joi, 7 martie 2013

Ce dar prețios..:)



Aseară m-a prins 12 noaptea făcându-mi unghiile..la mâna dreaptă nu m-am mai ojat..mi-era somn și era târziu..
Deliberat și cu permisiunea colegului meu,  Răzvan, am întârziat și azi la servici..la 7,38 eram încă în pat, cu gânduri serioase să-mi trimit demisia prin fax și să dorm o săptămână..Dar ce folos? Mi-a venit factura la gaz..din câte am auzit, trebuie plătită..și ca să-mi trimit demisia prin fax, trebuie să ajung într-un loc în care există fax..asta înseamnă să mă dau jos din pat și etc..mai bine mă duc la servici! Deranjul e tot ăla..

Prima jumătate de oră de când deschid ochii este sport extrem..m-am gândit să-mi agăț niște liane de tavan, să trec mai repede dintr-o încăpere în alta..camera mea arată ca o junglă, oricum..
Simt aceeași fiori ca atunci când traversez strada în fugă, neregulamentar, pe Iuliu Maniu, împreună cu fetele..de pe un trotuar pe celălalt o ținem cu un aaaaaaaaaaaaaaa de 100 db..ppfff..am trecut cu bine!
Aceeași revărsare de adrenalină o am și dimineața când, fără doar și poate, timpul ZBOARĂ efectiv.

Am reușit să ies din casă..e un început!
Lângă mine e o școală.
8,31...s-a sunat de intrare..sau de ieșire..nu știu..eu abia m-am trezit..alții au la bord deja o oră de algebră.

În autobuz un băiat se uită la mâinile mele..la stânga am  un model impecabil, la dreapta..nimic. I se pare amuzant. Dacă ar ști ce sătulă sunt să mă tot bibilesc..dar așa m-am obișnuit..

Ajung la capat de linie..mă ridic în viteză de pe scaun..sunt în dreptul ușii..în fața mea, un domn..îi ia cam mult să coboare..deja mă enervează..
În mâna dreapta are un baston. Cercetează fiecare treaptă..cu nesiguranță, coboară..
E tânăr.
Și orb.

Mi-a fost rușine că nu m-am putut stăpâni mai devreme..eram nerăbdătoare să cobor, să alerg printre oameni și să iau următorul autobuz..pentru că pot să alerg..și pentru că VĂD.

Se oprește brusc pe trotuar.."Fiți amabilă, e autobuzul 14 în stație?"..
Da..vă conduc eu!

Mi-a mulțumit, zâmbind..

Voi pentru ce sunteți recunoscători?



2 comentarii:

  1. Sanatatea chiar este un dar pretios de care ne dam seama ca il avem doar cand ne este luat.. Eu sunt recunoscator pentru sanatatea pe care o am, mai ales ca vad atat de multi oameni in jurul meu cu foarte multe probleme de sanatate. Trebuie sa o pretuim atunci cand o avem, nu sa ne plangem cand ni se duce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da! Perfect de acord cu tine..:) exact asta am vrut sa transmit si eu..

      Ștergere