Let's kill the time.

Vreau sa fiu mica.

Sunt mica..am 40 de kile si un metru cu mainile ridicate..dar vreau sa fiu la stadiul de jucat cu papusi si sarit elastic in fata blocului pana se lasa intunericul si ma striga maica-mea sa ma cheme in casa.

Am vrut sa cresc repede, sa fac si sa dreg, sa invat ca sa stiu, sa experimentez ca sa pricep..si tot asa..

Am invatat si tot nu stiu, am experimentat si tot n-am priceput..

Nu mai pot sa sar elastic pentru ca nu mai am conditie fizica..maica-mea nu ma mai striga de pe geam, indiferent cat e ceasul..

Jobul meu ma copleseste, am intrat in dispute inutile si obositoare cu oameni cu care nu aveam de ce sa intru macar in contact, ma complic si complac cu situatii similare unor vampiri de energie..

Plec dimineata si vin seara, sunt mai tot timpul obosita si ciufuta..

Daca asta inseamna sa fii mare, apoi nu-mi mai trebuie..

Dar nu am ce sa fac..nimeni nu are ce sa faca.

Mi-as dori din suflet sa nu ma atinga rutina..sa stea departe de mine, sa ma lase-n pace..sa mearga la cei care o asteapta si o primesc cu masa pusa..eu n-o vreau!

Si ma inghesuie si ma sufoca si ma stranguleaza..

Ma imbrac la fel in fiecare zi. Nu cu aceleasi haine, dar in acelasi stil..am inceput sa ma machiez la fel..am gasit un stil de machiaj foarte simplu si rapid..si am inceput sa mi-l "administrez" zilnic..

Fara artificii, fara brizbrizuri..

Am vrut sa scriu in fiecare zi, dar tot ce iesea erau randuri intregi de schelalaituri si suspine fortate..Citesc multi oameni..si foarte multi se regasesc..Nu vreau sa devin o isterica frustrata si sensibilizata de VIATA.

Si de asta n-am mai scris. 

Vorbeam acum cateva zile cu Sanziana, o prietena..si am constatat cu uimire si placere cat de asemanatoare ne-a fost copilaria..:)

Eu nu am amintiri vechi. Si cand zic vechi, inseamna ca nu-mi amintesc lucruri din anii trecuti..liceu sau prima facultate..cu toate ca nu a trecut atat de mult timp.

Drept urmare, copilaria mea tinde sa se lase invaluita de o ceata groasa..

Si povestind cu ea, mi-am amintit cum o cautam pe mama in plasa cand venea de la munca..nu avea nimic..:) Apoi tipam la geam sa-mi arunce niste banuti pentru inghetata..daca erau monezi, le punea intr-o cutie de chibrituri..daca erau bancnote, intr-un carlig de rufe..

Doamne! Ce bucurie mare simteam cand, de la etajul doi, vedeam cum se roteste carligul si gravitatia mi-l aducea..apoi urma inghetata! La cornet, de ciocolata..de fapt, cacao..

Lucruri atat de mici si atat de mari, totodata..

Acum nu mai strig la geam sa-mi arunce bani..nu mai e cazul..inghetata e alta..mai buna, mai scumpa, mai frumos ambalata..dar nu-mi aduce aceeasi emotie..

Duminica ma duceam in vizita la Cosmin, la bunul si dragul meu Cosmin..si i-a venit geniala idee sa mancam "inghetata dinaia de cand eram noi mici"..am cumparat cinci..si am mancat..in liniste si cu bucurie..

E 12 imediat..tre' sa-mi fac baie si sa-mi calc o camasa pentru maine.

Sunt epuizata ca bateria Blackberry-ului pe care il detin..macar el are incarcator..

Astept weekend-ul. 

Nu am planuri si nici nu-mi fac. Oricum e haos..

Vreau sa fiu mica. Dar nu mai am cum.

Noapte buna...