Ar fi ideal sa scriu cu diacritice. Dar e prima data cand fac asta..cand scriu..altceva decat statusuri de Facebook..as mai avea licenta, dar o aman cat pot. Deadline-urile sunt ca o gura de aer proaspat..in prima faza intri in apnee..apoi iti revii..si te apuci si faci proiectul, referatul sau ce mai ai atunci, cu 3 ore inainte..ma rog, vorba lunga - saracia omului..
Acum cateva ore povesteam cu un prieten..povesteam virtual..pentru ca suntem prea comozi sa ne vedem la un vin sau la o cafea cu cei care, la un moment dat, au facut parte din viata noastra si ne-au amprentat in vreun fel..Varsatori amandoi, spirituali ca naiba, ciudati si nebuni prin definitie, am tratat exhaustiv 1000 de idei..in 40 de minute. Dragoste, bani, prietenie, sinceritate, femei, pantofi, aptitudini, caracter, minciuna, betii... .... si mai sunt multe pana la 1000. Am insistat putin pe dezamagiri..am facut schimb de pareri legat de asta, mai ales ca la un moment dat in viata, el m-a dezamagit pe mine si cum karma has no deadline, l-am dezamagit si eu! Ca sa nu raman datoare ! :) Fiecare dintre noi si-a expus emfatic parerea, a venit cu argumente, cu exemple, poate si cu desene..Colerica prin definitie, prin natura-mi pregnant subiectiva, l-as fi dat cu capul de ceva doar ca sa-l fac sa vada cum vad eu..dar n-am putut! Fiecare isi sorbea ceaiul din fotoliul personal, tinand pe genunchi laptopul personal, imartasind ceea ce simte si crede sub aspect tot personal. Trecand si de asta, m-am decis sa scriu.Sa-mi scriu mie. Sau voua. Ca un neofit, sfioasa si curioasa, mi-am facut un blog..cred ca asa ii spune..tastez de cateva minute si nu sterg nimic..m-a intrerupt telefonul de doua ori, l-am ignorat..dupa ce termin, voi posta si voi citi..ca un umil spectator la propria-mi viata..si imi voi da cu parerea..nu ma refer aici la ceea ce scriu acum..pentru ca m-am hotarat ( si eu rar ma hotarasc!!! ) sa tin un mic jurnal..:) nu-s atenta la mine..nu stiu sa identific dintr-un noian de trairi ce simt si ce gandesc..ma grabesc, uit, ma intristez, sunt imprastiata, ma alint, ma bucur, plang..si toate se intampla prea repede. Din dorinta de a surmonta tot ce nu-mi convine, am o atitudine grandilocventa si superficiala. Si ghici? Nu ma mai ajuta nici asta..Acestea sunt primele bucati din sufletul meu..acum e haos...
Noi traim prin încurajare si murim fara ea încet, trist si furios..Va incurajez, deci, sa zambiti si sa fiti mai buni..
Multumesc! Toate bune..:)
Acum fix 1 an am scris toate astea..Acum fix 1 an am scris prima data..:)
Si acum scriu o carte..
Multumesc tuturor pentru sustinere, pentru critici,pentru incurajari si sfaturi..
Pe cei care doresc ii astept la lansarea carticelei mele..cand va fi gata, desigur..
Va pup si va doresc o primavara plina de soare, flori si tril de pasarele..
Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu