Sex, fluturi si frustrari.

Salutare, dragii mei si Hristos a inviat!

     Luandu-mi portia zilnica de antioxidanti dintr-un pahar de vin rosu, ma gandesc la tot felul de lucruri si ascult ploaia..

Vorbeam zilele trecute cu un tip si in valtoarea discutiei, ma aud spunand ce n-am stiut ca sunt capabila sa cred  vreodata: Toate relatiile sunt de rahat! Si am spus-o atat de sincer si de raspicat, incat mi s-a facut pielea de gaina.

     Chiar toate relatiile sunt de rahat? Sau am eu o problema de acomodare?

     In mod uzual, dam vina pe cei de langa noi pentru cele mai multe dintre lucrurile de care ne facem direct responsabili. Aparent, acest fapt ne scuteste de taisul sabiei propriei noastre constiinte. In realitate insa, la cea mai mica si superficiala introspectie, stim ca noi purtam vina. Apanajul aratatului cu degetul pe ala sau pe aia ca ne-au pricinuit vreo nu stiu ce mare drama se dizolva instantaneu cand stai putin tu cu tine. Am intalnit oameni care mi-au spus ca nu suporta sa stea fara sa aculte muzica si ca este imperios necesar sa fie inconjurati de altii in permanenta, de preferat niste altii enervant de galagiosi. I-am intrebat de ce. N-au stiut sa spuna. Cica nu le place si gata. Alt prieten mi-a spus ca in drumul sau de la Bucuresti spre Arad, s-a defectat casetofonul masinii. A crezut ca innebuneste atata drum ascultandu-si doar propriile ganduri.

Nu ma mira aceste afirmatii. Le-am trait pe propria-mi piele ani si ani..

Trebuie sa poti cu adevarat sa stai doar tu cu tine.  Si asta sa nu te inspaimante.

     Dar ca sa revin la relatiile pe care le asociez mai nou cu rahatul, am inceput sa ma intreb care e problema mea, de fapt.  Eu am o relatie in care simt ca merita sa investesc tot ce se poate investi. Cu toate astea, am spus-o fara sa clipesc si mi-am insusit, constient sau nu, o parere proasta despre legaturile amoroase dintre oameni.                                                                                              

Adica, daca ar exista un abecedar al relatiilor, ar fi cam asa:

A – Intalnirea (in sensul de prim contact dintre cei doi)

B – Indragosteala – tine 2-3 luni, asezonata cu ceva fluturi prin te miri ce locuri, sex fabulos (sau asa ti se pare ca e), intelegi cam ce chestii ii plac, iesiti de 12 ori pe zi, va sarutati cate 40 de minute in locuri publice, va alintati cu iubi si baby si pisi si puță si tot felul de cuvinte dinastea menite sa te salveze daca ii gresesti vreodata numele…the end!

C- Eh, daca ajungi aici…hm..Deja miroase a relatie pe bune. Parca sexul nu mai e asa fabulos, dar e in continuare foarte bun, discutiile sunt mai profunde (depinde mult de parteneri), ai apucat sa observi ce te deranjeaza la el/ea..ca deh! Nimeni nu-i perfect!

D – E o noua era a relatiilor. Ca niste sani care au nevoie de cupa D. Adica, despre ce vorbim, frate?! Vine sezonul pepenilor imediat..In etapa D e gen mariaj deja. Si daca nu te-ai legat la cap, te comporti ca si cum te doare..Eu devine noi, „ mie imi place” devine „noua ne place” si tot asa. Eu o numesc perioada de depersonalizare. Nici nu mai stii exact cine poarta penis dintre voi..

Si mai urmeaza restul alfabetului..Fiecare stie la ce litera vrea sa se opreasca.

     Eu vreau sa ma opresc la imbratisari lungi si calde, la rasete isterice care-ti dau febra musculara, la siguranta si incredere, la respect si la prietenie. Si n-am pomenit nimic de iubire pentru ca nu cred in conceptul asta de sine statator. Cred doar intr-o combinatie perfecta intre ceea ce reprezinta valorile pentru noi..

Sexul si fluturii nu sunt iubire. Si nici „stai sa-l intreb pe Gogu daca vrea sa mergem la gratar”.

Alea sunt rahaturi.

Si pentru ca asta vad in jurul meu la fiecare pas, am decis sa incep sa cred ca relatiile sunt de rahat. Dar nu sunt. Pff, m-am lamurit!

Tu la ce litera esti?