luni, 30 septembrie 2013

Poate daca ploaia s-ar opri..






Urat sentiment luni dimineata cand suna ceasul..mai ales daca ti-ai rupt creierii in weekend.

Cu ochii lipiti si somnorosi, m-am mai cufundat de cateva ori in cearsaful alb si caldut si mi-am tras peste cap plapuma..
Printre genele incarcate de rimelul de aseara, m-am uitat la ceas..era deja tarziu..

Si iata cum dimineata zilei de luni mi-a amintit ca sunt adult. Ca muncesc. Ca trebuie sa fac aia si aia si aia..

De la marginea patului ma uitam pe geam..m-am bosumflat instantaneu cand am vazut cerul negru si copacii tristi..ropote de ploaie se auzeau infundat si vantul izbea haotic stropii..
Dezolant.

Abia m-am tarat pana la baie..m-am machiat in sila, m-am imbracat cu greu..mi-am scos cana de cafea pe pervaz, sa se raceasca mai repede..

Ca si cand ar fi plouat cu acid sulfuric, mi-am retras repede degetele grasute ca nu cumva sa ma atinga..
Asa nu-mi place cand ploua..:( 
Deloc nu-mi place..

Dupa nici 20 de minute ma aflam in masina colegului meu..mergeam spre serviciu.

Exista cica niste substante cam ilegale pe care daca le consumi, ti se pare ca timpul se dilata.
La mine a fost ca la o suprasuprasupraaaadoza..ma uitam la ceas..10.23...pffff....
Ma uitam peste 3 ore...10.29...Am crezut ca o iau razna..
Acoperita de hartii si dosare, am inceput sa vorbesc singura..

Starea proasta s-a instalat comod si a stat ca o nesimtita toata ziua pe capul meu..cu cat am incercat s-o ignor, cu atat si-a intins labele mizerabile peste intregul meu creier..

Ma gandeam apoi ca nu e normal sa fiu atat de razgaiata. Cum ploua, cum ma scurg si formez o balta de ganduri urate si mucegaite..

M-am intors acasa. Am ciugulit niste prostioare si m-am invelit intr-o paturica..

Freud mi-a tinut companie cateva ore..gaseam pasaje pe care le citeam de 3-4 ori. Nu datorita complexitatii exprimarii, ci datorita dorintei de-mi intra in cap niste lucruri foarte simple..paradoxal cat de greu inteleg eu lucrurile simple..

Apoi Osho m-a batut prieteneste peste umar si mi-a zis ca singuratatea e buna...

Buna de nimic sau buna la ceva, m-am gandit..

"(...) Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte. Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie doar şi o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu există în sine; el este întotdeauna în relaţie cu cineva. Aşa că, ori de câte ori eşti singur, te cuprinde o teamă profundă pentru că, dintr-o data, falsa identitate începe să dispară. Iar adevăratei identităţi îi mai ia puţin timp până să apără, căci ai pierdut-o cu foarte mulţi ani în urmă. Ca să înalţi un pod peste golul căscat în atâţia ani e nevoie de timp. În acel interval de timp, faptul că nu ştii cine eşti te face să te simţi că îţi pierzi minţile. Începi imediat să faci ceva, doar ca să ai o ocupaţie. Şi astfel, falsa identitate nu dispare, ea rămâne activă..."


De multe ori imi pun atat de multe chestii in geanta, incat dupa cateva minute, incepe sa ma doara umarul..asa car dupa mine si sentimentul asta..atarna greu..
Cu geanta rezolv repede..o rastorn in mijlocul camerei si las acasa tot ce nu-mi trebuie. 

Dar ce te faci cand trebuie sa duci in spate un maldar de amintiri si o tona de reprosuri la propria-ti adresa?

..cand iti dai seama ca deciziile tale ti-au tulburat linistea si ti-au alimentat frustrarile?


Ploua. 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu