Primul trimestru al anului a zburat intr-o gaura neagra (fara vreo nuanta
pesimista spun asta) in care vom mai arunca cate-un ochi cand vom vrea sa ne
amintim de inceputul lui 2014.
Ne bucuram ca e miercuri
si ca imediat e vineri si ca imediat e Pastele si ca imediat e revelionul, de
parca timpul care trece nu face parte din propria noastra viata..
Cu alte cuvinte, cand trec multe zile de miercuri si de vineri si
revelioane, cam murim la un moment dat…
M-a sunat prietena mea spre finalul zilei de munca si avea o voce stinsa. Mi-a spus in
cateva cuvinte ca aproape a lesinat azi dupa ce a luat parte la o manevra
medicala.
Ne-am intalnit la mine
acasa. Ma astepta in fata scarii, cu ochii mari si tristi. Se citeau pe fatuca
ei cat o palma dezamagirea, rusinea si sentimentul ca nu e capabila..
In timp ce pregateam masa,
mi-a povestit cum i s-a facut rau si ca ii tiuiau urechile si ca n-a mai vazut
nimic. Si ca incerca sa-i spuna medicului ca i se face rau, dar masca de
protectie ii acoperea gura si acesta n-a vazut. Chestie care mi s-a parut chiar funny..Tu sa murmuri acolo ca mai ai putin
si crapi si sa nu vada nimeni fiindca ai gura acoperita..Tare!
Si apoi mi-a spus iar. Si iar. Si iar. De fiecare data mai cu patos si cu
ochii mai inlacrimati..
Am tipat la ea. Oricum sunt isterica, asa ca ma gandesc ca se astepta..
Apoi am incercat sa aflu DE CE se simte atat de rau. Ca n-a reusit sa
asiste pana la capat la interventia respectiva? Se simtea slaba? Cineva mai
apoi a facut-o sa se simta fara valoare sau incapabila? De ce se simtea Ioana mea asa?
Nu i-a placut tocanita mea. A mancat paine cu Nutella. Nici mie nu mi-a
placut, dar imi era foame. In timp ce mancam, s-a mai relaxat si s-a mai
linistit..saracuta..
Ma intrebam..Cine creeaza tiparele? Cine hotaraste ce e bun si ce nu? Cine
spune ce e frumos si ce e urat? Cine stabileste daca esti slab sau puternic?
Cine..?
Noi.
Eu, tu, maica-ta, seful tau, vecina de la 4.
Problema apare cand vine ORICINE si-ti spune ca trebuie sa fii asa sau
invers, sa faci asa si nu altfel, sa gandesti, sa simti, sa traiesti, sa
mananci, sa dormi, sa-ti porti chilotii invers..Altfel esti slab, prost, urat,
incapabil sau imoral.
Si nici macar n-ar fi asta problema aia mare. Si asa televizorul are grija
sa te indobitoceasca si sa-ti livreze de-a gata niste rahaturi in care ajungi
sa crezi. Si nu ma refer la cutia de plastic, ci la conceptul in sine..
Ce te faci cand vin mai multi si trag de tine din toate partile? Si te
critica si te judeca si rad si sunt batjocoritori doar pentru faptul ca ei fac
ceva ce tu nu poti/vrei/stii sa faci, fara sa tina seama ca situatia poate fi
oricand invers?
Pai uite ce faci..te superi si iti pierzi ultima farama de incredere in
tine si stima de sine adunate cu mare dificultate.
Etichetele ar trebui sa ni le punem singuri. Iar daca ele nu ne multumesc,
atunci si doar atunci, sa actionam in sensul asta. Tiparele le-am creat noi
pentru ca nu stim sa traim altfel. Pacat ca-s atat de subrede si de proaste.
P.S. Eu lesinam de-a binelea. La cum arata colegul tau, doctorul, tare as
vrea sa ma resusciteze!
Toate bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu