vineri, 15 martie 2013

Wassa' B?




Buna seara..

As fi scris mai devreme dar abia mi s-au dezghetat mainile..Siberia. N-am altceva de adaugat..
Ma bucur de cele 24 de grade din camera si ca sa sfidez vremea, m-am dezbracat aproape complet..

De cateva zile ma chinuie o raceala pe care am tratat-o foarte serios cu..nimic. Nu-s obisnuita sa ma doara ceva si asta imi da o stare de nervi suplimentara celei pe care o am in mod uzual, colerica fiind..

Ieri am fost la masa, la un restaurant cu specific turcesc din centrul Brasovului, alaturi de colegul meu de apartament si iubita lui.

De afara arata mai bine localul..o caldura de neimaginat inauntru..4 mese..si cam atat..
Nu vreau sa fiu tipicara sau rautacioasa, dar am fost in multe locuri de departe mai frumoase decat asta..

Am cascat ochii pret de cateva minute la imaginile de prezentare a meniurilor..prea multe n-am inteles..

Am ales intr-un final niste aripioare..

Ne-am asezat la masa de langa usa. Nu mai aveam mult si as fi lesinat de caldura. Ospatarita ne-a adus cate un ceai turcesc pana sa vina mancarea..

Si ne-am pus la povesti..dupa 10 min, aud..
Cu se sa fie aripioara? M-am prins ca despre aripile mele e vorba..ma ridic zambind si ma apropii de bufet..Pai, ce aveti la garnitura?

Barbatul, turc probabil, imi insira niste cuvinte legate unul de altul..il rog sa repete..parca dinadins, a vorbit si mai repede..stanjenita, evident, de faptul ca n-am inteles nici a doua oara ce a zis..am aprobat din cap!

M-am intors la masa nedumerita si cu emotii..oare ce urmeaza sa mananc?! Mi-era si foarte foame..nu ma asez bine, ma striga iar..sos dorisi la aripioara?

Ma intorc la bufet..ce sosuri aveti? Aceeasi poveste..incuviintez din nou din cap..
Ma incurajam in gand ca n-are ce sa fie atat de rau..

Un prieten foarte bun de-al meu a suferit un accident si are un picior in ghips. M-am gandit sa-i duc si lui ceva de mancare. Dupa convorbirea telefonica, am primit indicatii clare sa nu-i iau baliverne..omul vrea ceva consistent si care sa semene cat de cat cu mancarea romaneasca, avand in vedere ca restaurantul in care ma aflam avea alt specific.

Ma intorc la bufet..Fiti amabil, niste ceafa de porc as vrea..la pachet.

Turcul face ochii mari..e tanar, brunet si frumos..
Porc?! Nu porc aisi! Porc murdar!...zise turcul ridicand fulgerator polonicul spre mine..

M-am inrosit pana la unghii..Musulmanii nu mananca porc.

M-am intors la masa vizibil rusinata de toata faza.

Sentimentul pe care il ai cand astepti mancarea si-l vezi pe ospatar ca ti-o aduce nu se compara cu nimic. E ca atunci cand iti cumperi pantofi. Trei perechi. In aceeasi saptamana.

Momentul mult asteptat a sosit!
Si...
Panica!

Toata mancarea mea e acoperita de ceva verde..Hm..ce-o fi?! Ce-o fi, o fi!
Nu stau prea mult pe ganduri, insfac o aripa si hat!

Anestezie totala. Daca pana atunci imi era cald, eh..am transpirat prin fiecare por, instant mi s-a scurs machiajul si mi-au dat lacrimile. Nu stiu care e superlativul cuvantului extraultrasuperpicant. Daca as sti, l-as utiliza pentru a va descrie ce am simtit.

Nu stiu ce gust avea mancarea. Dupa prima inghititura, imi puteam scoate toti dintii fara sa simt vreo jena macar.

Sa tinem cont de faptul ca eu nu mananc picant. Evit cat pot, o data pentru ca nu-mi place si in subsidiar, gastrita imi aminteste rapid cine e sefa. Ea e!

Imi venea sa plang.
Am mancat tot. La desert am servit un Nexium de 40 mg si doua Omez.

La final, m-am apropiat si l-am intrebat pe turc aratandu-i cu degetul in vitrina..ala verde ce naiba e?

Ranjind cu niste dinti ca de portelan, mi-a raspuns silabisit ..VA ZA BI.

Wasabi. Chestia aia verde era wasabi. Iar eu mancasem o cantitate industriala.

M-am infasurat bine in fularul meu de lana, pregatindu-ma sa indur frigul de afara.
Dupa 20 m, a trebuit sa ma deschiei la haina..Vazabi isi facea negresit treaba.

Apoi am avut un flash cu factura la gaz care e scadenta zilele urmatoare..la iarna nu mai pornesc centrala, imi umplu debaraua de wasabi. S-ar putea sa-mi fie chiar mai cald!


Partea buna e ca am petrecut timp cu oameni dragi mie, care radeau cu lacrimi in timp ce eu mancam. Si eu as fi facut la fel!

Masa alaturi de prieteni sau familie e importanta! Nu doar pentru aportul nutritiv..si stiti aici la ce ma refer!

Indiferent ce mancati, unde si cu cine, eu va doresc pofta buna!

Pe curand!

:)





4 comentarii:

  1. sa iti fie de bine. mie imi place acolo :D si imi place si mancarea picanta...bine ei exagereaza dar e ok :D

    RăspundețiȘtergere

  2. Multumesc! Prea curand nu mai merg acolo..mai bine imi fac singura! Macar stiu sigur ce mananc..:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca e cel mai amuzant post citit de pana acum :)) Eu iubesc mancarea picanta :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca te-a amuzat, Vladutz! Eu am plecat de acolo cu lacrimi in ochi si gastrita acuta..:D

      Ștergere