Bine v-am gasit, dragilor!
Traiesc de cateva zile o adevarata telenovela. Desi n-am astfel de
indeletniciri ( gen atarnatul la TV, stergandu-mi balele la imagini cu Jose
Armando), e lesne de recunoscut cand te afli intr-o conjunctura de tipul “Soacra
cu trei nurori…”
Eu n-am soacra. Implicit ea nu
are nora. Si daca va avea vreodata, va avea doar una. Pentru ca are un singur
baiat. Iar scopul ei este sa-l protejeze.
Am auzit des de acest gen de
conflict autist si nevrotic, din care nu prea ai cum sa iesi nesifonat, indiferent
cat de zen ai fi. Conflictul, cateodata tacit, cateodata de-a dreptul
tulburator de isteric, deriva dintr-o disputa pentru posesie. E al meu, ba e al
meu…ba al meu! Si bietul de el, avand rol de fiu si partener simultan, se
afla la mijloc si fara prea multe solutii...:(
Multi parinti isi cresc copii
pentru ca la batranete sa aiba cine sa le dea o cana cu apa. Atat de trist, de
meschin si de cliseu, incat mi se ridica parul pe ceafa..De-a lungul vietii,
manipuleaza sistematic si constant, amintind odraslelor ca s-au sacrificat ca
Iisus pe cruce ca sa aiba ei tableta si role..
Repet, patetic si meschin.
Nu, dragi parinti. Nu v-ati
sacrificat. V-ati ajutat copilul sa creasca. Era datoria voastra de parinti.
Oricum, daca nu suferiti de vreo boala psihica, v-ati iubit copilul neconditionat.
Tot ce ati facut ati facut din dragoste. Deci nu mai asteptati cani cu apa la
batranete..Le veti primi si fara sa le cersiti..
Cred ca la nivel psihologic si
inconstient, reactia pripita de respingere pe care o simtiti vis-à-vis de mine, ia nastere din
cauza ca am aparut in viata si familia dvs destul de brusc si credeti ca am
intentii ascunse si doresc sa stric legatura
care s-a format intre dvs si propriul copil.
De cele mai multe ori apare o
negare a faptului ca v-a crescut copilul - care a devenit matur si care are
acum capacitatea de a lua decizii singur. Dorinta asta de control aproape
obsesiv nu face decat sa-l schilodeasca, sa-i stirbeasca masculinitatea si
sa-l efemineze. Nu ati crescut un handicapat. Nu este necesar sa incercati sa-i
dictati fiecare pas. Nu este o marioneta. Aici nu suntem la teatru..
Cel mai des deceptionate de
propriul partener, mamele de baieti doresc sa pastreze aceasta legatura cu fiii
lor doar pentru ele. In exclusivitate. Si astfel apare invidia si gelozia mamei
fata de noua femeie. Ea considera ca aceasta din urma a detronat-o si incepe
sa-si dispute iubirea totala a baiatului, fara a intelege ca sunt doua lucruri
complet diferite.
Mama va ramane mama. Prima si
probabil cea mai importanta femeie din viata lui.
Iubita/sotia/logodnica/amanta/prietena/etc nu reprezinta un rival. Pentru ea, baiatul tau are altfel de sentimente.
Relatia cu socrii este o relatie
in care trebuie sa demonstrezi in mod constant ca reprezinti alegerea cea mai
potrivita. Aceste presiuni nu sunt deloc usoare, mai ales ca au in spate niste
exigente, de obicei, foarte inalte.
Eu refuz sa lupt. Refuz sa
alimentez orice conflict. Toleranta este o calitate umana care pune in miscare
sentimente si mai frumoase..respect, incredere, iubire.
Daca puneti etichete “dupa ureche”,
fara sa dati sansa omului sa va arate ca
va inselati, atunci trebuie sa aveti si puterea de a suporta niste
consecinte. Inteleg ca nicio partenera nu va fi destul de buna pentru el. Insa
un pic de obiectivitate n-a omorat pe nimeni..
Si mai cred ca el a procedat corect.
Incercarea lui de a media acest conflict, care va apartine, este o dovada de
maturitate. Va felicit ca l-ati crescut asa! :)
Insa, o perceptie odata instalata,
cu greu se schimba. Iar speranta ca timpul le rezolva pe toate, s-a dovedit in
multe cazuri eronata…
Pana una alta, va doresc liniste
sufleteasca si va asigur ca baiatul
dumneavoastra se afla pe maini bune! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu