Frate...nici nu stiu cu ce sa incep.
O sa incep prin a confirma celor care mai aveau vreun dubiu, inclusiv mie, ca nu sunt sanatoasa la cap. La cel mai sincer mod o spun, mi-o asum si-mi doresc sa ma tratez.
Nu stiu daca au trecut doua zile de la postarea mea gretos de mieroasa..despre cat de intempestiv te poate sageta fraierul ala de Cupidon, cum toate moleculele de aer se transforma in love..inspiri love, expiri love, inspiri, expiri, inspiri...si mai bine te abtii, te sufoci si mori.
Stau in fotoliu, e foarte racoare la mine si e placut..am mancat un pepene intreg, rece si dulce, si-mi astept o prietena la cafea..n-am dormit deloc de ieri..si cred ca o perioada nici n-o sa mai dorm..nu vreau sa pierd nicio clipa din nebuloasa asta numita viata.
Ma intalnesc cu amici si prieteni si eu mereu am ceva de povestit. Dar mereu! De cele mai multe ori, istorioarele sunt funny..sau le fac eu sa devina funny daca-s prea sobre si serioase..
Si de multe ori, in discutii si concluzii, ma gandesc..eh, asta am facut, asta am patit, asta...check..la fel si asta..deci, ce mi se mai poate intampla?
Mai nimic..Mda?! As fi surprinsa!!!
Actiunile mele sunt un nesecat izvor de situatii una mai ciudata ca alta...bolnavicios de ciudate..
Cum sunt om si eu, si am suflet, si gandesc si simt..mai sunt si femeie pe deasupra, deci inmultiti cu 10 drama..imi place atentia, cocoloseala si alintatura..asezonate elegant cu vorbe frumoase si goale, povesti nemuritoare si happy end-uri desprinse de pe Acasa tv..
Si iata ca mi-a dat Dumnezeu exact ce (cica!!!) imi doresc: atentie, cocoloseala, alintatura, vorbe frumoase si evident, fara esenta..
Doaamneee! Dar ce iures! Ce invalmaseala de emotii! Ce ganduri minunate mi-au strabatut emisferele cerebrale in aceasta saptamana..Si cat am asteptat weekendul..Dar vai!
Nici Shakespeare n-ar fi stiut sa-si lase penita sa curga atat de mladios si dulce ca sa poata imortaliza periplul de energii si emotii..
A venit ziua de vineri..mult asteptata zi de vineri..urma un weekend fabulos in bratele iubitului meu..
Fâsss..s-a dus dracu'..
Asa deci si prin urmare, am revenit urgentissimo acasa, am programat deja pe seara asta ce si cum..
O sa ies cu prietenii mei previzibili si normali.
Doamne! Sunt atat de frumosi oamenii previzibili si normali!!! Imi vine sa-i iau acasa!
P.S.1 Din respect pentru medicina, nu voi judeca neputinta voastra de a sesiza esenta patologica a comportamentului vostru. Eu nu am patit/auzit/pomenit/vazut/citit/etc asa ceva DE CAND PORT CHILOTI.
Si port chiloti de 30 de ani, imediat..
P.S.2 Imi pare rau, dragii mei, ca nu pot fi mai transparenta si nu pot descrie exact ce mi s-a intamplat. Dar ca un omagiu adus acestei experiente de domeniul SF, voi scrie despre obsesii.
Despre asa inchipuita dragoste putreda si bolnava, despre obsesiile si blocajele pe care ni le creem.
P.S.3 Sunt una dintre cele mai mari tampite din cate cunosc. Cred ca o sa-mi ofer chiar si un premiu..
Pana una-alta, sa fie liniste.
Iar la intrebarea din titlul postarii trecute, raspunsul e monosilabic, dur si nu lasa loc de interpretari si ajustari.
NU.
Nu exista dragoste la prima vedere.
Aia se numeste nebunie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu