..Gramatica si viata..

Salut!

Azi, dupa scoala, m-am oprit cu fetele la berarie. 

Cand zici bere, zici ori mici, ori barbati. Ori ambele.

In timp ce ne savuram sfioase licoarea amaruie si proaspata, povesteam despre lucrurile pe care le avem in comun..si slava Domnului, avem! 

Eram pe terasa, la soare..cativa norisori imi amenintau machiajul, dar a fost alarma falsa..

Camuflata dupa ochelarii de soare, priveam ca Gioconda - in toate partile, fara sa-mi misc capul prea tare. Punctele de interes le-au reprezentat niste baieti..erau si ei la o masa, galagiosi si agitati..dar nu ma galagiosi decat noi..Am chicotit si am ras ca niste capre..noi de ei si ei de noi, probabil..

De ceva vreme am ajuns acasa. Intentionam sa ma apuc de invatat pentru un examen de saptamana viitoare, si cum invat cel mai repede daca-mi fac schite, am cautat in birou ceva pe care sa scriu..

Si am gasit o agenda..

.. in ea, o factura de la Electrica...18.04.2010..

Adresa era cea la care locuia fostul meu prieten.

Hm..

"Frate, asta-i un cerc vicios si eu continui sa ma invart in el ca o curca beata"..

Am ancore mentale cu melodii, feluri de mancare, strazi, restaurante, haine, parfumuri..absolut toate lucrurile pe care le vad imi aduc aminte de ceva sau de cineva. 

Nu sunt agatata de trecut ca si fel de a fi. Nu traiesc acolo..dar..

Zilele trecute incercam sa-mi imaginez cum ar fi sa nu mai am senzatiile astea..unele imi fac placere, altele ma sensibilizeaza pana la lacrimi..n-am reusit sa-mi duc la bun sfarsit experimentul emotional de a trata totul ca pe ceva complet nou, fara vreo emotie trezita..pentru ca din metru in metru, din secunda in secunda, se ivea ceva care imi amintea de trecut..

Care-i faza cu relatiile astea vechi spre care tot tindem? De ce ne dorim sa ne intoarcem? Sau, ne dorim cu adevarat sa ne intoarcem? 

Raspunsurile pot fi si sunt fara numar, cum ar spune unii..

Daca o facem, o facem din niste motive reale, simple si comune in cele mai multe situatii.

Din teama de singuratate. Din teama ca noul partener ne poate respinge. Din obisnuita si comoditate..stim cum e acea persoana si cum suntem noi in raport cu ea..Din teama ca nu vom gasi "ceva mai bun"..

In capul meu a fost haos multa vreme..inca mai am momente in care ma pierd efectiv in trecut..dureaza putin..cateva ore sau zile..e ca o boala cronica ce se acutizeaza din timp in timp..

Tratamentul este acelasi. Plans mult, somn mult, destainuiri interminabile si discutii nesfarsite despre "eram", "faceam", "ziceam"...

Discutam cu prietena mea zilele trecute despre relatiile noastre anterioare.

Si eu si ea am avut momente tensionate si nu chiar placute de-a lungul timpului alaturi de barbatii pe care i-am iubit.

Eu abia mi le amintesc..si cand o fac, o fac fara emotie..cred ca ala e momentul in care stii ca ai trecut peste. 

In schimb, amintirea momentelor frumoase e atat de vie si ma rascoleste atat de tare, incat imi vreau vechea viata (sub aspectul vechii relatii) inapoi...cateodata..

Acum sunt lucida. Desi am baut ceva. 

Nu m-as reintoarce in niciuna dintre relatiile mele anterioare. Indiferent de durata lor, de intensitatea lor, de fostii mei parteneri...daca fac parte din trecutul meu, acolo trebuie sa ramana. In trecut..

Consider ca experientele anterioare reprezinta niste trepte ce ma ajuta sa urc spre fericire.

Eu stiu mai bine ca oricine ce am trait, cat am iubit, cat am suferit, ce invataminte am tras..

Incerc sa dau timp timpului, sa-mi ling ranile..sa sper ca se vor cicatriza frumos..

Dar nu mi-as relua niciuna din relatii..E loc de mai bine! ;)

Pentru unii e grea gramatica..din considerentul vietii, trecutul e undeva in urma, prezentul este cel cu care ne batem capul acum, iar viitorul trebuie imbratisat si primit cu zambetul pe buze!

Va doresc o seara linistita!