-au vizitat părinții mei. Am gătit eu. Dezastru.
Au mâncat, dragii de ei..probabil ca să nu mă simt eu prost.
Eu îmi permit să mă jignesc singură..deci mi-am făcut niște sandwichuri..măcar să nu rămân flămândă..
Nu știu de ce nu mi-a ieșit mâncarea..poate pentru că-mi doream prea mult..

Paradoxul existenței mele..unul dintre ele, de fapt..

De ce când ÎȚÎ DOREȘTI ceva cu fiecare celulă a corpului tău și îți calculezi fiecare mișcare tocmai pentru a controla situația, o dai în bară?!
Mă disperă când se întâmplă asta.

Nu e vorba de faptul că mâncarea mea a fost cel puțin groaznică..acră, amară, naiba mai știe cum..aș fi vrut să fie bună, să le placă..să fac totul ca la carte.
Încurajările au venit oricum din partea părinților mei, dar eu am mâncat pâine cu salam..deci..

" Vreau să iasă totul perfect! "

Aud des chestia asta și o spun și mai des..dar nimic din ce am făcut vreodată n-a fost perfect și nici nu va fi..pentru că nici eu nu sunt...
Cei care se cred perfecți sunt doar mai puțin exigenți cu ei înșiși.

Sunt o tipă dezordonată, cu o mie de tabieturi, unul mai enervant ca celălalt..dacă n-am chef, n-am chef..dacă nu vreau, nu vreau..și gata. Îmi respect cu sfințenie stările de spirit.
Sunt tiranică de-a dreptul când ceva nu-mi convine..dar hai să nu mai vorbesc despre mine că rămân fără cititori..:))))

Aș vrea să am un echer. Să măsor cu el. Să trag linii drepte. Perfecte. Și după ele să-mi călăuzesc pașii. Să nu mai fac gafe. Să nu mai rănesc oamenii. Să-mi iasă mâncarea...

Am o stare de doi lei..dacă aș mai avea doi, aș avea o stare de un euro..
Dar n-am.

Nu vă doresc o seară perfectă..nu există așa ceva..

Noapte bună..

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Treci peste!



Pauză.

Zilele trecute am luat masa cu prietena mea în oraș. Îi spuneam că n-am chef să scriu pentru licență și m-a certat. Urmându-i sfatul, m-am apucat serios de treabă.
Scriu de azi dimineață de când am ajuns la serviciu și aproape am terminat ce mi-am propus.

Am întrerupt puțin activitatea pentru a intra să vă salut și pentru a mă relaxa.

Mai devreme a intrat o " vedetă " de producție ( în masă ) autohtonă în recepție.
Mi-am exprimat deja repulsia pentru genul ăsta de comportament ( acela de a intra și ieși ca dintr-o casă părăsită, fără să îndrugi un amărât de "Bună ziua!" ) printr-un status pe Facebook. N-o să-mi mai obosesc degețelele tastând despre niște elemente incapabile să sesizeze esența patologică și de prost gust a atitudinii lor.

Anyway..Adelina Pestrițu sau Vârciu sau cum o mai chema-o pe această stimată duduie a considerat, probabil, că e deloc necesar să fie aproximativ politicoasă vis a vis de o recepționeră.


Nu poți cere cuiva să ofere mai mult decât poate. Îl constrângi să-și facă datorii, metaforic vorbind.
Deși bunul simț ar trebui să poată fi împrumutat. Fără să necesite rambursare. Poate s-ar lipi măcar un dram și de cei ce au o carență pe cât de acută, pe atât de cronică.

Citeam ieri  într-o carte că dezamăgirea, utilizată așa cum trebuie, te poate ajuta.
A nu se înțelege că-s dezamăgită de slaba pregătire a domnișoarei..Sub nicio formă.

Nu. Mă refer la dezamăgiri la modul general.

Ele derivă cel mai probabil dintr-un amalgam de așteptări neîmplinite. Ori sunt nerealiste, ori ești înconjurat de oameni nepăsători. Și atunci e cazul s-o iei din loc repejor.
Când ai un eșec, indiferent de impactul pe care-l are asupra ta, trebuie să înțelegi că nu e sfârșitul lumii.

A fost în decembrie 2012.

Eșecul, deziluzia sau decepția reprezintă doar un semnal că undeva s-a ars o siguranță. Și că trebuie s-o schimbi. Poți sta pe întuneric o perioadă. Simțurile devin mult mai fine când unul dintre ele este afectat.. printr-un mecanism de compensare. Nevăzătorii percep totuși niște senzații legate de dimensiunea obiectelor din jur, forme, etc chiar dacă nu le văd. Pentru că auzul și orientarea sunt mult mai antrenate la ei.

Așa și cu dezamăgirile astea.
Ia stai tu puțin și savurează-ți starea. Deși e una proastă. Descarcă-te în modul tău, nu te agita și dormi.
Nu da vina pe nimeni. Nu da vina nici pe tine. Fă un calcul folosind regula de trei simplă și vezi dacă merită. S-ar putea să te cam surprindă rezultatul..

Frângerea inimii nu va face decât s-o deschidă. Urât, dar adevărat..
Cum altfel să pătrunzi în universul ei? Nu ai cum..Te folosești de..bisturiu. Sau călăul tău o face..

Și ca să nu mai oftezi după aceea, încearcă să nu mai ai așteptări mari de la oameni. Nu e nimeni responsabil de nefericirea ta..și nici de fericirea ta!
Ești capodopera propriei tale vieți.
Tu tai, tu spânzuri.


P.S. Toate aceste sfaturi mi le dau mie în această seară. Dacă vă regăsiți, sper să vă fie de folos și vouă.

O seară de sâmbătă perfectă vă doresc!
Tuturor! Chiar și celor care m-au dezamăgit..What goes around, comes around..;)


joi, 4 aprilie 2013

Happy? Unhappy?! It's your choice..;)



Bine v-am regasit!

Doamne! Ce bine e sa lenevesti..uitasem..:)

Mi-am indeplinit targetul la cafele, am ciugulit cate ceva si mi-am facut exercitiile fizice zilnice, saptamanale sau lunare..depinde cata lene acumulez..Dar daca tot am stat acasa, m-am gandit sa ma misc putin. Am febra musculara deja..

Va spuneam mai devreme ca am o stare incomparabil mai buna cu cea de ieri..
Si as vrea sa v-o transmit si voua.
Sper sa reusesc.

Leadership.
Asta e subiectul postarii actuale. N-o sa bat campii cu tehnici utilizate in management. O data pentru ca nu ma pricep, desi am terminat o facultate de profil, si in subsidiar pentru ca vreau sa fac o paralela cu leadershipul aplicat in viata fiecaruia, de catre el insusi.

Noi, oamenii, avem aceleasi nevoi. Mai acute unele decat altele, in diferite situatii. Dar nu asta conteaza.
Ca si structura, functionam identic. Spiritualitatea face diferenta. Nu stiu daca am ales corect cuvantul. Mi-e lene sa caut un sinonim. Probabil se va intelege pe parcurs ce vreau sa spun cu " spiritualitate".

Am observat de-a lungul timpului existenta unor pattern-uri care dau tonul vietii oamenilor.
Unii sunt cu preponderenta fericiti, radiaza, emana incredere si liniste, pasiunea si vitalitatea le curge prin vene si ai impresia ca-s din alt material..obositor de veseli si de energici. Vibreaza efectiv.
Altii sunt in extrema cealalta..anxiosi si depresivi, tematori, inspira constant un sentiment de..hai sa-i spun compasiune, vesnic nemultumiti, nefericiti, obositi, suparati, iritati, saraci, bolnavi..

De ce?

Daca nu recunosti ca ceva nu merge, nu ai cum sa-l repari. Mintind ( pe tine sau pe altii) ca functioneaza, nu vei cauta solutii. Si de la sine chiar nu trece!

Primul pas este sa spui adevarul. Sa ti-l spui tie. Viata ta nu e brainstorming. Nu suntem la piata.
Nu priveste pe nimeni ce faci tu.
Vezi in mod obiectiv cum stau lucrurile si NU le exagera in directia negativa doar pentru a gasi mai multe motive sa renunti.

Dupa ce vezi cam pe unde te situezi pe orbita, stabileste-ti scopuri. Actioneaza. Ascute-ti simturile si foloseste la maxim acuitatea senzoriala pentru a vedea daca actiunile tale te duc mai aproape de tinta ta sau daca te indeparteaza. Pentru fiecare efort sustinut,exista o plata inzecita.

Schimbarea se produce abia cand ai curajul sa fii tu insuti.
Societatea, mama, tata, vanzatorul de ziare..toti vor sa fii altfel. Nu-ti spune nimeni cum! Dar trebuie altfel! Pentru ca asa trebuie... Maricica s-a maritat, are si un copil, si-a luat si masina in rate..adica, deh..s-a realizat! Tu ce astepti?!

Hai sa trecem peste! Daca esti fericit singur si fara masina si copil, keep it going..Daca nu, fa ceva. Nu mai astepta sa vina nici printul cu Porsche Panamera, nici vreo bomba siliconata de la Capatos, nu te mai strofoca sa visezi noaptea numerele extragerii la Loto...
Keep it simple!
Vezi ce te doare si trateaza-te! Tu singur.

Si nu uita un aspect..indiferent cat esti de potent financiar,cat esti de tanar sau de batran, unde stai, cu ce te imbraci, daca porti sau nu ceas..independent de aceste lucruri se intampla ceva.
Ceea ce reprezinti ca OM , ca entitate, nu-ti poate lua nimeni niciodata.

Calitatea vietii noastre este determinata nu de ceea ce se intampla cu noi, ci de modul in care reactionam la ceea ce se intampla cu noi.

Daca ai fi regizor, cum ar fi filmul tau?

Va las..ma asteapta o cada plina cu spuma! ;)

Eu sunt fericita! Tu?







Miercuri..trei(sprezece) ceasuri rele! :)



Ah! Ce bine e in pat..
M-am trezit de curand si ma dureau toate oasele..parca as fi dormit o vesnicie.

Cu lenea de rigoare mi-am facut o cafea, am baut cele doua pahare de apa din fiecare dimineata si m-am reintors in plapuma.

Inca de aseara m-am hotarat sa chiulesc azi de la scoala. Si cand ma hotarasc, apoi ma hotarasc. Mai ales daca e vorba de chiulit!
Am impresia ca merit o vacanta. Toti credem asta. Ba pentru ca muncim prea mult, ne stresam, nu ne relaxam suficient..Eu nu ma spetesc cu munca, nu prea ma stresez si ma relaxez destul. Deci chiar nu merit vacanta. Pacat!

Ieri am avut o zi pe care as fi desfiintat-o din calendar.
A inceput prost inca de cand am deschis ochisorii. Eram la serviciu.
Urcand in receptie, am constatat ca vremea de afara nu se potriveste de nicio culoare cu vestimentatia mea. Sau viceversa. De nicio culoare si de nicio temperatura.
Ploua, ningea, batea un vant infiorator si eu eram in pulover.
Si asa am plecat acasa. In pulover.
Pe acelasi pulover mi s-a scurs si rimelul si fondul de ten.
Ce sa mai..inca putin si-mi uda ploaia si organele interne.

Eu urasc ploaia. O urasc din casa, cand ma uit pe geam. Deci cu atat mai mult ma dispera sa ma prinda pe undeva.

Dupa lupte seculare care au durat o ora, am ajuns acasa. M-am schimbat rapid si am plecat la scoala. Fara umbrela. Am uitat-o pe cuier.
In ultimele 5 min ale seminarului cred ca deja visam. Era intuneric in sala si cald.
Doamna de la catedra mi-a adresat o intrebare. Cu draga inima si maxim interes i-as fi raspuns daca as fi auzit ce vrea de la mine. Am luat pozitia ghiocelului ca si cum nu stiu raspunsul. Nu stiu daca-l stiam. Nu auzisem nici intrebarea..

La al doilea seminar n-am mai stat. Aveam programata o discutie cu cineva si ma grabeam sa ajung.
Iesind din Universitate, ce sa vezi? Potop, fratioare..si eu fara umbrela..Povestea se repeta.
Pe drum ma opresc sa-mi incarc telefonul. Trei luni la rand am patit o chestie foarte enervanta, aceea ca, la cateva secunde dupa ce mi-am incarcat, telefonul meu destept si negru s-a conectat la nu stiu ce internet pe nu stiu unde. Pa credit!
M-am invatat minte si de atunci dezactivez conexiunea vietii inainte sa-l incarc. Nimic mai simplu!
Eh..cu toate astea, nu reuseam sa-mi activez optiunea mult dorita. Drept urmare am sunat la Serviciul de Relatii de Proasta Calitate cu Clientii.
Din respect pentru voi, nu voi reproduce nici macar o litera aferenta discutiei.
Nici eu nu eram constienta ca stiu atatea injuraturi.
Mi s-a oferit o explicatie pentru prosti. Nefiind proasta, n-am inteles-o. Am sunat a doua oara. Domnisoara nu intelege ce vreau si considera necesar sa inchida apelul. A treia vine in sfarsit cu un sfat extrem de util..
" Va inteleg perfect nemultumirea, doamna Cristina..Sfatul meu este sa scoateti SIM-ul din telefon dvs, sa-l introduceti in alt telefon si apoi sa activati optiunea. Dupa ce va reincarcati telefonul, evident.
Pai nu am un alt telefon..Bateti la usa unui vecin si cereti un telefon cat sa va faceti treaba.."

M-am invinetit la fata. Sa ma duc la usa oamenilor, sa le cer telefonul lor propriu si personal, doar pentru ca voi nu rezolvati niste chestii in timp util. Asta-i buna!

Am inchis. Nu mai avea rost.
Pe masa din bucatarie ma asteptau cuminti niste facturi. Facand un calcul scurt, ma gandeam serios sa sparg o banca.
Apoi a cazut netul. Sper ca s-a lovit. Macar atat. Nu-mi trebuia in mod expres, dar m-a scos din sarite ca nu mergea!

De ciuda si nervi, mi-am turnat un pahar de vin. Excelent vinul! Rosu, aromat..Dupa ce l-am baut, a venit si netul, am rezolvat si cu telefonul si am ascuns si facturile. Macar sa nu le mai vad..
Parca altfel stateau lucrurile..

Zile ca cea de ieri n-am mai avut de mult timp.

Si azi ploua. Facturile tot trebuiesc platite. Dar am o cu totul alta stare.

E ciudat ce impact avem noi asupra noastra. Cat de simplu e sa te simti rau. Cat de simplu e sa te simti bine.
Un sfat gratuit va dau..daca va coplesesc problemele si supararea, sau daca aveti doar o zi tensionata, opriti-va! Doua minute! Analizati-va starea, inspirati pe nas, expirati pe gura si zambiti!

E cel mai ieftin si eficient remediu impotriva stresului!

Toate trec! Si noi trecem..:)

Vorbim mai tarziu! Spor in toate! :)



marți, 2 aprilie 2013

Femeile inseala? Ba bine ca nu..



Mai devreme m-a intrebat un amic ce fac..I-am raspuns ca scriu..Ce scrii? Pe blog..Despre?
Pai despre motivele pentru care va inselam..Wooaaa! Pai scrie mai repede !!! :))
Curios tare amicul meu sa afle de ce inseala femeile, raportat la ceea ce cred eu despre asta, normal.

Am zis intr-o postare precedenta ca nu voi scrie despre femei pentru ca suntem foarte complicate. Nu as sti cu ce sa incep, cu ce sa continui si evident, n-as sti nici cu ce sa inchei. O sa fac un maxim efort sa-mi adun cateva idei pentru a-mi multumi amicul..

Ce nu luam in considerare noi oamenii, este ca dragostea sau "indragosteala" deriva din niste procese chimice foarte complexe.

Hormonelul este cheia.

Nici nu tinem cont de asta si cand vine vorba, nici nu ne place cum suna..
Adica ce, domle' ?!
Dragostea nu e chestia aia faina de-ti inmoaie picioarele, nu mananci, nu dormi, zambesti fara motiv,abia  inchei apelul si in urmatoarele 10 secunde trimiti mesaj, si mai trimiti unul si inca unul si apoi suni..
Si te intalnesti, te saruti in mijlocul strazii 15 min, stai lipit de omul ala de parca sunteti siamezi si n-a reusit chirurgul sa va separe la nastere..si lista continua..

Ba da! Cam asa e! Dar toate astea sunt rezultatele unor reactii de natura chimica ce au loc in corpul nostru.
Chimia e frumoasa. Si grea.

Plecand de la ideea asta, ma intrebam de ce inseala oamenii? Infidelitatea incepe sa fie tot mai des intalnita in zilele noastre. O fi fost si inainte, habar n-am. Dar acum e deja trend.

Stiu de ce inseala barbatii. Am inteles intr-un final la cei 26 de ani pe care ii am. Si nu doar ca am inteles, am si acceptat ideea.

Dar cum ramane cu sexul frumos, slab si pe tocuri? Ehh..aici e mai problematic, dragii mei..

Cand inseala, femeile o fac cu tot cu suflet. Cand va inselam inseamna ca ne-am indragostit de alt barbat.

Da.

Rare sunt situatiile cand femeia se angajeaza in  extrarelatii doar pentru sex. Foarte rare.

Desi suntem complicate ca specie, ne dorim niste lucruri extrem de basic.

Luati ceva de notat, dragi reprezentanti ai sexului tare..

Femeile sunt discrete cand e vorba de infidelitati. Net mai discrete decat voi.
Spiritul vostru de vanatori si dorinta de a va imprastia samanta va face sa fiti mai putin selectivi si sa inselati
(cel putin pana la o varsta, in functie de intelect, maturitatea psihica, respectul fata de sine si multe alte aspecte ) . Pentru sex. Placere carnala. Extaz. Orgasm.
Credeti ca va creste cota. Va creste in ochii baietilor, va scade in ochii nostri.

Femeia cauta in alt barbat tot ce al ei nu-i ofera. Si cand gaseste, se va adaposti trup si suflet in bratele lui. Si-l va iubi cu pielea ei, cu parul, cu buzele, cu respiratia, cu mintea, cu totul.
Simte ca are acoperire, are unde sa fuga, isi umple golul cu acest nou partener.

Cand ti-ai sarutat ultima data iubita in public?

Lipsa dovezilor de afectiune si scaderea progresiva a atentiei pe care ne-o acordati ne vor face usor, usor sa ne reorientam. Catre cineva care ni le ofera, fireste. Daca mai exista si atractie fizica, ne-ati pierdut.
Ea nu este primordiala, poate completa insa lucrurile foarte frumos.
Noi ne indragostim de ceea ce auzim, voi de ceea ce vedeti.
De asta voi mintiti si noi ne machiem.

Frica de abandon si de singuratate sunt alti factori care contribuie la aparitia  infidelitatii la femeie.
Ca idee generala, femeile nu inseala intr-o relatie satisfacatoare. Si nu fac referire la perfectiune. Pentru ca nu exista oameni perfecti, implicit, nici relatii perfecte.

Cand o femeie isi recunoaste aventura in fata voastra sau a altora, totodata o va si sustine, mizand pe sentimente. " M-am indragostit..il iubesc pe amantul meu..pentru asta, asta si asta...si pentru ca tu n-ai facut aia si aia si aia..m-ai tradat, m-ai mintit, m-ai inselat..m-ai neglijat.."
La barbati e invers.."N-o iubesc, a fost o greseala..eram beat..stii ca tu esti cea mai importanta pentru mine.."

Oricum ar fi, dragele mele..Barbatii nu inseala cu femei cuminti.
Toti jucam in aceeasi hora. Faceti bine si invatati pasii sau ramaneti pe margine, ca simpli spectatori.


P.S.
Poti sa ma inseli. E ok. Daca esti suficient de destept incat s-o faci fara sa simt, meriti sa te iubesc.
Tu nu vei simti nimic. Niciodata.

Pe curand!






luni, 1 aprilie 2013

Ce noroc! :)


Am intrat pe blogul meu propriu si personal si scria undeva sus " Creati o postare noua"..

Sigur! De ce nu?!

Va salut, dragii mei!
Sper ca ati inceput saptamana in forta!
Vremea ne ajuta! Ba mai mult..ne imbie sa visam la vara, la trupuri lucrate la sala din greu, bronzate si unse cu ulei..la drepti abdominali impartiti in feliute si patratele si bicepsi si tricepsi si cvadricepsi femurali..si mult mai important, la creiere..acolo unde ele exista!

Am fost foarte obosita azi dimineata..probabil datorita orei asteia care tot n-am inteles de ce s-a modificat! Sa ne tulbure somnul, cel mai sigur..

Obosita e sinonim cu ciufuta la mine. Intotdeauna.

Ma enerveaza ca, la anii mei si "vasta-mi" experienta de viata, inca mai exista factori extrinseci care sa-mi deregleze mersul, la figurat vorbind. Enumeram pe cei mai des incriminati : vremea, aglomeratia, oboseala, vreun prost care asculta manele in troleu, etc.

Azi eram doar obosita. Inca sunt! Am vrut sa-mi perfuzez un litru de cafea dar nu avea farmec. Beau cafeaua pentru gustul ei. Nu cred ca mai are vreun efect dupa atatia amar de ani si dupa cantitatile industriale ingerate.

Indata ce-am ajuns acasa, a inceput razboiul cu hainele imprastiate peste tot. Au avut un inamic redutabil..

Ma tot tin de ceva vreme sa-mi vopsesc parul. Minunea s-a produs astazi. Si vopsitul are aceeasi vechime cu bautul cafelei, doar ca se produce mult mai rar. Din fericire pentru podoaba mea capilara.
N-as face asta daca cineva, la un moment dat, n-ar fi tinut mortis sa-mi scoata peri albi..la propriu.
Acuz mai multe evenimente si mai multe persoane aducatoare de evenimente din viata mea pentru asta.
Sau as putea-o pune pe seama unui teren genetic. Taica-meu a albit la 22 de ani..Dar nu!
Barbatii mi-au scos peri albi! Si femeile, in egala masura!

Mi-am achizitionat rapid o vopsea dintr-un boutique de profil, am preparat-o in baie si mai-mai sa ma intoxic de la mirosul de amoniac.
Pentru cateva minute parul meu a fost albastru.
Ma gandeam deja sa-mi cumpar o colivie daca tot voi arata ca un papagal. S-a remediat situatia intre timp.

Starea de nervi nu mi-a trecut nici dupa baie, nici dupa a treia cafea.

Am plecat dupa paine.

Hop! In fata mea un cosar! L-am alergat pe bietul om la propriu..stiu ca daca il vezi si-l si atingi,se intampla nu stiu ce! Ceva de bine!

M-am oprit gafaind in spatele lui :
" Stati putin sa va si ating!!! "
" Unde sa ma atingeti, domnisoara?! "

Chiar!!! Unde sa-l ating?!

Mi-a intins mana prietenos si mi-a zambit pana la ultimii molari..

"S-aveti noroc, domnisoara! Sarut mana! "

Am ramas pe trotuar. Cu un zambet tamp.
M-am intors acasa cu alta stare de spirit.

Voi trece cosarul la factorii extrinseci aducatori de buna dispozitie!
Iar pe cei care ma fac ciufuta o sa-i ignor.

Mi-am pus muzica si am dansat de a trebuit sa-mi fac iarasi dus!

Ma pregatesc de scoala..

Pe curand! :)