Treci peste!

Pauză.

Zilele trecute am luat masa cu prietena mea în oraș. Îi spuneam că n-am chef să scriu pentru licență și m-a certat. Urmându-i sfatul, m-am apucat serios de treabă.
Scriu de azi dimineață de când am ajuns la serviciu și aproape am terminat ce mi-am propus.

Am întrerupt puțin activitatea pentru a intra să vă salut și pentru a mă relaxa.

Mai devreme a intrat o " vedetă " de producție ( în masă ) autohtonă în recepție.
Mi-am exprimat deja repulsia pentru genul ăsta de comportament ( acela de a intra și ieși ca dintr-o casă părăsită, fără să îndrugi un amărât de "Bună ziua!" ) printr-un status pe Facebook. N-o să-mi mai obosesc degețelele tastând despre niște elemente incapabile să sesizeze esența patologică și de prost gust a atitudinii lor.

Anyway..Adelina Pestrițu sau Vârciu sau cum o mai chema-o pe această stimată duduie a considerat, probabil, că e deloc necesar să fie aproximativ politicoasă vis a vis de o recepționeră.


Nu poți cere cuiva să ofere mai mult decât poate. Îl constrângi să-și facă datorii, metaforic vorbind.
Deși bunul simț ar trebui să poată fi împrumutat. Fără să necesite rambursare. Poate s-ar lipi măcar un dram și de cei ce au o carență pe cât de acută, pe atât de cronică.

Citeam ieri  într-o carte că dezamăgirea, utilizată așa cum trebuie, te poate ajuta.
A nu se înțelege că-s dezamăgită de slaba pregătire a domnișoarei..Sub nicio formă.

Nu. Mă refer la dezamăgiri la modul general.

Ele derivă cel mai probabil dintr-un amalgam de așteptări neîmplinite. Ori sunt nerealiste, ori ești înconjurat de oameni nepăsători. Și atunci e cazul s-o iei din loc repejor.
Când ai un eșec, indiferent de impactul pe care-l are asupra ta, trebuie să înțelegi că nu e sfârșitul lumii.

A fost în decembrie 2012.

Eșecul, deziluzia sau decepția reprezintă doar un semnal că undeva s-a ars o siguranță. Și că trebuie s-o schimbi. Poți sta pe întuneric o perioadă. Simțurile devin mult mai fine când unul dintre ele este afectat.. printr-un mecanism de compensare. Nevăzătorii percep totuși niște senzații legate de dimensiunea obiectelor din jur, forme, etc chiar dacă nu le văd. Pentru că auzul și orientarea sunt mult mai antrenate la ei.

Așa și cu dezamăgirile astea.
Ia stai tu puțin și savurează-ți starea. Deși e una proastă. Descarcă-te în modul tău, nu te agita și dormi.
Nu da vina pe nimeni. Nu da vina nici pe tine. Fă un calcul folosind regula de trei simplă și vezi dacă merită. S-ar putea să te cam surprindă rezultatul..

Frângerea inimii nu va face decât s-o deschidă. Urât, dar adevărat..
Cum altfel să pătrunzi în universul ei? Nu ai cum..Te folosești de..bisturiu. Sau călăul tău o face..

Și ca să nu mai oftezi după aceea, încearcă să nu mai ai așteptări mari de la oameni. Nu e nimeni responsabil de nefericirea ta..și nici de fericirea ta!
Ești capodopera propriei tale vieți.
Tu tai, tu spânzuri.


P.S. Toate aceste sfaturi mi le dau mie în această seară. Dacă vă regăsiți, sper să vă fie de folos și vouă.

O seară de sâmbătă perfectă vă doresc!
Tuturor! Chiar și celor care m-au dezamăgit..What goes around, comes around..;)