Teoria conspiratiei.

E jale ce-i afara...o data la cateva secunde un blitz imens se aprinde si-mi lumineaza intreaga receptie. Fulgera..A tunat mai devreme de mi s-a facut pielea de gaina inclusiv pe fata. Daca nu eram epilata, ma puteai confunda usor cu un arici.

Imi voi exprima vesnic dispretul pentru ploaie, tunete, fulgere si alte fenomene dinastea incontrolabile si salbatice. Din fericire, ma aflu la adapost..

O prietena de-a mea trece printr-o situatie neplacuta vis a vis de relatia ei amoroasa. Si povestind multe ore despre impasul in care se afla, mi-am reamintit, foarte vag ce-i drept, despre suferinta in amor.

De-o buna perioada de timp sufar de asa numita "anestezie psihica dureroasa"..

Folosesc expresia la superlativ deoarece ea defineste un simptom din schizofrenie..si as vrea sa cred ca n-am luat-o inca pe aratura..

Inca...

Lasand la o parte problemele de sanatate care sunt de departe cele grave, mai grave chiar decat o durere de inima, metaforic vorbind, trebuie sa recunoastem ca e cumplit sa suferi din dragoste.

Nu se compara cu nimic..e sufocant..

Si e la fel la toata lumea...

Nu exista o unitate de masura care sa aprecieze sau sa reuseasca sa defineasca intensitatea emotiilor..negative, in cazul asta..

Cand ti se intampla nenorocirea, iti vine parca sa-ti doresti o excursie in Triunghiul Bermudelor..sau sa participi si tu la un experiment ca Philadelphia..pe scurt, sa dispari naibii din dimensiunea noastra. Undeva unde nu mai doare..

In timp ce scriu am un nod in gat.

Mi-e atat de frica de suferinta aia, incat mi-as incatusa inima.

Zilele trecute, cand statusul meu psihic era undeva spre minus infinit, ma gandeam ca ar fi perfect daca inima mea ar avea un creier numai al ei. Dar sa fie un creier de geniu. Destept rau de tot. Cu miliarde de circumvolutiuni, neuroni si sinapse incat sa nu le poti numara..si sa gandeasca, frate!

Sa gandeasca!

Si cand imi imaginam ce bine ar fi, exact in secundele alea, imi dadeam seama ca inima mea chiar asa se comporta. Nu asculta! Nu pricepe! Nu intelege niste lucruri basic..de clasa a patra. Ia decizii singura.

Decizii care nu prea m-au avantajat in timp.

Si de cand am decis sa mai iau hotarari si cu dragutul meu cap, parca e mai liniste..dar nu-s fericita!

Motivele disputelor din relatia prietenei mele nu au nicio relevanta. Te poti certa din orice, nu asta conteaza. Si din respect pentru ea, nu le voi aminti aici, desi le cunosc foarte bine.

Si stiti cum sunt femeile! Despica firul in opt sute cincizeci si trei de alte firicele si apoi de la capat! Sa nu cumva sa omitem vreun aspect! 

Ca idee generala, totul se reduce la compromis.

Pe cate de mare e, pe atat de mare va fi si problema ta. E simplu.

Sa permiti unor lucruri sa se intample, desi in mod uzual nu faci asta, se intoarce ca un bumerang.

Cu viteza mare si cand te astepti mai putin.

Si dupa ce te dezmeticesti, umflata de plans sau manios la culme, iti dai seama ca te-ai sabotat singur.

Ai conspirat singur impotriva propriei tale fericiri..Felicitari! Esti inca unul dintre marii pierzatori din lupta cu relatia perfecta..

Ce sa faci acum? Sa-ti spargi capul? Sa-ti scoti trei dinti dintr-un pumn? 

Nu.

Sa accepti ca ai gresit si sa te schimbi..si daca nu te schimbi in esenta, macar sa-ti revizuiesti atitudinea in raport cu ceea ce te-a adus aici.

Compromisurile, cu precadere cele mari, iti submineaza subtil modul de viata si personalitatea. Te transformi in marioneta cuiva care a fost suficient de istet sa te faca sa crezi ca shimbarea a venit din tine, pentru ca tu ti-o doreai. In momentul ala nu mai vorbim de o situatie de tip castig-castig, cum se vrea a fi o relatie sanatoasa si frumoasa.

Cand iubesti, iubesti in ansamblu..si trebuie sa-i permiti celuilalt sa traiasca si el. Fiecare e deosebit in felul sau..si daca mintea ta nu concepe unele chestii, nu te grabi sa le respingi..

Postarea asta este un omagiu adus sufletului meu sfartecat si aruncat la gunoi.

Suferinta a fost un profesor exigent, dar drept..am luat note proaste atunci pentru ca nu invatasem..

Astept ziua in care voi aplica tot ceea ce lacrimile mi-au intiparit pe veci in minte..

Deci, fara compromisuri.

O noapte...furtunoasa va doresc!

:)