Ruleta ruseasca...

Daca tot mi-am declarat dependenta de internet, trebuie s-o adaug si pe cea de Facebook. 

Da. Am o groaza de vicii! Si cel mai mult ma impacteaza in sesiune, cand si peretii devin mai interesanti decat ceea ce ai de invatat..si cu atat mai mult Facebook-ul! Toata lumea se plange, se vaita, posteaza poze anti-examene..ce sa mai! Chinul de pe lume..

Dar iata ca in afara de faptul ca-mi mananca timp pretios aceasta retea de socializare, cum o numesc unii, mi-a adus si niste beneficii.

Nu plec fara casti nicaieri. Si de fiecare data, fara exceptie, imi ia zece minute sa descurc firele alea ca sa pot sa ascult si eu Fuego mergand pe strada. Eu sunt colerica. Am pusee hipertensive cand tot trag de un fir si parca mai rau se incalceste treaba. 

Asa e viata mea de ceva vreme incoace. Incalcita ca firul unor casti aruncate in fundul unei genti doldora de rujuri si pudre. Nu sunt o tipa relaxata..la modul, eehh..ce-o fi o fi! Trebuie sa stiu ce-o fi! De parca ma ajuta la ceva..

Imaginati-va ca urcati la bordul unui avion.. in varful picioarelor, va strecurati in apropierea cabinei si priviti uimit multitudinea de butoane, butonase, leduri si manete...

In secunda aceea, pilotul se adreseaza copilotului, manifestand o curiozitate ca de gradinita.."Pentru ce sunt toate aceste butoane si manete? Ce functii au ele?" 

Wtf?!!!?? Esti aproape sigur ca va fi ultimul zbor..pilotul habar n-are..

M-am trezit bombardata din toate partile de fel de fel de pareri si sfaturi, unele mai imperative ca celelalte.

Fa asa! Nu! Fa invers! Muta-te acolo! Sa nu-ti dai demisia! Dar de ce mai lucrezi inca acolo? Etc..

Apreciez dorinta oamenilor din jurul meu de a ma ajuta. O apreciez sincer. 

Faza e ca, in momentul de fata, eu sunt avionul. Voi sunteti pilotii. Si ar fi ideal sa nu incercati macar sa ma ridicati de la sol. Pentru ca nu stiti sa ma pilotati. Nici eu n-as sti in ce va priveste.

Scriu aici pentru ca cei care isi expun parerile imi citesc blogul. Argumentele voastre au in egala masura avantaje si dezavantaje, lucru care e perfect normal. Dar ma bulverseaza. Pentru ca cei care isi expun parerile imi sunt apropiati si stiu ca imi vor doar binele. Habar n-am ce o sa fac! Probabil ma voi hotari in ultimul minut, tipic mie, si voi lua si o decizie corecta.

Gata! M-am plans destul..:)

Revenind la miraculosul Facebook si la beneficiile lui, as vrea sa va spun ca am cunoscut o persoana cum n-ai ocazia sa intalnesti prea des in lumea in care traim.

Intamplarea face ca persoana in chestiune sa fie un cunoscut al prietenului meu de suflet, Cosmin. Primind cele mai bune recomandari, am dat curs unor discutii..pe Facebook.

Mihai, ca despre el vorbesc, si-a aratat dorinta si disponibilitatea de a ma ajuta dupa ce i-am facut un scurt rezumat al situatiei mele actuale. Astfel, m-a pus in legatura cu niste oameni pentru care, probabil, voi lucra in scurt timp. A venit ca o pelerina roz cu floricele intr-o zi ploioasa. Adica taman la timpul si momentul potrivit.

Fiind usor nevrotica, nu reusesc in permanenta sa-mi mentin concentrarea in vederea solutionarii provocarilor pe care le am. Automotivarea sufera cel mai mult din prisma modului in care privim circumstantele propriei noastre vieti. Si am probat aceasta teorie. Cand sunt plina de energie si speranta, vad sanse la tot pasul.

Oportunitatile sunt precum niste particule mult mai mici decat atomii, ce se materializeaza si capata existenta doar in momentul in care sunt vazute la microscop de catre cel care VREA SA LA VADA.

E greu sa fii motivat atunci cand esti confuz..asta legat de nemultumirea mai sus exprimata ( analogia cu avionul). 

Voi face totul pe moment. Nu vreau si nu-mi permit sa-mi incarc viitorul cu nimic in plus fata de ceea ce e absolut necesar. Si daca-mi permiteti un sfat, faceti la fel! Faceti ACUM, astfel incat viitorul sa ramana mereu deschis si liber. Daca programati ceva si nu iese, creste consumul de energie si de timp pentru o eventuala rearanjare a situatiei.

Am si n-am sentimentul misiunii. Oscilez ca o tensiune arteriala proasta.

Acum vreau, acum nu vreau..acum stiu, acum nu mai stiu..dar decizia o iau eu. Cum tot eu voi suporta consecintele. Prietena mea, dupa ce imi tine cate o teorie, de cele mai multe ori bazata pe experiente de viata, isi ridica spranceana si zice.."Mna, oricum faci ce vrei! " 

Asa este! :)

Referitor la sanse si oportunitati, ii multumesc lui Mihai. :) Din tot sufletul!

Cred ca e un tip foarte fain si arata impecabil, intre noi fie vorba..;)