vineri, 8 martie 2013

Fără titlu..:)



7 a.m.
8 martie..

Veșnica poveste cu snooze..
Autobuzul pleacă în trombă ( :))) ) din parcarea mare..sunt mândră de mine că l-am prins având în vedere că la 6.48 eram încă în pat.
După un drum de 20 min cobor, mai mult adormită..

Spitalul Clinic Județean de Urgență, Brașov.

Aglomerație mare la florăria din fața spitalului..toți bărbații au un aer așa, nu știu cum..important..cumpără flori pentru diversele femei din viața lor..
Keep calm, dragii mei..E ziua noastră!  Nu a voastră..Și nu vă mai simțiți atât de cool că ne luați flori din moment ce aștepțati 8 martie ca să faceți asta..Mă rog..

Lângă spital, un chioșc micuț..mi-ar prinde bine o cafea și ceva de ciugulit..

Bună dimineața! O cafea, vă rog..
Plictisită, mă intreabă..FĂCUTĂ?
Ăăăă..nu! Am un ibric în geantă, voi face un foc în curtea spitalului și mi-o fac singură.
Logic că făcută!

Mă calmez brusc. E abia 7 dimineața..N-aș vrea să-mi continui ziua așa.
Iau cafeaua, fac 3 pași..nu mi-am luat nimic de mâncare. Mă intorc.

Și o placintă, vă rog! FĂCUTĂ! Ca să nu avem discuții..

Incărcată de genți și papornițe ca un catâr, mă proptesc în fața liftului..5558* e codul de acces..aștept să coboare..mai apăs o dată 5558*..mi-am terminat cafeaua..După 10 minute, constat că liftul încă nu funcționează..e prea dimineață chiar și pentru el..
Am de urcat 6 etaje. Crunt.
Pe la 3 mă ia cu leșin..mă încurajez și mă cert totodată ca nu fac sport și n-am condiție fizică nici cât o găină..

Într-un final ajung pe secție.
ATI ( Anestezie și Terapie Intensivă )..încerc și chiar reușesc să-mi păstrez sângele rece..nu are sens să vă spun ce vezi acolo..

Mulțumeam în gând că sunt sănătoasă și că cei dragi mie sunt bine.
Cu ceva ani în urmă  urmăream o emisiune cu temă medicală despre boli foarte rare.
Am avut astăzi ocazia să văd o pacientă cu sindrom Steven Johnson..se înregistrează 1 caz la 1 milion de oameni.

Mi-a părut foarte rău pentru ea..atât de rău, încât nu mă simt pregătită să lucrez cu vii..mă încarcă și mă impactează foarte tare suferința oamenilor..fizică, psihică sau oricare ar fi ea.
Din acest motiv mă gândesc serios să încep un stagiu de practică la IML sau la morgă.
Apropiații mei, exceptând prietena mea cea mai bună, m-au sfătuit să-mi fac niște controale la cap..

La 40 de kg, cu buzele roz și tocuri nu te potrivești la morgă..O să fac tot posibilul să mă potrivesc!

După 24 de ore la servici și 6 la spital, am ajuns acasă..mi-am aruncat niște cereale într-un bol..iar nu mai am lapte..

O să-mi sun mama..

Revin! :)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu