vineri, 4 aprilie 2014

Poate doar Andreei Marin..

Am uitat cum e sa simti fericirea.
Am uitat cum e sa razi pe saturate.
Am uitat cum e sa te simti protejata…

Si n-am Alzheimer, ci pur si simplu am uitat.

            Cica noua, muritorilor, ne plac foarte mult surprizele. Ne plac pe dracu!
Asociem cuvantul surpriza cu ceva placut. Dar nu stiu cine si cand a hotarat ca surprizele sunt doar placute..Poti fi surprins si ca ti-a fost sparta masina sau ti s-a stricat volanta, te prinde ploaia si n-ai umbrela, iar daca ai, ti-o rupe vantul, esti pe WC si nu mai ai hartie igienica…SURPRIZA!  Te poti sterge cu mana..sau vezi tu..

            Mie nu-mi plac. Deloc. Mai ales ca ma simt des coplesita de fel si fel de emotii si bocesc ca o stropitoare pana cand mi se umfla toata fata si in mod particular, buzele..


1 aprilie 2014

            Colega mea, Ancuta, mi-a propus in drum spre serviciu, sa-i infasuram sefului nostru toata masina in folie de plastic sau hartie igienica. Am refuzat. Apoi i-a venit ideea sa se ascunda la mine in birou si eu sa ma duc sa-i spun lui Razvan (seful) ca a avut un accident grav si ca e in spital. Am refuzat din nou.
            Si pentru ca Ancuta simtea o nevoie acuta de a pacali pe cineva, am cazut prada mintii ei diabolice eu si Denisa, cealalta colega.

            S-a lasat cu plansete si nervi intinsi la maxim si o multime de demoni au iesit la suprafata in acele momente.
            Ca sa intelegeti cat de cat (din pacate nu pot reproduce foarte fidel firul intamplarii), farsa ne viza pe mine, pe Denisa si pe iubitii nostri.

Pasiune, sex, minciuni, intriga, violenta, bani, pasiune, sex..aaa! Am zis deja..

            Povestea cu iz de telenovela se desfasura in fata ochilor mei aproape inlacrimati, ridicandu-mi si coborandu-mi de cateva ori stomacul. Nu m-am prins nici macar o fractiune de secunda ca e o gluma.  Cand a vazut Ancuta ca suntem bulversate de toata intamplarea, a facut doi pasi in spate..si a zis..”Tu, gagici..e farsa de 1 aprilie!” Si a fugit..

            Mi-am dat seama ca nu-s chiar asa de smart si ca ma las atat de tare luata de valul de emotii, incat nu mai observ elemente cheie…Reluand la nivel mental toata intamplarea, am putut sa descopar mici scapari care mi-ar fi putut da de banuit..mai ales ca era ziua pacalelii..Dar nu! Eram acolo prinsa in propriile mele frustrari si nesigurante si aerul din birou se transformase intr-un nor de panica si furie.
Inspiri panica, expiri furie, inspiri panica, expiri furie..

Cu toate ca gluma a fost extrem de reusita, mi-am dat seama ca mi-e atat de teama sa nu mai trec prin ce am trecut, incat am blocat in mod voluntar tot ce as fi putut sa simt in ultimii ani..asa ca am trait din inertie. N-am mai simtit NIMIC.
Dar asta e alta poveste..

Un weekend lung si nebun va doresc! Eu si fluturii din stomacul meu plecam acasa – vinerea e zi scurta!

Toate bune!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu