Breaking news..!

Ma simt atat de rau ca n-am avut vreme sa scriu in ultimele zile..:(

Imi vine cate o idee si o scriu in telefon sau imi fac o cruciulita cu pixul pe mana..pentru ca ba sunt in troleu, ba pe strada..

Degeaba!

Cand ma apuc de scris si-mi consult notitele, nu vad decat un cuvant.."perdea" sau.."magar"..

Naiba stie ce revelatie avusesem..perdeaua ramane o perdea..iar magarul, un magar..toata viata lui..

Deja devine cliseu sa ma plang de sesiune, avand in vedere ca e trecut de 8 seara si eu abia m-am trezit..Somnul de frumusete s-a transformat intr-o minihibernare..

Dar era imperios necesar sa dorm dupa experienta Sprancene - partea 2.

Sa incepem cu inceputul..

Dupa examenul monstru (care nu e chiar asa de monstru, dar imi place drama!), examen al carui rezultat a fost catastrofal de bun (9!!!), incepusem sa ma resemnez si sa ma culc pe-o ureche..si la propriu, si la figurat..Multe zile m-am simtit obosita si fara chef..

Si pentru ca trecuse perioada de timp si trebuia sa-mi fac retusul la sprancene, m-am programat frumusel la Elena, cosmeticiana..

Cu schimburile de tura de rigoare ca sa pot sa merg si la examene si cu scenariul ca voi sta minim 2-3 zile la Bucuresti.

Zis si facut!

Ieri dimineata, dupa ce am plecat in tromba de la munca si m-am intors din drum de 3 ori (o data pentru incarcator, o data pentru portofel si inca o data pentru casti), am catadicsit sa prind autobuzul spre Brasov..Stand pe scaun, ma gandeam in sinea mea.."Te-ai intors din drum.." si acolo s-a oprit gandul! 

Din superstitie n-am superstitii! 

M-am rujat si pieptanat in autobuz, oglindindu-mi chipul gales in geam si fredonand cu mmm, tananannaa melodia pustoaicei aleia Nicole Chery..Memories..

Cu acelasi cantec in casti si-n suflet, am ajuns la gara..

Probabil pentru cei mai multi dintre noi gara e doar GARA. Adica te duci, te urci in tren, vii, pleci..e curent si destul de multi dubiosi pe centimetrul patrat, Bake Rolls sunt mult mai scumpe decat in oras..etc..

Ehh..pentru mine nu e chiar asa. Nu e deloc asa.

Cata vreme imi vizitam iubitul la Timisoara, petreceam in gari mult timp. Foarte mult..

Dorinta de a-l vedea ma macina si ma ardea ca un Iad..revederile erau Raiul..

Gara era Purgatoriul.

Cat am stat pe peron a fost cum a fost, dar cand m-am urcat in tren..

M-a pufnit plansul instantaneu.

Totul era atat de viu. Dureros de vie..fiecare amintire..am fost coplesita.

Pana sa ma asez mai bine in scaun, am ajuns in capitala.

In tren era racoare si grijulie cum sunt, mi-am pus in bagaj hainute..doua pulovarase, blugisori, sosetele..Ca sa am! Cine stie ce geruri de iunie mai vin!

Mai, oameni buni..cand am deschis usa si am coborat prima treapta..am urcat-o inapoi. Mi s-au activat instinctele de supravietuire.

Irespirabil.

Mi s-au uscat narile, am transpirat prin toti porii si hainele s-au facut una cu pielea. Mi-am dat sosetele jos, puloverul si mi-as fi dat si blugii..dar e amenda mare..

M-am incurajat in gand si am coborat din tren.

Pe peron ma astepta un prieten, caruia ii multumesc pentru rabdarea de a-mi asculta prostiile si pentru ca a venit dupa mine (cand eu am plecat din Ploiesti, el a plecat de acasa..adica, actiunea de a lua pe cineva de la gara dureaza in Bucuresti la fel de mult cu a parcurge o distanta intre doua orase..Groaznic!)

Au urmat niste ore fierbinti. 

Am gasit, totusi, si niste avantaje in cuptorul ala cu sase sectoare.

1. Nu ai nevoie de farduri. Deloc. Poti sa-ti dai pe fata si cu glet..in 30 de secunde, gletul iti atarna pe tricou. La fel fondul de ten, rimelul si alte prostii pe care ai cheltuit bani.

2. Nu ai nevoie de placa de par. Indiferent de textura lui, la mijlocul zilei oricum esti afro..

3. Nu ai nevoie de haine (prea multe)..poti umbla ca triburile din Papua, Noua Guinee..cu o frunza inainte si una inapoi..

4. Nu e necesar sa-ti cumperi cartela pentru calatoria cu tramvaiul. E atat de aglomerat, incat controlorul nu are cum sa se plimbe printre oameni.

5. Toti oamenii au venele atat de turgescente de la caldura, incat nu ai nevoie de garou ca sa recoltezi sange.

6. Spitalul Floreasca este pozitionat extrem de aproape de Dorobanti. Oricine lesina cand vede preturile, primeste ajutor de specialiate in cel mai scurt timp.

7. Si cred ca ar mai fi si alte aspecte de genul acesta..

Cu toate astea, imi place Bucurestiul foarte mult.

Agitatie, aglomeratie, viata.

Dupa licenta, ma mut.

Voi face cursul de autopsier la institutul Mina Minovici si voi ramane acolo..

Ieri la pranz m-am intalnit cu o prietena. Am fost la masa, ne-am plimbat prin parc si mi-a aratat Bucurestiul din Ferentari pana-n Dorobanti.

Seara, istovite (eu cel putin, eram lesinata..) am ciugulit cate ceva si ne-am pus la somn.

Repetam in mod obsesiv ca mi-e cald, ca-s lipicioasa ca o banda de prins muste, ca nu mai rezist, ca astea nu-s conditii, ca nu se poate sta asa..si atata mi-am plans de mila, pana am adormit..

Dar nici asta n-a durat mult..

Am luat decizia sa plec spre Brasov cu primul tren.

Cand m-am trezit, dupa 2-3 ore de motaiala, si m-am uitat in oglinda...PAANIIICAAA!

Aratam ca Bucks Bunny. 

Arcadele imi erau umflate, nu vedeam cu ochiul drept pentru ca imi atarna pielea efectiv si-mi deranja campul vizual.

Si ma uitam ingrozita, intrebandu-ma cum ies asa din casa..

Data trecuta cand m-am tatuat, cateva zile a fost zona mai sensibila, dar in niciun caz n-am aratat ca si cum as fi stat 12 ore atarnata cu capul in jos..

Dar la microleziunile produse de tatuaj, s-au adaugat si cele 170 grade din casa.

Rezultatul - fata mea arata ca o pita dospita.

Dupa 10 min petrecute cu capu-n congelator, am putut iesi pe strada fara sa tresar cand imi vedeam fata reflectata in ceva.

Si m-am urcat in primul tren. 

Imediat ce am ajuns in Brasov, am baut o cafea(ei) si o bere(eu) cu un prieten si iubita lui..

Apoi, prin aceeasi caldura ucigatoare, m-am grabit spre casa..si am dormit toata ziua..

Acum ma apuc de citit. Maine am examen. Am auzit ca e greu..

Dar nu ma incarc negativ dinainte!

Pe curand! :)