Money, money, money..

Salutare, oameni buni!

Aseara am dormit tot la Alina, colega mea..la sfarsit de luna probabil imi face si factura..si pe buna dreptate! Am savurat o bere inainte de somn si din discutii in discutii, ajungem la concluzia ca peste 3 zile ar trebui sa predam lucrarile de licenta.
24 mai mi se pare o data asa, fara niciun Dumnezeu..m-am gandit in capul meu strasnic de destept ca deadline-ul asta a fost stabilit aiurea, data finala fiind de fapt 31 mai..dar cum nimeni nu respecta termenul, sa mai avem o saptamana la dispozitie sa trimitem lucrarile. Sper sa fie asa!

Am ajuns dimineata la pensiune si colega mea mi-a inmanat o lista luuuunga de persoane care urmau sa vina astazi la interviu. Intentionam sa mai lucrez la licenta, dar n-am mai apucat..am intervievat ca un director de resurse umane, la foc continuu. Si am si gasit pe cineva care se potriveste profilului..e un mulatru! Foarte fain mi s-a parut! :)
Si daca tot s-a facut aproape seara, nu are rost sa ma mai strofoc pentru licenta..o lasam pe maine..poate am mai mult timp! Daca nu, pana in 24 mai..ohooo...mai e o gramada!

Dimineata am infulecat niste covrigi stand pe banca si asteptand autobuzul. In fata mea, la cativa metri, a oprit o masina nemteasca. Neagra, curata si scumpa. La volan un barbat. N-am fost prea atenta la el. Ma holbam la masina..avea niste chestii rosii pe la cauciucuri..frane de ceramica, probabil..daca exista asa ceva..
Din dreapta coboara o fata. Nici prea-prea, nici foarte-foarte..Se saruta scurt si el pleaca.
Ea se aseaza langa mine pe banca. Are un ceas destul de scump si o poseta la fel de scumpa. In rest, e imbracata normal..ca sa nu spun modest.
Vine autobuzul...

Ati vazut Godzilla?
In momentul in care se deschid usile, cam asa se manifesta toata lumea..Te calca efectiv in picioare ca sa prinda un loc pe scaun. In multe dimineti le-am coborat toti sfintii. O data m-am certat tot drumul cu o baba care a dat cu mine de usi si de geamuri ca sa se aseze pe scaun...
Asta ca sa va faceti o idee..Cum n-am chef sa ma enervez de dimineata, astept sa urce barbarii, hunii si tatarii, si apoi ma instalez si eu langa geam, pe scara sau unde mai gasesc loc. In picioare, evident.
Am facut la fel si in dimineata asta..mi-am mancat covrigii si aproape de ora plecarii, m-am urcat in autobuz.
Langa mine, fata de pe banca..
Si ma gandeam..cu siguranta merge la serviciu. Cel care a lasat-o in statie era, probabil, iubitul ei..
Destul de contrastant..el o masina foarte scumpa, ea, cu autobuzul..probabil lucreaza la vreun hotel, receptionera sau ospatarita...Imi dau castile jos, ii caut privirea si dupa ce o dezarmez cu un zambet ( era incruntata ) o intreb.."Ai idee la cat pleaca primul autobuz spre Poiana? Nu m-am uitat pe program.." Ea imi raspunde ca pleaca la ora 6..
Am mintit. Stiam la cat pleaca. Fac naveta de mult timp...
Si am inceput sa povestim verzi si uscate. In drumul de 20 min am aflat unde lucreaza, ca e studenta, cu ce se ocupa iubitul ei si multe altele..La final de statie ne-am urat una alteia "serviciu usor" si ne-am vazut de drum.


Si atunci s-a nascut o curiozitate in capul meu, despre care v-am spus mai devreme ca e destept..
Cat de tare isi pune amprenta diferenta de clasa sociala intr-o relatie amoroasa? Cat conteaza daca unul este sarac si unul bogat? Ar putea merge? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?

In societatea noastra draga si fara de cusur se promoveaza in mod uzual si sistematic un cult al personalitatii si implicit al diferentierii, fapt ce va genera consecintele de rigoare asupra vointei de asociere a indivizilor.
E ca si cum EU ma imbrac in verde fosforescent si tot restul lumii poarta haine portocalii fosforescent.
Toti iesim in evidenta, dar EU vreau sa ies mai tare..
Nu stiu ce inseamna sa fii bogat, ca si suma de bani. Cum nu stiu ce inseamna sa fii sarac, tot ca si suma de bani. Sunt doua notiuni relative si volatile...si foarte, foarte subiective.
Cred ca ar fi ideal sa construim o iluzie a transgresarii fronturilor dintre clasele sociale printr-un efort individual...macar pentru o clipa sa ne simtim EGALI.

Am trait toata viata modest. Poate foarte modest.
Cand eram copil, nu ma deranja. Pentru ca ma preocupau jocul si rochitele, atunci cand le aveam..Nu as putea spune ca mi-a lipsit ceva din tot ce mi-a fost necesar sa cresc. Dar au fost lucruri pe care mi le-am dorit si nu le-am avut. Nu invinovatesc pe nimeni pentru asta...Dimpotriva!!! Intelegerea si linistea in care am trait au contat mai mult decat orice altceva..si vad asta acum, cand sunt adult...

Tin minte ca in liceu 95% din colegii mei se meditau. La o materie, doua, noua..
Niciodata n-am facut meditatii. Nu mi-am permis. Si nici n-a fost nevoie. La momentul ala as fi vrut sa merg si eu alaturi de ei, dar ar fi fost un efort financiar prea mare..Si cum o mana o spala pe cealalta, invatam singura acasa, avand rezultate de multe ori superioare la invatatura..dar tot mi-a ramas un sentiment ciudat cand ma gandesc la asta..

Situatia mea financiara nu ma complexeaza. Atata AM, nu atata SUNT..cine poate vedea asta dincolo de hainele pe care le imbrac, dincolo de faptul ca merg cu autobuzul, e ok..cine nu, e tot ok..

Cu privire la relatiile intre oameni din clase sociale diferite..nu cred ca merg.
Prapastia se adanceste direct proportional cu fiecare leu pe care unul sau celalalt il are in plus, respectiv in minus. Si asta pentru ca lumea noastra e atat de materiala, incat imi vine sa vomit.
Ne axam pe deosebirile dintre noi ( financiare ), in loc sa cautam puncte comune si asemanari.

P.S. Esti prea bogat pentru mine! Imi pare rau! :)