Pentru ca putem..:(

Iesim destul de des intr-o carciuma (cum imi place mie sa le numesc )..e urat..mesele cu cadru de metal, acoperite de sticla ieftina..fum de tigara aproape de nepatruns, niste bancute din fier..ca in gara..e urat. Mancarea e bunicica mai mereu si ieftina.
Se intampla sa ne strangem seara la o poveste..
De fiecare data, fara exceptie, el e acolo..
Geaca gri, descheiata pana in dreptul claviculelor..sub ea, un pulover tot gri, pe gat, cu fermoar, descheiat si el..un fes alb in cap de sub care iese firul unor casti..probabil asculta muzica..nu stiu de ce..si in local e muzica..bea intotdeauna cafea cu lapte si fumeaza Viceroy..5-6 tigari..
..e tras la fata si se uita in gol, cu o privire trista si prafuita..din cand in cand, ridica ochii..pare ca nu ne vede..noi radem si facem galagie.
Ridica ceasca..o tine cateva momente aproape de gura..bea cu inghitituri mici..ca si cand ar vrea sa amane momentul plecarii..trage din tigara si sufla in jos..nu se citeste speranta in ochii lui niciodata.
Plateste si pleaca.

Oare ce alegeri facem in viata care ne aduc atata singuratate si durere?
Unde pierdem esenta?
Ce nu apreciem?
Familia? Prietenii? Partenerul?

Cred cu tarie ca avem nevoie unii de altii..suntem fiinte sociale, ne hranim cu dragoste si caldura..
Unde acestea nu primeaza, e deja patologie..
Am devenit atat de superficiali incat ne e mai simplu sa spunem " Nu-mi pasa!" si sa o si credem intr-o oarecare masura..ne-am "educat" sa fim rai..pentru ca, cica, altfel n-ai cum sa razbesti in viata.
Pe dracu!
Nimic din ce-am facut cu rautate sau cu ciuda nu mi-a iesit..Niciodata!

Duc o lupta cumplita cu mine..rai putem fi toti. Si suntem! Pentru ca putem..
Intrebarea e..a mai ramas si ceva bun..ingropat acolo in sufletele noastre chinuite?

Sunt suparata..:(