duminică, 22 septembrie 2013

Platon stie..



(...)Fiecare din noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei, cum ai tăia 
o plătică, făcând două dintr-una; şi fiecare jumătate îşi caută necontenit frântura 
ruptă din el însuşi. Acei dintre bărbaţi care sunt frântură din fiinţa ambigenă, 
numită odinioară androgin, iubesc femeile; din această categorie de oameni 
provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu  femeile iubitoare de bărbaţi  şi 
cu cele adultere: ele îşi trag fiinţa din aceeaşi categorie...(...)

(...)Aşadar, când întâmplarea scoate cuiva în cale propria sa jumătate — fie 
că-i în joc un iubitor de copii, fie că-i oricare altul — atunci ca prin farmec el 
este fulgerat de-o simpatie, de-o afinitate, de-o dragoste... care-i face, ca să spun 
aşa, incapabili să se mai despartă unul de altul, nici măcar o clipă! Ei trăiesc 
apoi viaţa împreună... dar, dacă i-ai întreba, nu  ţi-ar putea spune ce aşteaptă
fiecare pentru sine, unul de la altul. Nimeni n-are impresia că legătura plăcerilor 
amoroase este ceea ce-i împinge să se bucure cu o adevărată patimă la 
apropierea unuia de celălalt. Dimpotrivă, e vădit că altceva urmăreşte sufletul 
lor; ceva care-i incapabil s-o mărturisească, ceva care se ghiceşte numai, sau se 
întrevede...

Banchetul, Platon.



M-am trezit la 7. M-a trezit vantul..
Parca auzeam prin suieratul aspru...Cristiiinaaaaaa, trezeste-te si apuca-te de invataaaat..maine daaai liiceentaaaa...

Si m-am trezit. Am mai motait putin, apoi am sarit in papucii mei de casa roz, mi-am aruncat pe mine halatul de baie, evident, tot roz..Si dupa ritualul de dimineata pe care fiecare il avem, am observat 3 fire in plus in zona sprancenelor. Cu iuteala, am apucat penseta si le-am executat in stil mafiot..
Dar vai! Ce surpriza! Si penseta e tot roz..

Mai demult aveam nevoie de un program de statistica si nu-l gaseam nicicum. Am un prieten la Bucuresti destept foc in ale calculatoarelor. Si dupa ce i-am facut capul toaca si m-am plans juma' de zi ca nu am, ca imi trebuie, ca ce ma fac cu viata mea, printr-o magie, de la el de acasa, de la calculatorul lui, a intrat in al meu si mi-a instalat mult doritul program, in timp ce eu mancam biscuiti cu cereale la mine in bucatarie. Si dupa aceea mi-a scris..Frateeee, cum sa ai Windows roz?! In laptopul tau totul e roz..Banuiesc ca si laptopul in sine are aceeasi culoare..

E alb. (N-am gasit pe roz..)


Si in dimineata asta mi-am dat seama ca am o problema. Adica INCA o problema.
Mint.
Ma mint.

Intr-o discutie, aseara, cu acelasi ciudat care m-a impachetat in 3 propozitii acum cateva seri, mi-a zis asa.."Vreau sa te stiu multumita, Cristina. Multumita si fericita..."
Pai zic..sunt multumita si fericita!
Nu esti. 
Ba sunt.
Ba nu esti.
Ba chiar sunt.
Minti.
Ma disperi. Lasa-ma-n pace!

M-am calmat dupa cateva secunde si l-am intrebat de ce crede/spune ca nu-s fericita? Se vede pe mine?

Eu fac glume tot timpul, de multe ori si cand nu e cazul..nu prea ma iau in serios, sunt destul de superficiala, nu ma stresez aiurea si la mine totul e ROZ.

Oops...
Iata si motivul pentru care toate chestiile sau aproape toate chestiile pe care mi le cumpar sunt roz.
Nu ma refer la haine sau incaltaminte aici..nici varsta, nici jobul, nici nimic altceva nu-mi mai permit sa fiu atat de excentrica. Si nici nu-mi doresc..
Deci nu e o chestiune de gust..Daca as adora culoarea asta, acest lucru s-ar reflecta automat in vestimentatie. Dar nu se intampla asta...

Asociez automat cu foarte cunoscuta expresie "viata e roz"..si tot ce are culoarea asta ar trebui, cel putin teoretic, sa-mi asigure confortul psihic si sa intareasca credinta ca totul e ok..

Facand o analiza scurta, imi pot da seama cu usurinta ce-mi lipseste..

Si cum vantul m-a trezit constiincios, la fel cum mama ma trezeste aproape in fiecare dimineata, dupa ce mi-am facut o cafea asa cum numai eu stiu sa fac, m-am trantit in pat..fara papuci, in halat si-n pijamale..nu cred ca mai are sens sa spun ce culoare au acestea din urma..
Si n-am chef sa citesc pentru licenta. Pentru ca stiu ca trebuie..

Mi-am aruncat ochii pe o carte..se numeste Banchetul..a scris-o Platon.
Am mai citit-o o data..acum doar ma delectam..

Paragrafele de mai sus au venit ca un dus rece..

Mint. Ma mint. 
Nici un lucru, indiferent de culoarea lui, n-o sa poata vreodata sa inlocuiasca ceea ce consider eu ca-mi lipseste...si n-am inteles iubirea decat la modul egoist. EU vreau pentru ca MIE imi trebuie pentru ca EU sa fiu fericita..

Un Ego de rahat care nu mai e constient de imensa bucurie si de satisfactia pe care o ai cand CELALALT e fericit ca urmare a actiunilor tale...De asta nu gasesc ce caut..o data pentru ca nu stiu exact ce caut si in subsidiar, pentru ca nu vreau sa mai ofer nimic din mine. De teama sa nu raman iar rupta in bucati..

O teama prosteasca peste care trebuie sa trec. 

In medicina spunem ca primul pas spre vindecare este constientizarea faptului ca esti bolnav.
Am facut primul pas spre vindecare..daca ma tin de tratament, maladia va disparea ca si cum n-a existat vreodata..nu am niciun dubiu legat de asta!

Ma apuc de citit pentru licenta. Pentru ca trebuie.


Pe curand! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu