Am uitat cum e sa simti fericirea.
Am uitat cum e sa razi pe saturate.
Am uitat cum e sa te simti protejata…
Si n-am Alzheimer, ci pur si simplu am uitat.
Cica noua, muritorilor, ne
plac foarte mult surprizele. Ne plac pe dracu!
Asociem cuvantul surpriza cu ceva
placut. Dar nu stiu cine si cand a hotarat ca surprizele sunt doar
placute..Poti fi surprins si ca ti-a fost sparta masina sau ti s-a stricat
volanta, te prinde ploaia si n-ai umbrela, iar daca ai, ti-o rupe vantul, esti
pe WC si nu mai ai hartie igienica…SURPRIZA!
Te poti sterge cu mana..sau vezi tu..
Mie nu-mi plac. Deloc. Mai
ales ca ma simt des coplesita de fel si fel de emotii si bocesc ca o
stropitoare pana cand mi se umfla toata fata si in mod particular, buzele..
1 aprilie 2014
Colega mea, Ancuta, mi-a
propus in drum spre serviciu, sa-i infasuram sefului nostru toata masina in
folie de plastic sau hartie igienica. Am refuzat. Apoi i-a venit ideea sa se
ascunda la mine in birou si eu sa ma duc sa-i spun lui Razvan (seful) ca a avut
un accident grav si ca e in spital. Am refuzat din nou.
Si pentru ca Ancuta simtea
o nevoie acuta de a pacali pe cineva, am cazut prada mintii ei diabolice eu si
Denisa, cealalta colega.
S-a lasat cu plansete si
nervi intinsi la maxim si o multime de demoni au iesit la suprafata in acele
momente.
Ca sa intelegeti cat de
cat (din pacate nu pot reproduce foarte fidel firul intamplarii), farsa ne viza
pe mine, pe Denisa si pe iubitii nostri.
Pasiune, sex, minciuni, intriga, violenta, bani, pasiune, sex..aaa! Am zis
deja..
Povestea cu iz de
telenovela se desfasura in fata ochilor mei aproape inlacrimati, ridicandu-mi
si coborandu-mi de cateva ori stomacul. Nu m-am prins nici macar o fractiune de
secunda ca e o gluma. Cand a vazut
Ancuta ca suntem bulversate de toata intamplarea, a facut doi pasi in spate..si
a zis..”Tu, gagici..e farsa de 1 aprilie!” Si a fugit..
Mi-am dat seama ca nu-s
chiar asa de smart si ca ma las atat de tare luata de valul de emotii, incat nu
mai observ elemente cheie…Reluand la nivel mental toata intamplarea, am putut
sa descopar mici scapari care mi-ar fi putut da de banuit..mai ales ca era ziua
pacalelii..Dar nu! Eram acolo prinsa in propriile mele frustrari si nesigurante
si aerul din birou se transformase intr-un nor de panica si furie.
Inspiri panica, expiri furie, inspiri panica, expiri furie..
Cu toate ca gluma a fost extrem de reusita, mi-am dat seama ca mi-e atat de
teama sa nu mai trec prin ce am trecut, incat am blocat in mod voluntar tot ce
as fi putut sa simt in ultimii ani..asa ca am trait din inertie. N-am mai
simtit NIMIC.
Dar asta e alta poveste..
Un weekend lung si nebun va doresc! Eu si fluturii din stomacul meu plecam
acasa – vinerea e zi scurta!
Toate bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu