Duminică dimineată.
Stăteam în brațele lui până când adormeam înapoi..se trezea mereu înaintea mea..ieșea din dormitor în vârful picioarelor..deschidea televizorul..de pe canapeaua albastră urmărea emisiuni cu temă politică..apoi le comenta cu mine. Eu nu știam niciodată cine sunt toți acei oameni despre care vorbește..nu mă uitam nici atunci la televizor. Cred că președintele țării e Băsescu..și e suficient atât.
Făceam cafea și o beam în pat..
'' Păpușică, ce facem astăzi?''..la fel ca la discuțiile despre politică, eram mai mereu în dificultatea de a răspunde la întrebarea asta..
" Trebuie să mă gândesc" , îi răspundeam..."Păi gândește-te! "..." Nu pot așa..".."Dar cum?"
" Ia-mă în brațe.."..și mă trezeam cuibărită la pieptul lui..închideam ochii și fiecare celulă a corpului meu își dorea să nu se termine niciodată..
Adormeam.
Puține sunt momentele în care tânjesc după ce am avut. Și asta pentru că trecutul se îndepărtează cu aceeași viteză cu care mă apropii de viitor.
Nu vreau să uit nimic din ce m-a făcut să vibrez..din ce m-a făcut să plâng.
Mi-e dor să iubesc.
" Mergem la Timi's..mi-e poftă de profiterol..
Bine, păpu..ești gata în două ore?
Nu știu..fac tot ce pot.."
Probabil te voi iubi toată viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu