..un elefant..se
legana..pe o panza de păianjen..
Am putin peste 40
de kilograme..nu aduc a elefant. Desi poate ar fi fost mai bine sa fiu unul…
Simt o apasare
grea cat un elefant..grea si gri.. Elefanti ce s-au instalat comod pe o panza
de păianjen tesuta fara maiestrie si peticita din loc in loc..se poate rupe in
orice moment..teama si angoasa admira spectacolul din culise, pregatite sa
intervina in orice moment si sa ma salveze de la fericire…
Ca un
schizofrenic cu fuga de idei, nu reusesc macar sa ma concentrez pe gustul
cafelei de dimineata. A devenit automatism si mi-am creat preconceptia ca daca
nu beau, ma doare capul. Ma doare pe dracu.
Am cladit o
fatada uriasa din hartie si am tencuit-o frumos cu fond de ten si ruj..cu inele
si bratari..cu tocuri neprietenoase si gesturi fabricate din frustrari si
spaima ca voi ramane neobservata.
Ca un spectator
prost si plictisit, am privit si continui s-o fac, o piesa de teatru
tragi-comica..sau mai mult tragica.
Rasul si
amuzamentul m-au salvat de la nebunia cu acte in regula.
Traiesc haotic.
Simt haotic. Visez haotic. Sunt un etern si nesecat izvor de nemultumiri..
Si partea cea mai
grea e ca n-am pe cine sa dau vina.
Maimuta imbecila…
Prin aroganta si
superioritatea neta pe care am afisat-o, nimeni nu si-a permis niciodata sa-mi
spuna in fata ca-s cretina. Ori nu si-au dat seama, ori n-au vrut sa iste
polemici.
Si s-a gasit unul
singur.
M-a bulversat de
la primele cuvinte.
Continua s-o faca
in cel mai fascinant mod cu putinta.
Prin gesturi
simple, cuvinte si mai simple, intrebari zdrobitoare si o parere bine conturata
despre orice, trateaza cu precizia unui ceas elvetian orice problema.
Ca un doctor de
suflete. Suflete muribunde, sangerand si cersind iertare..
Nu lui. Ci mie.
Te complaci
intr-o chestie cu eticheta aparent scumpa, fabricata in China, in 7-8 miliarde
de exemplare aruncate apoi pe intreg Pamantul..la prima spalare raman doar
zdrente decolorate..bune de sters pe jos.
E primul dus rece
pe care il primesc. Atat de rece incat ma paste o sinuzita sufleteasca pe care
mi-am promis solemn s-o tratez de-a fir-a-par..
Dar ce ma fac cu
tine? Sau fara tine? Cu cat imi vezi mai mult dedesubturile, cu atat as vrea sa
ma ascund mai tare..de teama sa nu te scarbesti si sa pleci..
Si daca pleci,
voi putea eu oare sa-mi amintesc vorbele tale? Voi putea eu sa nu ma mai tem de
respingere si singuratate?
Ti-am zis candva
ca ma sufoc..in termeni medicali se numeste “globus istericus”..deci bine ca esti tu destept…
Am oftat toata
ziua ca o baba ce-a urcat 6 etaje ..si am zambit..si am oftat iar..si mi-am
lasat ochii sa se piarda in mirajul unui vis inchipuit..cum ca tu si eu..si
m-am trezit cand Felix mi-a mai dat 15 task-uri..
Nu stiu cine
esti. Nu stiu cine sunt.
Nu mai vreau
confirmari. Nu mai vreau laude. Vreau sa ma ajuti..
Cateodata, cand
vorbesti, decapitezi in mod brutal orice farama de speranta ce mai izvoraste de
prin cotloanele ascunse si prafuite ale constiintei mele..
Si ma doare atat
de rau..
Traim prin
incurajare si murim fara ea incet, trist si furios..
Daca tot ai
intelepciunea si darul de a deschide porti ferecate cu mii de lacate, atunci ai
si rabdare..
Iti multumesc..
poate ar trebui sa te bucuri mai des si sa reflectezi mai rar.frumoasa publicatie dar te ai gandit ca...probabil "a simti" e superlativul la "a medita"? ps : ar trebui sa mananci mai mult :)
RăspundețiȘtergereO sa incerc..:)
Ștergere