sâmbătă, 1 februarie 2014

Asta o sa doara. Pseudorelatii...

Buna seara!

E ora mea de somn, dar trebuia sa scriu cateva randuri..
Inainte de asta, fac apel la cei care petrec mai mult timp la sala decat ar fi legal/normal/moral s-o faca si care-si proslavesc bicepsii, sa faca un pui de bine sa se accesorizeze cu niste lopeti..si sa dea zapada de la mine de pe strada. Daca tot au muschi, macar sa fie utili la ceva.
Multumesc anticipat!

Mi se adreseaza des o intrebare. Va atentionez ca e stupida..

O fata asa draguta ca tine e singura?! Pai cum asa?

Pai uite asa bine..

De parca singurul considerent intr-o relatie e frumusetea. Hai sa nu fim tampiti!
Adica altceva nu conteaza! Esti dragut/a -  rezulta ca tre’ sa ai relatie. Altfel nu merge, dom’le..
Si tot primind asemenea intrebari, sarcasmul a decis sa raspunda singur. Dintr-o data am mai putini prieteni pe Facebook si muuuult mai putini potentiali iubiti in viata reala.
Mare pierdere!

Relatii, relatii si iar relatii.
De ce au oamenii relatii? De ce stau oamenii impreuna ? De ce Ion cu Maria si nu Maria cu Gheorghe ?
Si uite asa am inceput sa fac un studiu. La scara mica, evident, si sa intreb/ascult/observ de ce sunt unii combinati (e cul sa zici ca esti combinat..;) ) cu altii.
Ce am observat si ce am inteles m-a dezgustat.

Inainte sa mai tastez aici, vreau sa stiti ca aceste idei ma vizeaza si pe mine..Nu vorbesc prin excludere. Din pacate..
Am intrebat niste apropiati de ce sunt cu actualii lor parteneri. Am primit raspunsuri de genul „ ma face sa ma simt nu stiu cum”, „ma asculta, imi cere parerea”, „imi ofera atentie, imi da, imi drege, se poarta cu mine nu stiu cum, etc…”
Ok..
Si apoi am intrebat..ce calitati are partenerul tau? Ce valori are? Ce nazuinte? Ce dorinte? Ce temeri are?
Pai..nu prea stie nimeni sa raspunda..
Ce e asta, oameni buni? Astea sunt relatiile noastre?

Cand TU esti centrul universului si in jurul TAU trebuie sa se invarta tot ce se poate invarti, unde naiba mai e iubirea acolo?

E o dependenta de servicii. De serviciile pe care celalalt ti le ofera. Indiferent de natura lor.
Si astfel, oamenii au relatii strict cu ei, folosindu-se de parteneri pentru ca acestia din urma sa le confirme ca-s grozavi, frumosi, destepti, buni la pat si tot restul.
Nu ajung sa cunoasca niciodata pe celalalt, sa vada cum e el, nu apreciaza micile calitati sau gesturi. In consecinta, nu nutresc niciun sentiment, ci doar o dependenta de serviciile obtinute. Dependenta pe care o numesc mai nuantat „atasament”.

E ca atunci cand te duci de 3 ani la acelasi coafor. Si moare coafeza. O calca un autobuz.
In astia 3 ani ati vorbit banalitati, prostii, fiecare a vrut sa impresioneze si sa epateze. Ei bine, acum ca a murit, nu regreti moartea ei in sine, ci faptul ca nu-ti mai face bucle. Deplangi niste servicii..

Exact asta se intampla si in relatii. O chinuiala permanenta, o bulversare, un vuiet si o jale dezolanta, mascate toate de celebrul si deja arhicunoscutul cliseu „..ne iubim, suntem de țâșpe ani impreuna..” sau luni..sau zile..

Eu, de pilda, m-am trezit ca sufar (mai penibil de atat nu poti fi) dupa o saptamana-doua de..nu stiu cum sa-i spun..ca relatie n-a fost nici pe departe. Mai frate, dar sufeream teribil.. Pentru ca individul MA facea sa ma simt deosebita, IMI facea, IMI dregea..bla bla bla..Si deodata nu mai era acolo sa-mi aminteasca ce grozava sunt. Iata ca a aparut alt mascul care sa MA faca sa ma simt…si mi-a trecut tristetea. Si tot asa..

Deci..despre ce vorbim?! Care suferinta?! Ce iubire?! Cine-a murit?!

Sa nu mai spun despre compromisuri. Mi-e greata de „eii, lasa draga, asa e in relatii..mai lasi si tu de la tine, si el de la el..”
N-am nicio problema sa las de la mine..faza e ca suntem atat de meschini si de prosti, incat facem compromisuri si asteptam rasplata. Intotdeauna.
Nu o facem doar de dragul aluia, doar ca sa-l stim bine si fericit. Si apoi incep calculele..
Si ea zice : „Am facut atatea pentru el..si aia, si aia, si ailalta..din dragoste..”
Si el..porcul, boul, nesimtitul..ma lasa joia (o data pe luna) in casa si se duce la bere 2 ore cu baietii! Auzi!!! 2 ore..ce nesimtit..
Da ..curat nesimtit!
Nu e de mirare ca acesti oameni nu se mai suporta atunci cand se despart. Fiecare vede in celalalt temnitarul si calaul. Din cauza lui n-a fost ea fericita, din cauza ei si-a pierdut el anii..Fara sa intelegem ca, in fapt, ne-am focusat doar pe noi. Noi, noi, noi..
In capul nostru, nu avem motive sa ne despartim..dar in realitate nu exista motive care sa ne tina impreuna.

Deci, dragii mei curiosi, cei care va mirati fals ca o draguta ca mine n-are mascul..poate intelegeti acum si de ce.

M-am saturat de pseudorelatii cu iz de telenovela.
Daca voi mai iubi vreodata, bine. Daca nu, imi cumpar un caine. Si gata.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu