Oare exista asa ceva?

Cred ca sunt pe invers.

Nu pe invers la modul ala, ci pe invers la modul ca nu am stare sa scriu pentru faptul ca sunt coplesita de ceea ce mi se intampla de o saptamana incoace.

Cu munca am intrat in priza. Merge treaba ca unsa..am aproape o luna de cand sunt "corporatista" si-mi place..

Dar si corporatistii au nevoie de iesirile lor in decor.

Sambata trecuta am primit o invitatie la o petrecere..ziua de nastere a prietenului unui prieten.

Si nu orice prieten, ci Cosmin..

Stateam in expectativa, cu o stare mizerabila..ai mei abia venisera din concediu..si ma uitam la pozele pe care le-au facut..

Intr-o poza se tin in brate ca doi adolescenti..Sunt casatoriti de 30 de ani..si se tin inca in brate..

Si m-am pus pe-un plans..cu sughituri..incercam sa ma opresc, sa ma calmez..degeaba.

Un om normal la cap (nu e cazul meu) are o reactie placuta atunci cand vede o imagine cu doi oameni care se iubesc..nu izbucneste in lacrimi si plange pana se sufoca..

Si nu stiam de ce plang..in niciun caz nu eram necajita de faptul ca parintii mei au o relatie foarte frumoasa..dar..Ah..Da.

Eu sunt singura. Si-mi doresc sa-mi petrec 30 de ani cu un barbat..

Si uite asa se anunta o sambata dezastru..

L-am sunat pe Cosmin si i-am zis ca nu vin la party..aveam o stare accentuata de anxietate, presimteam ca se va intampla ceva ingrozitor daca mergem..

Nici nu mai stiu ce mi-a zis Cosmin..ideea e ca am acceptat sa merg..cu inima indoita..dar am acceptat..In timp ce ma chinuiam sa-mi dezumflu ochii cu niste gheata, mi-am amintit de spusele unui coleg de serviciu..il intrebasem intr-o zi cum si-a cunoscut sotia..si a inceput sa-mi povesteasca cum ca era intr-o sambata, era extrem de plictisit si de posac si se gandea sa anuleze tot ceea ce programase cu amicii pentru seara respectiva..unul dintre ei a insistat si cu chiu cu vai, s-a dus si Felix cu ei in oras..acolo a intalnit-o pe cea care urma sa-i devina sotie..

Mi-a zis asa : "Cristina, cateodata e bine sa faci ceva chiar daca n-ai chef..alea sunt cele mai faine.."

Cu aceste cuvinte in cap am plecat spre Bucuresti.

Seara a inceput la o terasa si a continuat intr-o locatie in aer liber..multa lume, foarte multi decibeli si 10-12 dj care si-au facut negresit treaba..

Incendiar. Memorabil. Monstruos.

Spre dimineata, cand se luminase, imi odihneam genunchii pe un fotoliu..zarisem in multime un barbat..mi s-a parut fain..cel mai fain din cati vazusem intreaga seara..i-am zambit.

Nu mi s-a parut ca ar avea vreo reactie la gestul meu, asa ca m-am retras sa-mi odihnesc mainile, picioarele, urechile..creierii..

Si a venit langa mine. Si era frumos, intr-adevar..Nu mi se paruse..

Am stat cateva ore impreuna..

De o saptamana nu-mi mai apartin. 

Maine ne intalnim..si vom sta impreuna pana duminica..sunt atat de incantata, incat numar efectiv orele..

As vrea sa pot transpune legatura care s-a creat intre mine si Cristian in cuvinte, dar nu stiu cum sa fac..nu stiu cum sa descriu..asa ca n-o s-o fac..dar o savurez gram cu gram, moment cu moment, emotie cu emotie..

Bine ai venit, dragul meu..<3